Google

În căutarea timpului pierdut (III)

Written on:May 13, 2018
Comments
Add One

La indieni Luna este bărbat, la geţi Luna era femeie. La geţi zeiţa Lunii, a pădurilor, magiei, dragostei şi a tainelor nopţii era Bendis, blondă cu părul împletit în cosiţe, cu trup provocator. Englezii spun la Lună Moon, substantiv feminin. Germanii numesc Luna cu masculinul Mond. Moon şi Mond se înrudesc cu numele Mona şi cu românescul măsură, fazele Lunii măsoară timpul. Dacă Luna este considerată bărbat, Soarele este femeie şi invers. Oricum sunt soţ şi soţie, de aceea duminica, ziua Soarelui şi lunea, ziua Lunii, sunt alăturare. Nehotărârea popoarelor indo-europene  privind genul celor doi aştri se datorează suprapunerii a două culturi: cea a pelasgilor din Hiperboreea, adoratorii Soarelui bărbat şi culturii arienilor care venerau zeul masculin al Lunii. La noi s-a impus cultura pelasgilor, în India s-a păstrat mitul arian.  Femininul şi masculinul yin-yang la chinezi este combinat în fiecare om: bărbaţii au un alter ego feminin şi orice femeie are o latură masculină. Teoria apare în oniromanţie, ştiinţa interpretării viselor şi este ecoul unui mit al androginilor, amintit de Victor Kernbach în “Enigmele Miturilor Astrale”. În credinţa grecilor antici primii oameni au fost androgini, deopotrivă bărbaţi şi femei. Bendis întruchipa feminitatea şi iată că în limba irlandeză, urmaşa limbii vechilor celţi, înrudită cu graiul geţilor, găsim cuvântul ben-femeie. Ben este şi rădăcina femininului englez Betty. În limbajul popular se spune la farmecele pentru dragoste “legătură” ori originea numelui Bendis, purtat de zeiţa dragostei, este arianul bhendh-a lega, de unde cuvântul bandă. Bendis era patroana ţesătoarelor, ursitoarelor şi a zânelor. Cuvântul zână este get. La albanezii înrudiţi cu geţii apare sub forma zonje. Bendis a dat numele muntelui Bândea din Făgăraş. În panteonul get Bendis era concurată de Kotys, tot zeiţă a pădurii şi a amorului carnal, dar şi zeiţă a fertilităţii şi războiului. Fiind zeiţa fertilităţii, era patrona agricultorilor. Era totodată regina lumii subterane a morţilor, fiind asemuită Persefonei din panteonul grec. Etimologia lui Kotys este arianul keu-a ascunde, de unde românescul cheie. Kotys era slujită de adolescenţi numiţi baptai. Aceştia dedicau zeiţei bătăii rituale, iar învingătorii aveau parte de orgii nocturne cu fetele. Într-un articol recent scriam că pe vatra satului tutovean Praja se adunau  în vechime adepţii orfismului, religie care punea accent pe erotism. Cultul lui Kotys practicat de geţi la fel ca de toţi tracii l-a influenţat pe regele şi poetul trac Orfeu, creatorul orfismului, mai ales că acesta a primit iniţierea în Lumea de Jos, unde domnea Kotys. De aici bănuim că pe locul Prajei, Kotys a avut un altar la care s-a slujit până în primele secole creştine. Am arătat că în zona Tutovei sunt toponime care amintesc de practicile păgâne. Astfel un sat se cheamă Poliţani, toponim care nu are legătură cu neologismul poliţie. Poliţani vine de la polistai, înţelepţii preoţi geţi. O legendă urbană explică numele cartierului bârlădean Cotu Negru aşezat pe îngusta vale a râului Cacaina, mărginită la apus de Dealul Crângului, iar la est de Dealurile Ţuguieta şi Brânduşelor. Cândva din drumul care ducea la Dealul Crângului se desprindea o cărare care cotea spre Valea Cacainei. La acea intersecţie era o pădure unde se aciuaseră tâlharii.  Răufăcători au stat în multe locuri, fără ca toponimiile să-i reţină. Valea Cacainei era un loc izolat şi mai degrabă îi posibil ca acolo să fi fost un altar păgân. Pentru creştini locul de unde drumul cotea spre capiştea păgană era negru, adică rău. Pe panta estică a Dealului Brânduşelor s-a înfiinţat în 1834 Grădina Publică a Bârladului, printre primele din Moldova. La Anul Nou în localitatea ieşeană Ruginoasa flăcăii satului “din deal” şi flăcăii satului “din vale” se iau la bătaie cu bâtele. Pare că originea obiceiului este o veche dispută de hotar între cătunele Ruginoasei. Totuşi trebuie observat că bătălia are loc de Anul Nou ori pricinile de hotar se acutizează întotdeauna primăvara când începe aratul. Pe de altă parte Anul Nou este perioada pluguşorului şi a semănatului, ritualuri păgâne, rămăşiţe din cultul lui Kotys, patroana agricultorilor şi a războinicilor. La fel ca geţii luptătorii din Ruginoasa poartă măşti de urs. Gâlceava de hotar din Ruginoasa a existat desigur şi a cauzat disputa între comunităţi, dar aceasta continuă vechea lupta rituală dintre baptaii lui Kotys, dusă an de an în miez de iarnă.

