Google

Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină…

Written on:December 26, 2017
Comments
Add One

La finele săptămânii trecute, mai exact sâmbătă 23 decembrie, dinspre Cernăuţi aveam să primesc o veste tragică. Conducerea Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din Regiunea Cernăuți a anunțat cu profundă mâhnire despre decesul subit al profesorului Dumitru Covalciuc, membru al prezidiului societății. Nu mi-a venit a crede. Pentru că în urmă cu o săptămână, duminică 17 decembrie, la Cernăuţi am dat mâna şi am schimbat câteva vorbe cu profesorul Dumitru Covalciuc în timpul festivalului “Florile Dalbe”. Pe reputatul istoric l-am cunoscut în urmă cu peste 15 ani iar despre calităţile sale incontestabile de jurnalist, istoric şi scriitor am scris de multe ori în cadrul unor articole de presă. Dar ce m-a impresionat cel mai mult la profesorul Covalciuc a fost faptul că era una dintre puţinele persoane din cadrul comunităţii româneşti de la Cernăuţi, dacă nu chiar singura!, care spunea lucrurilor pe nume la manifestările oficiale. La un moment dat a afirmat că în afara problemelor cotidiene care frământă românii Cernăuţilor, cel mai grav este faptul că atunci când este vorba despre omagierea personalităţilor culturii române, “dezbinarea ne roade sufletele ca o rugină”, afirmaţie făcută la vreme de octombrie 2003. Numit de către specialişti, pe bună dreptate, „Enciclopedia vie a Bucovinei”, Dumitru Covalciuc s-a născut la 2 ianuarie 1947 în satul Oprișeni din raionul Hliboca. De fapt, potrivit actelor, adevărata zi de naștere a sa ar fi 26 decembrie 1946.  Întreaga biografie de muncă a ținut de ziarul „Zorile Bucovinei”. A fost un ziarist recunoscut. Chiar de la începutul anului 1990, odată cu începerea mișcării de renaștere culturală a românilor din nordul Bucovinei, Dumitru Covalciuc, fiind deja membru-fondator al Societății pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din Regiunea Cernăuți, a desfășurat o amplă activitate în domeniul cercetării trecutului românilor din Bucovina. A fost fondator și director al institutului obștesc „Dimitrie Onciul”, președinte-fondator al Societății culturale „Arboroasa” a aditat ziarul „Codrul Cosminului”, revista „Miorița”. Este autor și redactor a 27 de volume ale revistei „Țara Fagilor”, care este o arhivă de neprețuit a istoriei și culturii române bucovinene şi autor de romane istorice. A tipărit un număr mare de volume în care reconstituie folclorul și tradițiile românilor. Dumitru Covalciuc a tipărit mai multe culegeri de folclor și o serie întregă de monografii ale localităților nord bucovinene. Iată doar câteva: „Poveşti şi snoave din Bucovina”, Hliboca,1994; „Legende populare din Bucovina”, Hliboca,1995; „202 cântece populare din Bucovina”, Hliboca,1996; „Basme bucovinene”, Hliboca, 1997; „Stejarii Horecii”, Hliboca, 1997; „ Petrea Voinicul şi Florea Înfloritul”, Hliboca, 2003; „Сomori folclorice din dulcea Bucovină”, Hliboca, 2004; „Oprişeni, un sat la răspântiile istoriei” , Hliboca-Zelena Bukovîna, 2008 și altele. De-a lungul anilor, profesorul Dumitru Covalciuc a desfăşurat o activitate fructuoasă, în domeniul editorial. Documentele de arhivă sunt în centrul atenției și toate argumentele din lucrările publicate se bazează pe ele. Meritul lui Dumitru Covalciuc este incontestabil la aflarea mormântului lui Iancu Flondor de la Maidanul Storojinețului, inițierea organizării pelerinajelor la Stejarul lui Ștefan cel Mare din Codrii Cosminului, instalarea primei Cruci-monument pe gropile comune de la Fântâna Albă unde au fost împușcați mii de români, documentarea și editarea mărturiilor românilor deportați în Siberia și Kazahstan. A scris romanele „Revolta” și „Tinerețea lui Doxachi Hurmuzachi”. Şi în aceste momente de mare tristeţe pentru cultura românească din nordul Bucovinei, cel mai potrivit final de articol mi se par versurile eminesciene din poezia „La mormântul lui Aron Pumnul”: „Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,/ Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta,/  C-acuma din pleiada-ţi auroasă şi senină/ Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină,/ Se stinse-o dalbă stea!”. Dumnezeu să te odihnească în pace domnule profesor! (Gabriel BALAŞA)

Leave a Comment