Google

În fiecare din noi trăiește câte un rahat de Rogozin

Written on:August 25, 2014
Comments
Add One

Constantin T-ânaseȘtiu, demnitatea și patriotismul nu mai sunt azi la modă. A invoca aceste sentimente înseamnă a te plasa automat în zona celor „învechiți”, „încremeniți în proiecte”, „depășiți de timp”. Azi trăim în altă epocă, epoca „pragmaticilor”, a oamenilor descurcăreți care au evadat din proiecte, epocă dinamică ce trebuie numită cu numele ei adevărat – epoca ticăloșilor dinamici.

Noi, nu extratereștrii! formăm societatea ticăloșilor dinamici; în această societate a noastră nu a mai rămas loc pentru demnitate și bun-simț; apele unei promiscuități adânci ne-au înghițit. Mai simplu spus, trăim în rahat (cu sensul doi). Ne palce asta. Noi nu mai putem trăi decât în rahat. Când apare perspectiva să ieșim din rahat, ne neliniștim – cum, dom”le, fără rahat? Uneori, ni se pare că noi trăim frumos și demn, că lumeaticăloșilor dinamici e una paralelă, care nu se intersectează cu lumea noastră. Ne place să credem – și această minciună a făcut o frumoasă carieră în mentalitatea comună – că ticăloși sunt doar politicienii, iar noi, ”oamenii simpli” suntem curați, morali, patrioți, onești… Adevărul însă e altul: noi, „oamenii simpli„, suntem proiecția fidelă a politicienilor, noi, „oamenii simpli„, suntem creuzetul în care se nasc politicienii, noi, „oamenii simpli” suntem patul germinativ din care politicienii se nasc și cresc.

Noi nu dorim să recunoaștem acest adevăr, fiindcă ar trebui să recunoaștem că trăim în rahat, noi însă nu vrem să ne punem rău cu rahatul, căci noi prin rahat am rezistat în istorie. Da, da, nu vă prefaceți, noi am rezistat în istorie prin rahat, nu prin cultură, morală, civilizație, patriotism și demnitate. Întotdeauna am trăit într-o devălmășie perfectă cu ticăloșenia și supușenia. Iată că am ajuns unde trebuia: la Rogozin. Rogozin este un bandit, un criminal de război care în războiul de pe Nistru din 1992 a luptat cu arma în mână împotriva noastră. A tras și a omorât. Bietele văduve, care sărutau fruntea găurită a soților din sicrie, nu știau că acestea au fost făcute de Rogozin. Azi, acest Rogozin vine la Chișinău, ca înaltă persoană oficială și va fi întâlnită de înalte persoane oficiale. Cu onorurile de rigoare. Un ticălos în rang oficial va fi întâlnit de alți ticăloși în rang oficial. Câți dintre noi, „oamenii simpli” vor protesta? Câți dinte noi ne simțim umiliți de această vizită? Vom ieși cu furci și țăpoaie la Aeroport? Nu. Nu vom ieși. Pentru că nu ne doare. Pentru că nu ne simțim umiliți. Pentru că suntem „pragmatici”. Pentru că „am evadat din proiecte încremenite”. Pentru că între demnitate, patriotism și rahat noi am ales rahatul. Pentru că în fiecare din noi trăiește un rahat de Rogozin rusesc. Și ca nu carecumva să iasă că eu m-aș considera mai bun decât conaționalii mei, confirm cu toată sinceritatea: și în mine trăiește un rahat de Rogozin! (Constantin TĂNASE (foto) – directorul ziarului Timpul din Chișinău)

Leave a Comment