Google

În căutarea timpului pierdut (II)

Written on:May 6, 2018
Comments
Add One

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Bihorul românesc are corespondent statul Bihar din India şi aşa cum Bihorul este aşezat la poalele Carpaţilor, Biharul este aşezat la poalele Himalaiei. În Biharul indian se practică un joc a căluşarilor asemănător celui de la noi. Zeul Brahma, adorat de brahmani, face parte din treimea divină, alături de Shiva şi Vishnu. Cel mai mare centru al cultului brahmanic este oraşul indian Benares de pe fluviul Gange. Benaresul are vegetaţie luxuriantă, deşi acolo practic nu plouă. Roua dimineţii foarte abundentă udă suficient plantele. Cetatea a fost întemeiată de zeul Shiva şi maharajahii care au domnit în Benares până în 1949, au fost din tată în fiu, urmaşii zeului. Numele oraşului l-a dat un afluent a Gangelui, râul Varanasi ori o ţară mitică din folclorul get care se chema Varania. Paralelismul dintre spiritualitatea românească şi indiană continuă cu zeii Krishna şi Rama, ambii avataruri, adică reîncarnări ale lui Vishnu. Krishna aminteşte de râurile Criş din Transilvania, de Ţara Crişurilor şi Crişana. Rama are legătură cu Ramania, altă ţară din mitologia geţilor. Mitologia indiană vorbeşte de asuri. Stăpâneau magia şi de acea erau consideraţi spirite ale naturii ori numele asurilor evocă pe ausoni, străbunii geţilor. Ausonii au colonizat regiunea italiană Latium. La rudele sale, ausonii din Latium, a venit prinţul trac Eneea după ce cetatea sa Troia a fost cucerită de greci. Strănepotul lui Eneea, Romulus, va fonda în Latium cetatea Romei. Dovada prezenţei ausonilor în Latium sunt toponimele din jurul Romei: Munţii Ausoni, portul Ostia, Marea Ausonică din largul Ostiei. În regiunea italiană Calabria dăinuiesc oscanii, urmaşii ausonilor, popor cu limbă apropiată de română şi posesori a unei scrieri străvechi. Apare legătura etimologică între zeul Rama, Ramania, Romulus, Roma şi România. Rama este eroul epopeii indiene Ramayana-Drumul lui Rama, aventura zeului să o elibereze pe iubita lui Sita, răpită de asurii care locuiau pe insula mitică Lanka, aflată, se spune, la sud de Ceylon. Patria Sitei era Biharul, numele ei înseamnă brazdă în sanscrită şi evocă rolul reproducător a femeii. Brazda este o noţiune legată de pământ, de loc şi iată regăsim cuvântul sanscrit în latinul situs-loc, englezul site, românescul situaţie. Vedele, scrieri antice indiene, spun că zeul Brahma a avut patru fii: Dharma, Kamadeva, Agni şi Daksha. Dharma este zeul înţelepciunii. Numele său pare legat de toponimul localităţii băcăuane Dărmăneşti. Zeul Kamadeva a scris Kama-Sutra, celebra carte indiană despre arta amorului. Kama, în sanscrită înseamnă plăcere, este etimologia numelui Camelia. Numele lui Kamadeva este înrudit cu numele lui Cupidon, zeul dragostei la romani şi cu grecul kalo-frumos. Kalo este etimologia numelor româneşti Călin, Cătălin şi nu întâmplător Eminescu a numit eroii din poemul “Luceafărul”, Cătălin şi Cătălina. Erau doi tineri frumoşi! Agni este zeul focului, regăsit cu acelaşi nume la sciţi, rudele geţilor. Ideatic Agni este înaintaşul Sfântului Ignatie prăznuit în preajma Crăciunului ori geţii celebrau pe 25 decembrie renaşterea Soarelui, consubstanţial cu focul. Până nu demult în cartierul bârlădean Podeni se vedeau case vechi care aveau ca element decorativ la ceardac nişte segmente de cerc cu raze. Aparent închipuiau roţi de căruţă. Podenii au fost pescari. Bărcile lor pline cu peşte prins în bălţile din lunca Bârladului acostau la Podul Pescăriei. Podul care trecea peste un braţ al râului Bârlad a dat numele cartierului. Cu ani în urmă bătrânii spuneau, desigur exagerând, că la Podul Pescăriei “veneau corăbii”. Podul Pescăriei era aproape de piaţa Sfântul Ilie, cea mai mare din cele patru pe care le avea cândva Bârladul. Cărăuşia nu era ocupaţia predilectă a podenilor şi dealtfel până la finele sec. XIX Podeniul era un fel de Veneţie, actualele străzi erau gârle. Prin urmare cercurile de la cerdac nu  reprezentau roţi de căruţă, ci Soarele cu razele sale şi erau reminiscenţa străvechiului cult solar închinat lui Agni.

