Google

În căutarea timpului pierdut (XXVI)

Written on:October 22, 2018
Comments
Add One

Pe 31 octombrie 1918 ungurii proclamă la Timişoara republica Banat. Românii nu recunosc făcătura ungurească, îşi aleg un consiliu naţional. Statul bănăţean este desfiinţat la 14 noiembrie de armata Serbiei şi întreaga provincie este alipită regatului sârb. Datorită intervenţiei lui Ion I.C. Brătianu la cancelariile occidentale, sârbii sunt obligaţi să se retragă, iar din 27 ianuarie 1919 Banatul intră provizoriu în administraţia Franţei. La plecare sârbii jefuiesc populaţia românească, fură cărbunele din depozite, utilajele din fabrici, mobilierul din instituţii. În ultimile trenuri spre Serbia încărcau şinele de cale ferată şi sârmele de telegraf rămase în urmă. În Banat militarii francezi se vor confrunta cu tentativa bolşevicilor unguri de a constitui la Timişoara o republică sovietică, imediat după ce pe 21 martie 1919 s-a proclamat la Budapesta Republica Ungară a Sovietelor. Puterile Antantei hotărăsc ca Banatul să fie împărţit, aşa că la încheierea mandatului francez, pe 3 august 1919, aproape două treimi revin României, o zonă mică trece la unguri, iar treimea vestică este dată Serbiei cu condiţia să acorde autonomie românilor. Pe 24 noiembrie 1923, la insistenţa lui Ion I.C. Bratianu, Serbia restituie României oraşul Beba Veche şi trei sate, iar după un an oraşul Jimbolia. Serbia nu a acordat autonomie românilor din Banatul de Vest, caută dimpotrivă să nimicească elementul românesc şi, mai mult de atât, vrea să pună mâna pe estul Banatului. Ultima dată a emis pretenţia în 1993. În 1947 etnicii sârbi din Banatul de Est se agitau pentru unirea provinciei cu Serbia. În unele sate nu mai recunoşteau autoritatea României. Până la urmă în 1948 sârbii recalcitranţi sunt deportaţi în Bărăgan. Ruşii au inventat naţiunea moldovenescă în Basarabia, sârbii au inventat naţiunea vlahă în Timoc şi Craina, provincii româneşti rămase lor, Belgradul consideră pe băştinaşii români că sunt vlahi şi că vorbesc limba rumunească, diferită de română. Susţine că în 1910 Timocul şi Craina au votat prin referendum să rămână în Serbia. Belgradul uită că voturile le-au numărat doar sârbii. Românii din Timoc şi Craina cer disperat ajutor României. Sunt în pericol să piară ca etnie, în ultima vreme sârbii le-au închis mai toate şcolile şi instituţiile. Nici şvabii nu ne-au fost loiali. La 16 aprilie 1920 aceştia proclamă o republică federală care cuprindea tot Banatul şi ţinutul Bacika din Voivodina. După modelul elveţian republica urma să fie împărţită pe criteriu etnic în state numite cantoane. Şvabii cer Antantei să le recunoscă republica, dar îi contracarează diplomaţia românescă.

