Google

În căutarea timpului pierdut (XXX)

Written on:November 17, 2018
Comments
Add One

Propaganda comunistă spunea că Regele Carol I a uzurpat tronul lui Cuza. Am văzut că nu-i adevărat şi chiar Dumnezeu a dovedit-o printr-o minune. Elena Cuza a închis ochii în 1909 la Piatra Neamţ. Scrie autorul Armand Constantinescu că trupul Doamnei a fost depus într-un tren militar pentru a fi transportat la Soleşti, Vaslui. Garnitura a luat foc de la un scurtcircuit. Incendiul s-a propagat rapid. Între resturile carbonizate s-au găsit sicriul cu trupul defunctei şi coroana de flori trimisă de Carol I intacte, neatinse de flăcări. Carol I a avut înţelepciunea să ierte. A iertat pe separatiştii moldoveni. Prin cel dintâi decret semnat ca Domn al Principatelor Unite a graţiat pe Nicolae Rosetti Roznoveanu, efemerul principe al Moldovei în aprilie 1866. Ştia că resentimentele dezbină naţiunea încă fragilă. La unirea din 1859 ţăranii moldoveni nici nu vorbeau de Ţara Românească ori de Valahia, ci de Muntenia şi Oltenia ca entităţi aparte. După generaţii bunica din Ciocani Amalia Ivas, spunea cum auzise în copilărie la bunicii ei, că în 1859 s-au unit Moldova cu Muntenia şi Oltenia. Carol I a iertat şi pe republicanii din Ploieşti. La 8 august 1870 maiorul Alexandru Candiano Popescu şi un grup de tineri au proclamat pe terasa unei cârciumi republica Ploieşti. Populaţia oraşului nu i-a sprijinit, dar insurgenţii ocupă primăria, prefectura judeţului Prahova, poliţia şi poşta. De la poştă trimit telegrame în toate capitalele europene ca să anunţe înfiinţarea republicii ploieştene. După câteva ore un escadron de cavalerie sosit de la Bucureşti pune capăt rebeliunii. Insurgenţii sunt arestaţi, apoi graţiaţi. Candiano va fi erou al Războiului de Independenţă şi înaintat de Carol I la grad de general. La insurecţie a participat şi Ion Luca Caragiale. Viitorul scriitor l-a dezarmat în propriul birou şi l-a arestat pe comandantul poliţiei, dar mai târziu va ironiza aventura republicană în nuvela “Boborul”. Republica ploieşteană este evocată în cartea lui Candiano Popescu, “Amintiri din viaţa-mi”, în volumele “Republica de la Ploieşti” şi “Republica”, scrise de Silvia Marton şi Bogdan Suceavă. Noi nu avem tradiţie republicană. Excepţii sunt republicile ţărăneşti din Ţara Vrancei, Codrii Tigheciului şi Câmpulung, enumerate de Dimitrie Cantemir în “Descrierea Moldovei”. Republica Bacău proclamată pe 28 martie 1848 este amintită de Eugen Şendrea în cartea “Istoria pe placul tuturor”. Republicanii băcăuani au fost câţiva boieri în frunte cu hatmanul Alecu Aslan, bunicul Anei Aslan, descoperitoarea vitaminei H3, a gerovitalului, aslavitalului şi a unor tratamente geriatrice. Republica Bacău este desfiinţată a doua zi de oastea trimisă de la Iaşi, iar Alecu Aslan va sta vreo lună arestat la Mănăstirea Caşin. O republică din sec.XVIII se datorează lui Ion Birt, fost ofiţer în armata austriacă. După ce s-a liberat de cătănie vine acasă în Şcheii Braşovului şi se apucă de negoţul cu vin. Cum i se părea că plătea prea mult impozit Braşovului, convinge pe negustorii din Şchei să proclame cartierul republică, asemenea oraşelor–stat din Italia ori Germania. Republica Şcheilor urma să fixeze singură impozitul şi să folosească banii, dar se declară supusă Austriei, cum era de altfel întrega Transilvanie. La Viena Birt nu-l convinge pe împărat să recunoască republica, aşa că ideea cade. De la Ion Birt cârciumile se mai numesc birturi. August Treboniu Laurian scria la 1870 în “Istoria românilor” că Bârladul este o republică. În 1870 era doar capitala judeţului Tutova, nicidecum republică şi nici nu a fost vreodată. Istoricul i-a zis aşa pentru că admira autonomia de care s-a bucurat târgul până în 1816. După unirea Ţării Bârladului cu Moldova în 1373, oraşul devine dublă capitală a ţinuturilor Bârladului şi a Tutovei. În sec. XVII ţinuturile se unesc în unul singur numit Tutova. După unii Tutova înseamnă Ţara Murelor de la slavonul tut-mure, deşi poate Tutova vine din getul tut-loc de unde iese fum, adică loc populat, cu multe case. La Ciocani pe Valea Tutovei se zicea că satul Tutova a fost cândva târg şi capitală a ţinutului omonim. Să fi fost aşa? Greu de spus, dar tradiţiile nu trebuie ignorate. În copilărie auzeam bătrânii din Ghidigeni zicând că Bârladul a fost capitala Moldovei! Moldova de Jos era condusă în numele domnitorului de un voievod numit vornic. Vornicia Ţării de Jos a avut sediul la Vaslui, dar o vreme şi la Bârlad ori în mod distorionat, acest fapt a rămas în memoria ţăranilor din Ghidigeni.

