Ce importanţă are că poporul o duce greu? Sau că situaţia economică europeană şi mondială e dificilă ori că ţara e încă pe marginea prăpastiei? Mulţi ocupanţi ai unor funcţii publice ţin cu dinţii de judeţe, de locurile din Parlament, de drepturile obţinute fraudulos de-a lungul anilor. Goana după funcţii publice plătite „gras” se pare că a devenit sport naţional.

La Constanţa, fief PSD, preşedintele Consiliului judeţean, Nicuşor Constantinescu, în deplină înţelegere şi conlucrare cu primarul care stă mai mult prin cluburi de fiţe decât la primărie, au „pus-o” de un referendum. Şi asta pe banii judeţului. Cică vor să consulte poporul de la malul mării în legătură cu desfiinţarea judeţului Constanţa. Dar de ce nu întreabă poporul din judeţ dacă e de acord ca ei să nu mai încaseze lefuri „grase”, la fel ca multă funcţionărime din administraţia judeţeană? Când prezinţi un tablou apocaliptic şi întrebi dacă eşti de acord să faci 100 de kilometri până la noul judeţ, răspunsul cetăţeanului simplu e uşor de anticipat. La fel cum ar fi fost întrebaţi grecii dacă sunt de acord cu măsurile de austeritate. Rezultatul era acelaşi.

Un alt exemplu de goană după funcţii publice plătite bine l-a dat recent ministrul Sănătăţii prin fiul său. Că o fi sau nu bine pregătit fiul ministrului rămâne de văzut însă tocmai el să câştige candidând singur un post de director de spital judeţean parcă miroase cumva a „afaceri” în familie.

Tot în acest domeniu greu de administrat în România, avem exemple şi-n judeţul Vaslui, dar şi-n toată Moldova unde medici mai buni sau anonimi în profesia lor, dar sigur slugi de partid ocupă posturi de directori ai spitalelor judeţene. La Vaslui, de exemplu, alt medic în afara actualului director nu mai poate conduce Spitalul judeţean? Sau la Bârlad în afară de medicul Pectu altul nu mai este? Aceşti doi directori au trecut pe la conducerile celor două unităţi sanitare de multe ori şi au stat mulţi ani în acest funcţii şi n-au răsturnat munţii. Conducerea spitalului judeţean Vaslui se pricepe doar să ţipe că nu are medici însă nu scoate posturile la concurs până nu apare cine trebuie să le ocupe. Dar de ce fug unii medici după posturi de conducere? Pentru salariile primite şi pentru privilegiile care mai apar, de ici de colo, dintr-un contract pentru alimente, dintr-un contract pentru văruit spitalele şi aşa mai departe. Nu cumva acesta e un prim argument pentru starea proastă a sistemului de sănătate românesc?

Dacă-i întrebi pe toţi cei care fug după astfel de funcţii spun că le-au câştigat corect prin concursuri. Nimic mai fals. Majoritatea ocupă posturile de conducere pentru că n-au coloană vertebrală, sunt „ghiocei” de partid.

Parlamentarii nu vor mai puţine judeţe, dar n-au vrut nici recensământul

Când s-a lansat ideea înfiinţării regiunilor pentru descentralizare totală şi micşorarea birocraţiei, parlamentarii, în special cei din opoziţie, au sărit de fund în sus lansând tot felul de acuzaţii fără acoperire. Opoziţia are noroc în acest caz de ungurii de la UDMR (ONG sau partid politic, nu se ştie încă!) care evident că nu vor să-şi piardă posturile de parlamentari şi privilegiile pe care le au. Dar poporul de ce nu este întrebat clar dacă vrea mai puţină birocraţie şi să plătească mai puţini demnitari? La referendumul pentru scăderea numărului de parlamentari, peste 80% dintre cei prezenţi s-au pronunţat pentru mai puţine loaze în Parlament. Dar şi această voinţă exprimată clar de popor nu se aplică pentru că nu vor aleşii (cui?).

Dacă vă amintiţi, unii parlamentari au încercat să boicoteze şi recensământul. De ce? Pentru că anticipau un număr mai mic de cetăţeni fapt care conduce la scăderea numărului de parlamentari, pentru că prin lege este stabilită o normă de reprezentare. Nu le-a reuşit boicotarea recensământului dar cu reorganizarea administrativ teritorială care ar conduce la o scădere masivă a birocraţiei s-ar părea că le iese, cel puţin până după alegerile din 2012.

În concluzie fuga după funcţii plătite gras din bugetul de stat se pare că a devenit sport naţional, iar poporul încă este manipulat şi mai crede în … Albă ca Zăpada… Să nu se întâmple, frească Sfântu’, la fel ca-n Grecia…!