Baptaii învingători câştigau inima fetelor şi în final, spre sfârşitul iernii, se făceau înţelegerile de căsătorie. De atunci a rămas la români obiceiul Dragobetelui, pe 24 februarie, zi în care tinerii îndrăgostiţi făceau înţelegerea de nuntă pentru vară sau toamnă. Dragobetele se păstrează azi în Oltenia, iar în satele Moldovei de Jos s-au făcut şezători de Dragobete până acum vreo şapte decenii. Etimologia Dragobetelui sunt cuvintele getice trago-ţap şi pede-picioare. Deci Dragobetele era un om cu picioare de ţap. Recunoaştem în acest personaj satyrii din mitologia greacă, oameni cu picioare de ţap, care trăiau în păduri şi aveau o mare apetenţă sexuală. Nu “iertau” nicio fată care le ieşea în cale. Satyrii îl slujeau pe Dionisos, zeul fertilităţii la greci şi la tracii balcanici. Dionisos patrona petrecerile câmpeneşti şi întocmai ca zeiţa Cotys era zeul amorului carnal şi a orgiilor sexuale. Obiceiul Dragobetelui este deci legat de cultul zeiţei Cotys, iar dragobeţii sunt de fapt satyrii din pădurile noastre. Au existat satyri în spaţiul românesc? O baladă din Banat descrie clar pe satyri ca fiind oameni sălbatici cu picioare ca de ţap, ascunşi în adâncul codrilor. Zeiţa Bendis este precursoarea frumoasei Diana, zeiţa pădurii şi a Lunii în panteonul roman. Diana era sora lui Jupiter, stăpânul zeilor. Putem crede că Bendis era sora lui Gebeleizis, zeul suprem al geţilor, având în vedere asemănările dintre Gebeleizis şi Jupiter. La fel ca Jupiter, Gebeleizis era stăpânul fulgerelor şi al trăsnetelor. Când se supăra aducea grindină, dar şi Jupiter era implorat de romani să nu strice recolta. La geţii romanizaţi, cultul celor doi zei s-a suprapus. Joia poartă numele lui Jupiter, dar geţii o celebrau ca zi a lui Gebeleizis şi nu munceau câmpul. Ţăranii români, moştenind credinţa geţilor, au fixat joia zi de târg în care munca la ogor era pe planul doi, în primele nouă joi după Paşte nu lucrau via fiind pericol de grindină. Slugile erau libere joia. Gebeleiszis arunca fulgere şi trăsnete şi zbura pe cer cu un cal înaripat. Vedem conotaţia paleoastronautică: zeul get pare să fi fost un extraterestru, iar trăsnetele pe care le arunca veneau de la motorul navei sale zburătoare. Mai târziu, cum am scris deja, romanii creştini trecură apucăturile lui Gebeleizis pe seama Sfântului Ilie, care se plimbă într-un car pe cer. De ziua lui Ilie poate arde lumea cu trăsnete spun ţăranii. De ce Ilie? În Biblie, Sfinţii Ilie, Enoch şi Iezechel au fost ridicaţi la Cer în trupul pământesc. Din cei trei, Ilie, suit într-un car de foc, a fost reţinut de folclor pentru că numele lui este mai apropiat de spiritualitatea românească. Ţăranii din satul tutovean Ciocani spun că înainte de războiul Apocalipsei,  Ilie, Enoch şi Iezechiel vor cobor pe Pământ şi vor propovădui credinţa în Iisus. Vor avea un pahar cu apă şi o felie de pâine. Puţinii care îi vor urma nu vor fi flămânzi şi nici înseta. Anticristul va avea un car cu pâine, un butoi cu apă şi va spune minciuni. Majoritatea oamenilor îl vor urma. Vor mânca pâinea şi vor bea apa lui, dar vor rămâne flămânzi şi însetaţi. Sufletele lor vor fi pierdute. Cei trei sfinţi vor fi  decapitaţi de slugile Antihristului, apoi va începe războiul ce va nimici lumea. Apocalipsa a început. Lumea înrobită de consumatorism şi televizorism a întors spatele spiritului. Mai toţi aleargă după multă pâine şi apă a diavolului, după învăţăturile lui otrăvite. Puţini ascultă adevărul, puţini îmbrăţişează valorile tradiţionale şi înţelepciunea. Cei care azi fac bine, slujesc spiritul, ştiinţa şi cultura sunt huliţi ori neluaţi în seamă. Ei au o felie de pâine şi un pahar cu apă, sunt săraci, nu au sistemul de propagandă şi banii diavolului. Pe diavol îl slujesc televiziunile şi un întreg mecanism de dezinformare. Este cultivată prostia, violenţa, nonvaloarea şi incultura. Nu se învaţă, nu se citeşte, nu există respect pentru muncă, societate, patrie, tradiţie. Ce-mi spunea cu decenii în urma bunica din Ciocani, Amalia Ivas, se împlineşte, dar dezastrul final mai poate fi evitat! Marian Rotaru

Leave a Comment