Google

În căutarea timpului pierdut (IV)

Written on:May 20, 2018
Comments
Add One

La 29 mai 1453 turcii cuceresc Constantinopolul şi pun punct existenţei Imperiului Roman de Răsărit. Sfârşitul bătrânului imperiu este zugrăvit de Vintilă Corbu în romanul “Căderea Constantinopolului”. În timpul asaltului final al turcilor, Constantin al XI-lea ultimul împărat roman pe tronul Constantinopolului era alături de ostaşi pe metereze. Ce s-a întâmplat cu împăratul în timpul luptei nu se ştie! A dispărut, trupul nu a fost găsit. Se zice că a fost răpit de doi îngeri. Îngerii l-au adormit şi l-au zidit într-o statuie de marmură ascunsă într-o peşteră din subsolul Porţii de Aur, una din intrările în cetate. Poarta nu mai există şi nu se ştie sigur locaţia avută. Legenda răpirii împăratului apare în “Istoria” lui Mihail Cristobulus, martor al căderii Constantinopolului. Povestea lui Constantin al XI-lea a ajuns în folclorul ţăranilor tutoveni. Statuia se roade pe zi ce trece, spunea bunica din Ciocani. Mai este un pospai de marmură care acoperă împăratul. Curând se va sparge. Constantin va ieşi şi va începe războiul contra necredincioşilor, războiul Apocalipsei. Lupta va fi între creştini şi hulitorii lui Iisus, slujitorii Antihristului. Antihristul, personaj colectiv, este aşa zisa masonerie fondată în sec. XVII de iluminaţi, slugile extratereştrilor reptilieni. Ca să piară creştinătatea, Antihristul se foloseşte de jihadul islamic, de imperialismul chinez, de atei şi comunişti, de terorişti şi nelegiuiţi. A subminat puterea Europei în lume, dând o iluzorie independenţă popoarelor coloniale. Războiul terifiant va dura 25 de ani. „Sângele va ajunge la burta cailor”, spun ţăranii din Ciocani. “Ieşiţi voi morţii, să intrăm noi viii”, vor striga oamenii. La început va învinge rasa galbenă, apoi cu ajutorul lui Dumnezeu victoria va fi a europenilor creştini. În acest război mai toţi oamenii vor muri, va rămâne “o turmă şi un păstor”, puţinii oameni scăpaţi vor avea o singură credinţă, creştină şi pe Iisus Rege, unic conducător. Prezicătorul Nostradamus zice acelaşi lucru în catrenele sale! Când turcii au pătruns în catedrala imperială Sf. Sofia se celebra liturghia. Preotul văzând pe musulmani a intrat printr-o minune în zidul altarului. Va ieşi să continuie slujba când Constantinopolul va fi iarăşi creştin.Ultima bătălie se va da în Israel, pe valea Armaghedon, la 40 de kilometri de Marea Galileii. Vor lupta Gog şi Magog. Cine sunt aceştia? Poate două superputeri. Apocalipsa Sfântului Ioan descrie un război  atomic. Lumea  va pieri în foc, după ce la Potop a pierit înecată. Zic ţăranii noştri că pe vremea lui Noe a pierit în apă deoarece atunci oamenii cărau oriunde cu ei un şip cu apă. Acum va pieri în foc pentru că oamenii duc cu ei focul. Nu-i vorba doar de ţigări şi brichete. Foc, energie, înseamnă telefoanele ori tabletele, motorul automobilelor. În alte opinii Gog şi Magog ar fi două popoare aliate contra creştinătăţii. Andre de Longjmeau (sec.XII) relatează în jurnalul de călătorie că Gog şi Magog trăiesc în Mongolia, într-un deşert aflat la est de Munţii Altai. Aceşti sălbatici sunt magnetici, atrag arma din mâna rivalului şi-l lasă fără apărare. Lucrarea „Itinerarii Orientale”, rodul călătoriei lui William de Rubruck din anul 1253, zice că Gog şi Magog sunt seminţii de ucigaşi a căror ţară, Ţara lui Gog şi Magog, se află în stepa din nordul Mării Caspice. La Apocalipsă Gog şi Magog vor ataca creştinătatea, spune Rubruck. După “Oracolele Pseudo-Sybiline”, lucrare anonimă din sec. VII, Gog, Magog şi alte 11 naţii păgâne trăiesc “între râurile Aethiopiei”. Aethiopia legendară nu-i totuna cu Etiopia ştiută de noi. Este poziţionată incert la marginea Saharei. Leo Africanul în „Descrierea Africii” (sec.XVI) şi Ibn Hawqal în „Faţa Lumii” (sec.VII) spun că era locuită de popoare albe ori Etiopia ştiută e locuită de negri. Aethiopia mitică este patria blondei Andromeda, soţia eroului Perseu. “Alexăndria” scrisă de Pseudo-Callisthenes spune că Alexandru Macedon a construit în Caucaz două porţi ca să oprească invazia celor 22 de popoare ”necurate” din stepa Caspicii, printre care Gog şi Magog. Porţile erau din bronz. Flavius Josephus (sec.I) scrie în “Antichităţi ebraice” că porţile erau din fier, iar Coranul zice că regele macedonian a înălţat ziduri din fier ca să-i oprească pe Gog şi Magog. Porţile lui Alexandru sunt atestate de Marco Polo (sec.XIII) în “Cartea Minunilor” şi de John de Mandeviile (sec. XIV) în cartea “Călătorie în Orient”. Apocalipsa lui Pseudo-Metodie, lucrare din sec. VII, zice că la sfârşitul zilelor, Porţile lui Alexandru se vor rupe şi 24 de neamuri sălbatice în frunte cu triburile Gog şi Magog vor năvăli peste lume. Probabil ruşii care au făcut atâta rău lumii au ceva din gena lui Gog şi Magog. Se crede că Porţile blocau Pasul Derbent din Daghestan şi Pasul Dariel din Alania, pe versantul nordic al Caucazului. Thomas de Kent (sec. XII) scrie în Romanul Cavalerilor că Gog şi Magog au nasuri mari, coroiate, trăiesc în peşteri şi sunt canibali. Ambele poartă numele strămoşilor din care se trag. După Tora, Biblia evreilor, primul Magog a fost fiul lui Iafet şi nepotul lui Noe.Tradiţia spune că Iafet este strămoşul popoarelor europene. Strămoşul poporului Gog ar fi Gyges, personaj dintr-o legendă consemnată de Platon. Gyges era un păstor din Lydia, una dintre ţările Asiei Mici. Într-o zi Gyges descoperă o peşteră. Intră înăuntru şi găseşte acolo scheletul unui uriaş aşezat călare pe un cal de fier. Pe un deget al uriaşului vede un inel de aur. Gyges îl ia şi-l pune la mână. Deîndată devine invizibil. Făcăndu-se invizibil Gyges merge la palatul regal şi îl ucide pe Candaules, regele Lydiei. Apoi uzurpă tronul, se încoronează rege al Lydiei şi se însoară cu Candala, văduva lui Candaules. În “Istoria regilor britanici” publicată de Geoffrey de Monmouth în 1136 scrie că în străvechime pe teritoriul Cornwallului, cea mai mică dintre ţările britanice, trăiau uriaşii Gogmagog. Uriaşii vor fi alungaţi în Ţara Galilor vecină de tracul Coruneus. Coruneus plecase împreună cu Enea din Troia după ce cetatea lor este cucerită de greci. Coruneus a fost primul rege al Cornwallului şi tot de la el vine numele ţării.

