Google

Geopolitica de buzunar (XXII)

Written on:July 24, 2016
Comments
Add One

Art pag 2 o viitoare colonie pe luna netFenomenul micronaţiunilor virtuale este unul de amploare şi ar trebui studiat de sociologi şi politologi. Este modul prin care unii reacţionează la tendinţa de globalizare a lumii. Să vedem câteva micronaţiuni virtuale. Vikesland este aşa zisul regat fondat de Cristopher Barry, domiciliat în localitatea Brando, provincia canadiană Manitoba. Regatul nu are teritoriu, dar are cinci cetăţeni şi culmea, finanţează cercetările organizaţiei JP Aerospace privind folosirea dirijabilelor la transportul mărfurilor pe calea aerului, mai ieftin decât cu avioanele şi a centralelor eoliene de mare altitudine susţinute de aerostate. Nu are teritoriu nici regatul Aerican, deşi are 500 de  pretinşi cetăţeni. Printre ei se numără George Lucas, autorul volumelor “Războiul stelelor” şi Douglas Adams, cel care a publicat: “Nava stelară Titanic”, “Restaurantul de la marginea Universului” şi “Ghidul autostopistului galactic”. Vikeslandul şi regatul Aerican, la fel ca alte micronaţiuni, fac bani din vânzarea de paşapoarte, timbre şi monede numismatice. Emiterea acestora este dreptul regalian al statelor. Deasemenea vând sub sigla lor suvenire şi obiecte utile: brelocuri, tricouri, sacoşe, pixuri etc. Practic pseudostatele închiriază marca companiilor care fabrică aceste bunuri. Mărcile aplicate reprezintă stema, drapelul şi redau numele formaţiunii. Cybernaţiunile au fiecare un număr de adepţi, autointitulaţi cetăţeni. Neavând existenţă fizică, locaţia lor este un server situat oriunde în lume. Multe micronaţiuni virtuale sunt doar forumuri de discuţii. Cu cât au mai mulţi aderenţi la forum şi sunt mai cunoscute în lumea internauţilor, cu atât marca lor este mai puternică. Micronaţiunile virtuale sunt numeroase: principatul Alameigh, regatul Batavia care n-are  legătură cu oraşul Batavia din insula Java, principatul Ambrosia, republica Anatefcan, regatul Cyberia; regatul Craytland şi multe altele. Unele,  precum  republica  Awesome, înregistrată într-un server din Australia, ori republica Castia, nu au interese economice, însă fac politică de extremă stângă. Alte naţiuni virtuale  inventează o geografie fără nimic comun cu realitatea. Siteurile conţin articole care descriu “ţara” şi postează hărţi şi fotografii, binenţeles trucate. Recuzita face pe cel ce vizitează siteul să creadă că naţiunea există cu adevărat. Aşa se prezintă republica Azara, care pretinde o insulă vecină Tasmaniei, principatul insulelor Draconis declarat în Marea Egee. ori republica Slaventia Eslo. Până şi Ruritania, regatul imaginat de romancierul Sir Anthony Hawkins există fictiv pe internet. Deşi sunt simple programe informatice, unele naţiuni virtuale au inserţie în realitate. Astfel principatul Paulovia deţine la Neapole o bancă de credit şi are deschise patru consulate onorifice. Un mic principat Paulovia a existat in Campania până în anul 1808, când este desfiinţat de Napoleon Bonaparte şi alipit impotriva voinţei locuitorilor la regatul Celor Două Sicilii. Congresul de la Viena din 1815 nu a recunoscut actul. Prin urmare unirea Celor Două Sicilii cu Italia în 1861 nu a avut efect asupra Pauloviei şi cel puţin juridic principatul există şi azi, deşi în fapt este demult desfiinţat. Din 1997 Paulovia  a prins viaţă în spaţiul virtual, la un server din Anglia. Caz aparte este principatul Wirtland adăpostit la un server din Bulgaria şi a cărui iniţiatori vor să demonstreze că un stat fără teritoriu poate fi viabil. Wirtlandul are câteva sute de cetăţeni onorifici, emite acte de identitate şi vinde doritorilor timbre şi monede de aur. De curând a solicitat primirea în ONU, dar a fost refuzat pentru că nu are teritoriu. Ca să îndrepte neajunsul principatul a încercat, dar fără succes, să cumpere un teren în republica Nauru din Pacific.