Indienii au o zeiţă a Soarelui, Suryia, soţia lui Agni. Suryia are corespondent în mitologia românească pe Sora, sora Soarelui. De la Sora vine numele Sorina. În mitologia hindusă surorile Suryei erau zânele Tipit. Locuiau în păduri, erau rele şi desigur înalte şi suple, deoarece numele lor pare înrudit cu celtul teapit-ţepuşă. Spuneam în alt articol că celtul teapit are un corespondent get din care provine numele satului tutovean Tăplău. Pentru etimologia satului se poate propune şi altă  ipoteză: Tăplău vine din getul tapia. În Banat este satul Tapia unde dacii s-au luptat cu romanii. Tapia, zic unii, denumeşte o vale strâmtă. Nu se potriveşte! Tăplăul şi Tapia sunt aşezate între deal şi lunca largă a unui râu: Bârladul în cazul Tăplăului, Tapia pe râul omonim afluent al Timişului, Pe de altă parte romanii spuneau tapia caselor din pământ. La fel se zice azi acestor case în graiul din regiunea franceză Provansalia. Principatul Asturiilor din Spania are ţinutul Tapia unde casele de chirpici sunt specifice. Case din pământ sunt în toată Moldova, nu numai în Tăplău, dar vecin Tăplăului este satul Ţepu, de aici concluzia că getul teapit-ţepuşă este etimologia corectă. Textele vechi de zece milenii găsite la Tărtăria vorbesc despre Soare şi Lună, Ra şi Lu, personaje cosmice, soţ şi soţie. Ce s-a scris cu mult înainte de Hristos s-a păstrat în folclorul nostru prin credinţa că Soarele şi Luna sunt soţi. Copii lor, luceferii, coboară uneori pe Pământ. Legenda a inspirat “Luceafărul” lui Eminescu. În poem Cătălina s-a îndrăgostit de luceafărul Hyperion. Soarele şi Luna apar pe stema Moldovei, pe troiţe, pe vechile scoarţe ţesute în Moldova de Jos şi în balada Mioriţa. În baladă Soarele şi Luna ţin cununa ciobanului moldovean la nunta cosmică, îi sunt naşi ori naşii sunt soţi. Sultanii insulelor Maldive din Oceanul Indian poartă titlul de “Fiul Soarelui şi al Lunii”. Tăbliţele de la Tărtăria vorbesc de Enki, rege în Ţara Luanei şi Ţara Focului. Ţara Focului înseamnă Ţara Soarelui. Nu ştim care-i aceea, dar Ra Zeul Soare era divinitatea supremă a egiptenilor anitici. În judeţul Buzău este ţinutul Ţara Luanei pe valea râului Luana, probabil ţara zeiţei Lu. Aici s-au găsit scrieri mai vechi decât cele de la Tărtăria despre Cetatea de Smarald unde domnea regina Luana. Apa râului Luana care trecea pe lângă cetate vindeca orice boală. Luana înseamnă bucurie în limba hawaiană ori sănătatea este cea mai mare bucurie. Ciudată asemănare cu o limbă vorbită în Pacific! Cetatea de Smarald a fost distrusă într-un atac atomic de inamici veniţi din cer. Război atomic în neolitic? La Nucet în Buzău s-au găsit oase de uriaşi. Erau roz, ceea ce arată că au fost iradiate. Legenda zice că în judeţul Botoşani au locuit uriaşi. Au pierit pentru că la un moment dat nu au mai avut copii ori iradiaţia duce la sterilitate. Radioactivitatea depăşeşte normalul la Marea Moartă unde au fost nimicite în foc, spune Biblia, Sodoma şi Gomora. Zidurile de piatră ale cetăţii Mohenjo-daro datate cu şase milenii înainte de Hristos sunt vitrifiate. Sunt 16 forturi străvechi în Scoţia şi unul pe dealul Spruce din Ohio cu zidurile din piatră topite. Doar o explozie nucleară putea topi piatra. Scrierile de la Tărtăria spun că Enki avea un car de foc zburător şi că pe maşinăria lui a plecat spre sud. Desigur în Mesopotamia deoarece fiul lui Enki, Enkidu în limba sumeriană, apare în epopea mesopotamiană a lui Ghilgameş şi este eroul unui zbor cosmic. Poate că Luamin-Ţara Oamenilor Zburători, menţionată într-un mit chinez, este totuna cu Ţara Luanei, patria zburătorului Enki. Printre primii regi ai Sumerului s-au numărat En-Men-Lu-Ana, adică Omul din Luana şi Domuzi, grecii i-au zis Daos-Dacul, un păstor din Carpaţi. Domuzi a ajuns rege după căsătoria cu Inanana, femeia venită din Cer. În mitologia hindusă Soarele este femeie, Luna, bărbat. Zeul indian al Lunii, Chandra, este tatăl lui Budha. Chandra oferea zeilor soma, băutura nemuririi. În sanscrită soma înseamnă viaţă, în greacă, celulă vie. Poate că soma amintea zeilor de apa râului Someş şi de obârşia lor, Ţara Someşului din Transilvania. Sunt legende româneşti în care, la fel ca la hinduşi, Luna este bărbat. La germani se zice că fetele să nu iasă afară goale când este lună plină pentru că rămân gravide, deci Luna este principiu masculin. Pe de altă parte în tarot, arta divinatorie inventată în Egipt, Soarele bărbat este soţul Lunii, la fel în alchimia creată de babilonieni. Marian Rotaru

Leave a Comment