Google

În căutarea timpului pierdut (V)

Written on:May 27, 2018
Comments
Add One

Un roman a lui Blasco Ibanez se cheamă: “Cei patru cavaleri ai Apocalipsei”. Plăgile Apocalipsei sunt personificate de Sf. Ioan prin patru călăreţi care aduc ciuma, foametea, războiul şi moartea. Adică peste lume vor veni molimele, criza economică şi războiul. Apocalipsa poate fi evitată, zic ţăranii nostri cu înţelepciune, dacă oamenii vor reveni la valorile tradiţionale şi dacă, zic eu, generaţia tanără va fi educată, aplecată asupra cărţii şi învăţăturii. Omul are liberul arbitru să aleagă între bine şi rău. Liberul arbitru l-a căpătat Adam în Rai gustând din măr, fructul cunoaşterii. Printr-o coincidenţă fizicianul Isaac Newton a intuit legea atracţiei universale când, plimbându-se prin grădină, i-a căzut un măr în cap. Întemeietorii diferitelor secte spun că Apocalipsa este inevitabilă. Pentru salvarea sufletelor cer adepţilor pocăinţă şi supunere. Martorii lui Iehova se cred un popor aparte. Sunt aleşi să treacă de Apocalipsă. Au un guvern cu sediul în Elveţia şi-l consideră pe Iisus ca fiindu-le rege. Secta Templul Poporului a fost fondată în 1950 la Indianopolis, statul Indiana, de Jim Jones. A atras mai ales negri. Învăţăturile sectei sunt plăcute lui Dumnezeu şi de acea de urmat pentru cine vrea viaţă veşnică în Rai, zicea Jones. Filosofia lui se baza pe creştinism şi marxism. Era împotriva proprietăţii private şi susţinea Uniunea Sovietică. În 1965 Jones înfiinţează colonia agricolă egalitariană Red Wood în California. În colonie membrii sectei practic erau sclavi. Jones este acuzat de fraudă fiscală, dar scapă de justiţie şi în 1971 se mută în Guyana fostă britanică. Cumpără 1.500 de hectare de junglă în provincia Essequibo şi înfiinţează colonia Jonestown. Venezuela consideră Essequibo parte a Guyanei Venezuelene. Cum membrii Templul erau cetăţeni americani, Guyana spera ca prin ei să descurajeze incursiunile armatei venezuelene pe teritoriul său.