După victoria asupra lui Antihrist, Iisus va veni a doua oară pe Pământ şi va fi împăratul lumii. Împărăţia Lui Iisus va dăinui o mie de ani. La sfârşitul Împărăţiei lui Iisus, morţii vor invia şi toţi oamenii vor apare în faţa lui Dumnezeu la Judecata de Apoi. Cei drepţi vor merge în Rai, ceilalţi în Iad. Probabil Raiul va fi într-o lume asemănătoare cu Pământul, dar cum spun ţăranii, alb ca neaua de curat. Va fi un spaţiu al Luminii şi Nemuririi. Scriam nu demult despre universurile subtile, imateriale, alcătuite din energie pură şi unde, spune autoarea Ileana Iliescu, merg sufletele morţilor. Doctorul Raymond Moody relatează în cele patru cărţi dedicate “vieţii după viaţă” experienţa unor persoane intrate în moarte clinică şi apoi resuscitate. Aceşti oameni se vedeau lunecând printr-un tunel, la capătul căruia se zărea o  lumină blândă. Era lumina veşniciei din acel univers imaterial spre care se îndreptau. Tunelul străbătut era ceea ce fizicienii numesc o “gaură de vierme”. Matematic s-a demonstrat că exista tuneluri energetice care scurtează enorm distanţa dintre punctele îndepărtate ale universului nostru ori din universuri diferite. Sunt asemuite cu gaura făcută de vierne într-un măr. Gurile de Rai ştiute de ciobani pe plaiurile Carpaţilor sunt găuri de vierme care leagă lumea noastră de alte lumi. În balada Mioriţa cei trei ciobani  coboară “pe un picior de plai, pe o gură de rai”. Numai într-o Gură de Rai putea avea loc apoteoza cosmică a ciobanului moldovean din baladă. Ţăranii nostri spun că Apocalipsa începe în anul 2000, an pe care nici nu-l vom ajunge, nici nu-l vom trece. Ciudată exprimare, dar au dreptate! Un român dobrogean, Dionisie Exiguul (468-548), a propus ca numărarea anilor să înceapă de la Naşterea lui Iisus. Ideea a fost primită şi numărarea de la Naşterea lui Iisus este oficială în toată lumea. Iisus s-a născut în anul 754 de la întemeierea Romei. Acela este anul zero, spune Dionisie. Anul Naşterii Mântuitorului nu-i stabilit corect deoarece Dionisie nu a avut destule informaţii, susţin unii autori, între care Papa Benedict al XVI-lea în cartea “Iisus din Nazaret. Povestea copilăriei”. Se vede că nu ştim anul în care suntem, darămite să mai ştim care va fi acel an 2000, neştiinţă exprimată în sintagma “nu ajungem şi nu trecem”. Altfel spus Apocalipsa va începe pe neaşteptate. Marian Rotaru

Leave a Comment