Google

Iarna și cumplita tristeţe a românilor de la Cernăuţi

Written on:January 11, 2015
Comments
Add One

cernauti troitaLa finele anului trecut, mai exact pe 21 decembrie, la invitaţia bunilor mei prieteni şi colegi de breaslă de la Cernăuţi, am participat la o nouă ediţie a Festivalului de tradiţii şi obiceiuri de iarnă „Florile Dalbe”. Alături de profesorul Gruia Cojocaru, de la Şcoala Lişna din comuna botoşăneană Suharău, şi alţi invitaţi din judeţul Suceava am admirat vreme de peste patru ore frumuseţea şi originalitatea obiceiurilor strămoşeşti care sunt păstrate cu sfinţenie în nordul Bucovinei din Regiunea Cernăuţi. Dar peste toată frumuseţea manifestării plutea aerul cenuşiu al situaţiei dramatice generată de conflictele din zona de est a Ucrainei. Un război ce nu se mai termină! Iar neliniştea a fost punctată chiar în debutul festivalului când Vasile Bâcu, organizator şi preşedintele Societăţii pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din Cernăuţi, a rugat spectatorii să facă donaţii băneşti, în măsura posibilităţilor, pentru sprijinirea tinerilor soldaţi care pleacă pe frontul de est, dar şi pentru ajutorarea familiilor refugiate în zona Cernăuţilor. Şi nu puţini au fost cei care au donat bani pentru ajutarea conaţionalilor lor. Printre oamenii de cultură, veritabili lideri ai comunităţii româneşti de la Cernăuţi, l-am reîntâlnit cu plăcere pe profesorul Dumitru Covalciuc căruia i-am adresat mai multe întrebări despre situaţia economică şi politică din Regiunea Cernăuţi, cu precădere despre situaţia comunităţii româneşti din regiune. Aflat la vârsta pensionării, sfătosul profesor şi scriitor cu argint la tâmple a oftat adânc şi a declarat profund dezamăgit: „Situaţia e tristă în regiune din două motive majore. Războiul continuă, mai vine o mobilizare serioasă de la 20 ianuarie 2015. S-a declarat oficial acest lucru iar băieţii noştri sunt speriaţi. S-a spus că acuma, la al treilea val de mobilizări se vor lua tineri de la 20 la 27 de ani, nici mai tineri nici mai bătrâni. În al doilea rând situaţia e dramatică pentru că s-a devalorizat grivna, moneda naţională a Ucrainei. Au sărit preţurile cumplit, pensiile nu se mai măresc iar ajutoare sociale nu se mai acordă. După Anul Nou e vorba că o să ne scadă şi din pensii pentru că toate cheltuielile merg spre necesităţile armatei, toate cheltuielile bugetare. Deci avem o iarnă destul de grea şi nu ştim încă dacă vom avea destul gaz şi ne vor fi încălzite locuinţele până la urmă. Lumina electrică se stinge în fiecare localitate din regiune, sistematic, în fiecare zi. Două ore este lumină, două ore nu, deci este o altă pierdere pentru că se strică şi frigiderele şi alte instalaţii electrice cum ar fi televizoarele, casetofoanele, radiourile aflate în priză. Lumea este disperată pentru că în piaţă produsele alimentare şi industriale sunt foarte scumpe, dolarul creşte în continuu, iar pierderi sunt la toate capitolele. Nu este exlcus nici un blocaj al instituţiilor publice de stat, totul depinzând de decizia şefilor de la Kiev care trebuie să facă iar un împrumut la Banca Mondială. Dacă această bancă nu acordă un împrumut Ucrainei suntem la pământ. Iar toate ţările occidentale nu acordă împrumuturi, pe bună dreptate, până nu se înfăptuiesc anumite reforme credibile în Ucraina. Iar noi stăm pe loc şi nu vedem că s-a schimbat ceva în situaţia economică a ţării sau în situaţia politică de când avem un preşedinte nou, pe Petro Poroşenko. Toate merg parcă mai rău ca înainte. Nu înţelegem nici de ce stau soldaţii noştri pe poziţii pe frontul de est iar teroriştii îi împuşcă. Este o situaţie penibilă când mii de refugiaţi din zona estică Dombas vin în zona de vest a Ucrainei. Aceştia trebuie aranjaţi, cazaţi, hrăniţi şi copiii lor aranjaţi la şcolile de aici. Tinerii fug din estul Ucrainei, iar tinerii noştri merg şi luptă în locul lor iar asta este un lucru care ne doare”. Alături de profesorul Dumitru Covalciuc am reîntâlnit-o şi pe doamna Elena Nandriş, primăriţa comunei Mahala, o zonă aflată undeva la periferia oraşului Cernăuţi. Profundă păstrătoare a identităţii culturale româneşti în zonă, participantă activă la manifestările româneşti de la Cernăuţi dar şi din România, Elena Nandriş este moştenitoarea unei decenţe şi a unei modestii ieşite din comun. Cuvintele i le smulgi cu cleştele, domnia sa fiind adepta faptelor şi a acţiunilor concrete. Drept pentru care nu am putut obţine cine ştie ce interviu, ci doar o caracterizare dureros de cumplită despre situaţia actuală din regiune, caracterizare ce a confirmat în mare măsură spusele profesorului Covalciuc. Iar părerea româncei Elena Nandriș despre oamenii politici e sigură: toţi sunt o apă şi-un pământ şi nu fac nimic pentru oameni! (Gabriel BALAŞA)

Leave a Comment