Unul din geniile neamului românesc a fost fizicianul Ştefania Mărăcineanu. A lucrat în laboratorul de fizică nucleară Curie din Paris şi acolo va descoperi radioactivitatea artificială în 1925. În 1930 Ştefania Mărăcineanu înfiinţează primul laborator de fizică nucleară din România, iar în 1934 obţine ploaia artificială. Proiectul de cercetare a fost finanţat de statul francez. Experimentul reuşit s-a făcut în Sahara Algeriană. Pentru a obţine ploaia artificială s-au condensat vaporii de apă din aer folosind drept catalizator dioxid de carbon solid (gheaţă uscată), deversat din avion. Ploaia artificială cade pe suprafeţe mici şi este utilă la umplerea rezervoarelor de apă pentru irigaţii. Dacă vaporii din amontele curentului de aer sunt consumaţi, în aval va fi secetă. Statul american Dakota de Sud a dat în judecată Dakota de Nord pentru că folosea în totalitate norii veniţi din Golful Hudson. Ploaia artificială poate fi folosită şi ca armă. Nu ştim dacă seceta din 1946 care a lovit Basarabia, Moldova şi Bărăganul a fost provocată de sovietici prin condensarea vaporilor deasupra Mării Negre, dar oricum pentru foametea din 1947 ei sunt vinovaţii. Chiar în 1946 ruşii au mărit impozitele ţăranilor basarabeni, le-au confiscat rezervele şi i-au lăsat pradă foametei, scrie Anatol Ţăranu în cartea “Foametea din Moldova Sovietică.1946-1947”. În România ţăranii ar fi trebui să aibă rezerve, statul trebuia să aibă rezerve, în Oltenia producţia agricolă a fost record în 1946 şi totuşi în Moldova a fost foamete. Se întrebau oltenii de ce vin moldovenii după cereale pentru că trimiseseră grâu cât să acopere Moldova toată cu un strat de o palmă. Exagerau, dar au trimis, numai că ce au trimis a ajuns în Rusia. Armata roşie prădase hambarele ţăranilor moldoveni, România plătea despăgubiri sovieticilor: cereale, petrol, fabrici au fost demontate şi duse în Rusia. Deşi în România era secetă sovieticii nu au amânat încasarea tributului. Rămaşi fără hrană moldovenii au plecat cu trenul în Oltenia. Acolo unii au muncit pentru cereale. Aşa a făcut bunicul din Ciocani Vasile Ivas care a lucrat ca tâmplar. El avea acasă un atelier de dogărie. Alţii au vândut fel de fel de produse ale industriei casnice. Bunicul din Ghidigeni, Gheorghe Rotaru, deşi era proprietarul unei brutării, nu mai avea pâinea cea de toate zilele. Pentru grâu vroia să dea scoarţe ţesute de bunica Ileana. Trenul supraaglomerat în care era, ia foc de la o canistră cu benzină. Oamenii sar din tren, dar imediat toţi realizează că nu mai aveau lucrurile de vânzare. Garnitura în flăcări este luată cu asalt. Fiecare apucă orbeşte prin fumul înecăcios primul bagaj care-i cade în mână. Bunicul trage un sac cu bunde şi căciuli din blană. Cu ele a cumpărat din Oltenia grâu. Scoarţele bunicii erau din lână, n-au ars şi sigur le-a luat altcineva. Prin foamete ruşii au vrut să provoace genocid. Voiau Moldova, dar fără moldoveni! Nenorocirea a fost premeditată de Stalin. Într-o biografie a lui Stalin publicată înainte de război scria că dictatorul a fost preot, s-a răspopit şi înainte să ajungă bolşevic a fost tâlhar. Avea o putere herculeană. Odată potera l-a dibuit la un han. Stalin s-a ascuns în closet, dar poliţiştii îl văd şi vin după el. Disperat ridică haznaua cu fecale şi o aruncă peste poliţişti. Până ca poliţaii să se dezmeticească, o ia la sănătoasa. Stalin fiind antichrist dispreţuia oamenii. Îl chema la Kremlin pe fizicianul atomist Piotr Kapitsa la trei dimineaţa, dar intra în birou la orele 11. Kapitsa îl aştepta în anticameră ore lungi ros de teama că din biroul tiranului va ajunge direct în lagăr. Savantul Dumitru Mangeron, născut la Chişinău, profesor la politehnica ieşeană, era cotat între primii cinci mecanicieni ai lumii. În anii 1970 aflat la rude în Cernăuţi este contactat de KGB. I s-a cerut să accepte cetăţenia sovietică. Va avea condiţii de muncă şi salariu mare. Dacă nu accepta oricum nu se întorcea în România, ci era dus într-un lagăr din Siberia. Serviciul secret român a aflat. Un ofiţer român a mers la Cernăuţi, l-a deghizat pe Mangeron în ţigan căldărar şi cu acte false l-a scos din URSS.  Marian Rotaru

Leave a Comment