Membrii sectei au defrişat jungla, au cultivat orez, fasole, legume şi manioc, rădăcinoasă tropicală din care se obţine griş şi făină. Vindeau împletituri din fibrele palmierului troolie, dar principala industrie era zahărul. Se cultiva trestie de zahăr şi se producea zahăr brut, nerafinat, adică neseparat de melasă, asemănător calitativ cu zahărul din provincia guyaneză Demerara. Zahărul brut de Demerara, cel mai bun din lume, este marcă de regiune. O sursă de venit erau  pozele cu minori, băieţi şi fete, expuşi sexual, Guyana fiind celebră pentru industria pornografiei. Colonia Jonestown era egalitariană. Proprietatea era comună. Intrau în fondul comun inclusiv pensiile şi ajutoarele sociale primite din Statele Unite. Copiii erau separaţi de părinţi şi crescuţi de colonie. Li se zicea că tatăl lor este Jones. Jones controla colonia cu ajutorul unei gărzi înarmate. Cei ce încălcau regulele impuse de tata Jim, inclusiv copiii, primeau pedepse fizice. Condamnatul era bătut, s-au vârât într-o groapă, atârnat cu capul în jos şi ţinut aşa ore întregi. În Jamestown se muncea şase zile pe săptămână de la ora 6.30, la 18.30, cu o oră pauză de prânz. Numai duminica era liberă. Nu existau alte sărbătoari. După orele de muncă, sectanţii aveau două ore de învăţământ în care li se inoculau precepte comuniste. Comunismul, zicea Jones, pleacă din valorile creştinismului primordial, cărora Templu Poporului le este fidel. Adepţii trebuiau să accepte moartea oricând Jones ar cere-o. Unii membri ai sectei au înţeles că erau doar nişte sclavi manipulaţi să muncească pentru contul bancar al lui Jones. Unii dintre aceşti oameni au reuşit să evadeze din Jonestawn, au ajuns în Statele Unite şi au alertat autorităţile. Congresul însărcinează pe Leo Ryan, senator de Indiana, să facă o anchetă. La 18 noiembrie 1978 Ryan ajunge la Jonestown însoţit de cinci ziarişti de la marile cotidiene americane. Cu toţii sunt împuşcaţi de garda lui Jones. După asasinarea delegaţiei americane, Jones cere adepţilor să se sinucidă şi le oferă suc de fructe cu cianură. Cei care au refuzat să se otrăvească au fost împuşcaţi de gardă. Câţiva au scăpat cu fuga şi au cerut ajutorul armatei guyaneze. Intervenţia militarilor a fost tardivă. Muriseră otrăviţi 916 oameni. Jim Jones fusese ucis de propria gardă. Militarii guyanezi au reuşit să captureze numai pe bătăuşii lui Jones. Tragedia de la Jonestawon a fost relatată în cartea “Secta sinucigaşă” a lui Marshall Kilduff şi de revista “Magazin”. După dispariţia Templului Poporului, ţăranii guyanezi jefuiesc colonia. În 1980 americanii repopulează aşezarea Jonestown cu refugiaţi laoţieni din etnia Hmong. Poporul Hmong, rămas fidel casei regale a Laosului, nu recunoaşte regimul comunist laoţian instaurat la 2 decembrie 1975. Sinuciderea în masă a adepţilor Templului Poporului a oferit un precedent pentru  alte secte. Una din acestea a fost Poarta Cerului, înfiinţată în 1974 de Marshall Applewhite din Dalas, statul Texas, profesor de teologie la universitate şi proprietar al unei librării specializate pe literatura ezoterică. Applewhite apunea că l-au contactat extratereştrii din constelaţia Pleiade. Aceştia puteau scăpa lumea de Apocalipsă, cu condiţia ca pământenii să renunţe la averile personale şi trăiască în simplitate şi egalitarism. Aşa zisa idee a extratereştrilor salvatori nu-i nouă. Applewhite a fost inspirat de George Adamski, un californian de naţionalitate poloneză, născut în 1891 la Beomberg în Pomerania. Adamski spunea la fel că l-au contactat extratereştrii din constelaţia Pleiade. Erau blonzi, asemănători la chip scandinavilor, de aceea autorul Howard Menger le-a zis “străinii nordici”. Străinii l-au plimbat pe Adamski în Cosmos şi acesta descrie faţa ascunsă a Lunii, deşi abia după moartea sa va fi văzută de misiunile Apolo. La fel de inexplicabil, eroul Enkidu din Epopea lui Ghilgameş, opera sumeriană scrisă acum cinci milenii, plecat în zbor, descrie imaginea Pământului văzută din Cosmos ori această privelişte va fi admirată abia la mijlocul sec. XX. Putem trage concluzia că Adamski şi Enkidu au fost în Cosmos? Polonezul a scris 11 cărţi de ozenologie, a fondat în California societatea de ezoterism, Ordinul Regal al Tibetului, societate care a primit de la guvern licenţa pentru producţia de vin “destinat scopurilor religioase” în California de Sud. De altfel Adamski a avut lângă Muntele Palomar din California, unde se află celebrul telescop, o tabără de vară pentru studenţi unde ţinea cursuri de ufologie şi ezoterism, precum şi un restaurant. La secta lui Marshall Applewhite, Poarta Cerului, au aderat 80 de adepţi. Toţi aceşti oameni au donat veniturile sectei şi în frunte cu Applewhite au hălăduit între anii 1976-1979 ca nomazi prin Munţii Stâncoşi din vestul SUA. Din 1979 secta a înfiinţat o colonie stabilă alcătuită din trei case la Denver, statul Colorado. În 1997 Applewhite anunţă enoriaşii că Apocalipsa este iminentă şi unica scăpare rămâne sinuciderea. Odată morţi, sufletele vor ajunge la bordul unei nave extraterestre care monitorizează Pământul. Nava le va duce într-un spaţiu al nemuririi. Acesta va fi ori Raiul Empyrean descris de Aristotel ori Hyperuranionul, univers imaterial imaginat de Platon. Hyperuranion este universul arhietipelor, a modelelor pure care servesc lui Dumnezeu să creeze lumile materiale. Dintre sectanţi, 39 l-au urmat pe Applewhite la hotelul Rancho Santa Fe din San Diego, California. Acolo s-au sinucis la 26 martie 1997. Unii spun că sfârşitul lumii va fi pricinuit de invazia extratereştrilor. Ideea a promovat-o H.G. Wells în romanul “Războiul lumilor” şi Roland Emmerich în  romanul “Ziua Independenţei”. În 1938 Orson Wells a adaptat un teatru radiofonic după “Războiul lumilor”. Piesa a fost difuzată la radio New York fără să fie trecută în program.  În program era un concert de muzică hawaiană. Concertul era întrerupt de buletine cu ştiri “de ultimă oră”. Se anunţa într-o tensiune crescândă că telescopul de la Mont Palomar a observat plecarea unor nave de pe Marte, apoi că marţienii au aterizat pe teritoriul Satelor Unite, că armata americană a intervenit dar a fost zdrobită şi că invadatorii se îndreaptă spre New York. La New York oamenii panicaţi fug din oraş. Câteva sute cad victimă accidentelor de circulaţie, alţii se dedau la fărădelegi zicând că nu mai au nimic de pierdut. În afara oraşului grupuri de fermieri patrulau înarmaţi cu carabine. Trăgeau în tot ce le părea suspect. Începuse Apocalipsa! După ce crainicul anunţă că s-a ascultat o piesă de teatru, lucrurile se liniştesc. A fost un experiment al serviciilor secrete. (Marian Rotaru)

Leave a Comment