Există un aşa zis Banat Bulgăresc. În secolul al XVIII-lea s-au aşezat în Banat colonişti bulgari. După mai bine de un secol o parte din ei sătui de administraţia austriacă, împăratul Austriei a fost până în 1918 voievod al Banatului, se întorc în Bulgaria. Între timp luaseră din obiceiurile şvabilor, iar în grai cuvinte germane, româneşti şi ungureşti. S-au aşezat separat în cinci sate grupate la sud de Dunăre, nu departe de fluviu. Satele lor se deosebesc vizibil de satele celorlalţi bulgari, de aceea zona e numită Banatul Bulgăresc. Nu numai ungurii şi sârbii au făcut probleme. În 1919 ucrainenii din Maramureş proclamă în satele lor republica sovietică. Este desfiinţată imediat de armată română, dar ucrainenii nu se cuminţesc. În 1990 satele lor cuprinse de agitaţie voiau, la fel ca în 1945, unirea cu Ucraina. La începutul secolului al XX-lea evreii voiau să constituie în spaţiul românesc Israelul european. Pentru asta trebuia destabilizat Regatul României ca să fie rupt ori cel mai sigur mod de destabilizare era anarhia bolşevică. Exista atunci o nemulţumire a ţăranilor clăcaşi mai ales faţă de arendaşi, remarca Liviu Rebreanu în romanul Răscoala. O bună parte din arendaşi erau evrei. Spoliind ţăranii se îmbogăţeau şi totodată aruncau sămânţa bolşevismului. Moşia din satul botoşănean Flămânzi era arendată evreului Mochi Fisher. Rapacitatea acestuia a dus ţăranii la exasperare şi a contribuit din plin la declanşarea răscoalei din 1907. În ţinutul Târnavei Mici din Transilvania, în drumul spre Sighişoara, se trece peste râul Fişer. Poartă numele arendaşului. Pe la 1900 Fisher stăpânea în zonă şapte sate. Era aşa hapsân că plătea ţăranii cu jetoane de ebonită. Cu jetoanele se putea cumpăra doar la prăvăliile şi cârciumile lui Fisher, la preţuri umflate de excroc. Marea Unire nu a convenit cercurilor bolşevice. La 20 decembrie 1918 s-a demonstrat la Bucureşti împotriva unirii Transilvaniei cu România. Se cerea ruperea Marii Uniri! Jandarmii intervin în forţă contra nelegiuţilor dirijaţi de Moscova. Partidul comunist român a considerat evenimentul de la 20 decembrie 1918 ca o pagină din lupta clasei muncitoare contra exploatării burgheze. Până în 1990 au existat străzi numite 20 Decembrie 1918, dar nicio stradă n-a purtat numele generalului Rusescu, eroul care la 4 august 1919 cucereşte Budapesta cu 300 de cavalerişti. Republica Sovietică Ungară  atacă Transilvania la 15 aprilie 1919. Oastea română respinge agresorul, intră pe teritoriul inamic şi desfiinţează statul bolşevic maghiar care ameninţa unitatea României. Doctrina comunistă considera războiul purtat de România în 1919 ca fiind imperialist! Arma secretă a ungurilor sunt fetele, frumoase şi focoase, plasate ca secretare la organismele internaţionale. Cu ele trag sforile. La o conferinţă europeană din anii 1990 delegaţii găsesc în mapă un document despre independenţa Ţării Secuilor pus de secretara unguroaică. Recurgând la asemenea tertipuri ungurii primesc în 1920 de la Antantă vestul Crişanei, teritoriu deja unit cu România în 1918. În 1945 apare ideea unui stat independent federal în Transilvaia, împărţit în cantoane după criterii etnice. Ideea este repede uitată, o pomeneşte doar romanul Setea a lui Titus Popovici, dar în 1950 comuniştii înfiinţează Regiunea Mureş Autonomă Maghiară. Ungurii îi ziceau Mica Republică. Regiunea este desfiinţată în 1968, dar oferă ungurilor un precedent periculos pentru noi. Acest precedent a încurajat după 1990 mişcarea separatistă din }ara Secuilor, mişcare veche dealtfel. La 20 ianuarie 1919 }ara Secuilor se declară republică. Atunci, după trei zile armata română restabileşte ordinea în secuime, dar după mulţi ani, în 1993, Adrian Păunescu dezvăluia că la o întrunire avută la Ghimeş, judeţul Bacău, secuii constituie în secret un guvern al lor. Chiar şi pe timpul comunismului ungurii aruncau pe străzile oraşelor din Transilvania manifeste antiromâneşti ori arborau steagul maghiar. În localităţile ungureşti vânzătorii din magazine nu-i serveau pe români. Pe stradă ungurii nu răspundeau dacă un român întreba ceva. Într-un magazin din Borsec, Harghita, am văzut că vânzătoarele unguroaice desenaseră mustăţi pe un manechin cu pălărie bărbătească. Mai toţi secuii purtau pălării şi mustăţi, fetele acelea etalau fără sfială sentimentele naţionaliste. Când eram copil veneau la Ghidigeni în căruţe cu coviltir, secui şi ceangăi. Purtau cizme şi pantaloni negri din postav. Aduceau oale de lut ori bolovani de sare şi le vindeau pe cereale. Toamna cu căruţele lor trase de cai frumoşi cărau porumbul de la CAP,  la baza de recepţie de la Gara Ghidigeni. Primeau plată tot cereale. Vorbeau stricat româneşte, dar în general erau tăcuţi, nu căutau prietenie cu românii şi nu răspundeau la întrebări. Colegii unguri pe care i-am avut în studenţie ziceau că naţia lor vine din Tibet, adică ei ar fi vezi Doamne un popor cu veche civilizaţie. Grandomania ungurilor atinge penibilul. În cartea Lumi galactice Doru Davidovici redă întrebarea pusă de un ziarist matematicianului şi poetului ungur Paul von Neumann: “Domnule profesor credeţi că sunt popoare de origine extraterestră?”. “Da, noi ungurii”, răspunde savantul. Ungurii sunt doar nişte migratori veniţi călări din stepa Volgăii, dar foarte periculoşi. Conflictul de la Târgu Mureş din martie 1990 a urmărit ruperea Transilvaniei de România. În aprilie 1990 revista Zig-zag reda scrisoarea unui cetăţean din California adresată lui Ion Iliescu. Individul cerea cu tupeu preşedintelui să acorde independenţa Transilvaniei până la 1 iulie şi a Moldovei până la 1 septembrie. În septembrie 1992  Zaharia Dan             constituie la Budapesta un guvern în exil al Transilvaniei. Cine-i Zaharia Dan nu se ştie, de guvernul lui nu s-a mai auzit nimic, dar în 2014 cetăţeni români emigraţi în Germania demonstrau în favoarea actualului preşedinte, purtând drapelul  Transilvaniei independente. Doamne, apără România! Marian Rotaru

Leave a Comment