În categoria naţiunilor virtuale intră şi acelea care se declară  suverane asupra unor teritorii de pe diverse corpuri cereşti. Teritoriile cosmice sunt într-adevăr fizice, dar actuala inaccesibile a acestora face ca micronaţiunile care le reclamă să fie considerate tot entităţi  virtuale. Prima naţiune cosmică, imperiul Celestia, a fost înfiinţat în 1949 de cetăţeanul James Mangan din statul Idaho, autor de literatură motivaţională, a scris 21 de cărţi. Mangan notifică proclamarea Celestiei: Statelor Unite, Marii Britanii, Uniunii Sovietice şi la ONU. Duce o campanie susţinută pentru a-i fi recunoscute pretinsele drepturi asupra corpurilor cereşti din sistemul solar, trimite în acest sens scrisori la 74 de guverne, înregistrează constituţia Celestiei la judecătoria comitatului Cook, statul Illinois, arborează cu forţa drapelul Celestei la sediul ONU din New York şi organizează proteste împotriva explorărilor spaţiale americane şi sovietice. Mangan a vândut timbre şi monede de aur cu sigla Celestiei, parcele de teren pe Lună şi pe Marte, dar şi paşapoarte, inclusiv echipajelor misiunii Apolo. Celestia a avut mii de cetăţeni şi a acordat contracost ranguri nobiliare. Imperiul dispare în 1970 odată cu moartea lui Mangan, iar în 1979 ONU dispune că revendicările Celestiei în Cosmos sunt nule. Mangan nu a avut success, dar în 2013 o insulă plutitoare stabilă formată din deşeri pe oceanul Pacific a fost declarată independentă de Maria Cristina Finucci, act recunoscut de UNESCO. Un grup de plasticieni au fondat la Londra organizaţia Republica Luna care vrea să atragă atenţia asupra necesităţii de a  coloniza Luna. Marea Britanie şi Rusia vor înfiinţa colonii pe Lună şi sunt companii care vând terenuri pe Lună şi pe Marte, ori asteroizi, bogaţi în nichel, crom şi platină. În situaţia ciudată a micronaţiunilor care există fizic, dar care nu deţin teren, este republica Schwanensee fondată în 1999 şi care revendică platforma marină Neustaad  din Marea Norvegiei, aproape de coasta Groenlandei de Est. Statul are 55 de cetăţeni, dar care evident nu locuiesc pe platforma din Arctica. Graţie platformei Schwanensee s-a declarat suverană asupra a 2750 kilometri pătraţi de mare cu subsol bogat în hidrocarburi. Până să concesioneze dreptul de exploatare companiilor petroliere, republica vinde amatorilor coroane schwaniene, moneda naţională, timbre şi paşapoarte. Limbile oficiale ale statului sunt latina şi espreranto, dar cetăţenii, domiciliaţi în Germania, folosesc între ei schwaniana, limbă artificială la baza căreia stau latina şi greaca veche.În 1907 o expediţie daneză descoperă în largul Ţării Jameson, regiune din Groenlanda de Est, o insulă stâncoasă pe care o denumeşte Fata Morgana. Relatarea descoperirii apare în cartea “Pierdut în Arctica” publicată în 1913 de un participant la expediţie, Ejnar Mikkelsen. Insula a fost văzută ultima dată în 1935, după care a dispărut. Numele a predestinat-o să fie fantomă geografică. Revin la naţiunile imaginare pentru a  aminti Moosylvania, o insulă care nu există în realitate, poziţionată fictiv pe Lacul din Pădure. Lacul există cu adevărat şi este împărţit între statul american Minnesota şi provincia canadiană Ontario. Moosylvania apare în seria de povestioare scrise de Jay Ward şi este prezentată ca teritoriu a nimănui situat în afara Statelor Unite şi Canadei, locuit de proscrişi. În 1962, ca să facă reclamă poveştilor sale şi cunoscând naivitatea americanilor, Jay Ward a adresat o petiţie preşedintelui John Kennedy, în care cerea ca SUA să recunoască Moosylvania ca stat american şi a organizat o caravană care să promoveze ideea printre cetăţeni. Ca rezultat marca Moosylvania a făcut carieră în industria jucăriilor şi a articolelor pentru copii. Interes comercial a avut şi secesiunea satului Anse Saint Jean din provincia canadiană Quebec, care în 1997 s-a declarat regat. Localnicii au dorit să atragă atenţia turiştilor. Marian Rotaru

Leave a Comment