Google

Geopolitica de buzunar (XXI)

Written on:July 19, 2016
Comments
Add One

art pag 2 Viitor pod gadina la Londra netPână în secolul XI ţărmul englez de la Marea Nordului era însoţit de insulele Lomea, Infera, Richborough, Thanet, Said, Doggerland, Bergen şi de alte încă douăzeci. Lomea era cea mai întinsă şi cea mai roditoare. Ultimul lord al insulelor a fost Goodwin, conte de Wessex, om rău şi ca toţi de teapa lui, bănuitor. De frică nu locuia în Anglia, ci la castelul din Lomea. Într-un final l-a ajuns mânia divină, scrie John Twine în volumul “De rebus Albionicis”, publicat în 1590. Insulele s-au scufundat, iar odată cu ele piere şi Goodwin. Nu se ştie poziţia exactă a vechilor insule, dar astăzi  se văd  bancurile Goodwin şi Dogger, intinderi plate de nisip care abia ies din apă când marea e liniştită. De nisipurile Goodwin sunt legate poveşti cu fantome şi comori pierdute, adunate de George Gattie într-o monografie publicată în 1904. Ceva adevăr există, pentru că o comoară chiar a fost găsită în 1890, iar întâmplarea destul de stranie l-a inspirat pe Herbert Russell pentru romanul “Poveşti marinăreşti”. Din 1850 se organizează pe Nisipurile Goodwin meciuri de cricket foarte populare în Kent, ducatul vecin. Bancul Dogger din largul ducatului York, este puţin vizitat, dar aici Anglia va construi o uriaşă centrală electrică eoliană. La sud de Dogger sunt câteva grinduri de nisip, spălate de valuri, pe care suedezul Reinhold Wendling le-a declarat în 1977 independente, cu numele de principatul Wikingland. Fiind situate în apele internaţionale nu a putut să-i zică nimeni nimic. În zonă marea nu-i adâncă şi Wendling s-a gândit să construiască o insulă artificială, dar planurile nu se opresc aici. Între insula suedeză Gotland şi insula daneză Bornholm din Marea Baltică sunt locuri propice pentru  insule artificiale. Wendling vrea să ridice în zonă şase insule noi: Midsjo de Nord, Midsjo de Sud, Hoburg, Tor, Balder şi Odin. Pe Midjo de Nord se va construi o serie de oraşe cu nume din mitologia vikingilor: Walhala, capitala principatului, Njord, Thyr, Frigg, Heimdall şi Frej. Walhala este gândită a fi un  imens solar cu climă caldă tot anul, acoperit cu o cupolă transparentă de plexic. Insulele Tor, Balder şi Odin, legate de Walhala prin monorai, vor fi ocupate de centrale electrice solare şi eoliene. Proiectul lui Wendling costă. Ca să adune bani scrie o carte în care îşi prezintă ideile, vinde în numele principatului ranguri nobiliare onorifice, timbre şi monede numismatice. Companii care vor se evite impozitele exagerate se înregistrează în Vikingland, contra unei redevenţe. Principatul oferă premii în bani tinerilor talentaţi în ştiinţe şi literatură, a creat marca de comerţ Viking Mark pe care o concesionează, are în Suedia un lanţ de magazine şi compania aviatică, Viking-Air. Ideea lui Wendling este abordată în cărţi scrise de Mosse Wallen şi Dr. Gerhard Kurtz. Institutul Seasteading din California urmăreşte să constituie state noi pe structuri plutitoare fixate în apele internaţionale. Economia axată pe montaj industrial, informatică, cercetare, turism, comerţ fără taxe vamale, servicii culturale şi gameling, va beneficia de fiscalitate redusă. Se fac şi  experimente, precum insulele Ephemeride, o comunitate de artişti din California domiciliată pe o flotilă de bărci, cele opt platforme Google, cu centre de învăţământ, ancorate în California, Massachusetts, Washington, Connecticut şi Maine sau cazinoul Opus care funcţionează în marea liberă, pe un vapor. Două insule plutitoare având spaţiu pentru 150 de oameni vor fi ancorate în California şi Honduras. În apele internaţionale sunt nave-spital unde se fac intervenţii prohibite. Compania Shell monteaza uzine plutitoare de gaz lichefiat pentru a deservi exploatările marine. Proiectul Skyskraper prevede un şir de insule artificiale în largul Japoniei, ocupate de zgârie nori. Clădirile vor intra 200 de metri în solul marin, vor avea înălţimea totală, submersă şi aeriană, de 500 de metri şi vor folosi energia soarelui, vântului şi a curenţilor marini. Segmenul aerian este rezervat pentru locuinţe, sere şi ferme de maricultură. Sub apă vor fi ateliere şi depozite. Filosofia viitoarelor societăţi marine este schiţată în lucrările lui Patri Friedman şi în     romanul lui Zoltan Istvan, “Transumanistul Wager”. Arhitecţii Diana Roşu şi  Bogdan Ciocodeică au proiectat     insule plutitoare cu vegetaţie care să înfrumuseţeze lacurile Bucureştiului şi Dâmboviţa. Ideea seamană cu cele şapte insule verzi ancorate de studenta Palma Derszi pe râul Crişul Repede, la Oradea. Au existat planuri pentru o insulă de 400 de hectare la Sfântul Gheorghe Deltă şi a altor trei insule mai mici la Constanţa, destinate turismului. S-a dorit un sat de vacanţă lacustru la Mamaia, pe lacul Siutghiol şi o insulă de 200 de hectare cu antrepozite în  portul Constanţa. Pentru construcţia acestor obiective se poate folosi zgura din haldele combinatelor siderurugice. Un grup de tineri vor o insulă plutitoare pe Someşul Mic, la Cluj. Pluta va găzdui expoziţii şi târguri de carte. Structurile marine pot rezolva în parte problema energetică. Mă refer la fermele eoliene din generatoare fixate în solul marin, la platformele cu turbine eoliene sau cu panouri fotovoltaice şi la centralele de valuri. Ultimele sunt plute cu turbine care convertesc în electricitate energia valurilor şi a curenţilor marini. Asemenea instalaţii sunt               operaţionale în Marea Britanie, Portugalia, Suedia, Norvegia, Danemarca, Olanda, Belgia, Franţa, Germania, Italia, Irlanda, China, Japonia, India, Columbia, Maine, Massachusetts, Ontario şi Noua Scoţie. Lipsa de spaţiu va face ca jardinierele, localurile, hotelurile, panourile publicitare, generatoarele fotovoltaice şi eoliene susţinute în aer de aerostate, sau parcurile suspendate pe piloni, să fie banale. Exemple sunt viitorul pod grădină de pe fluviul Tamisa la Londra si parcul suspendat de pe fluviul Hudson la New York, gândite de arhitectul Diana von Furstenberg.

Multe micronaţiuni declară că au teritoriu, dar nu-l localizează. Exemple sunt regatele Zarahemia şi Two Chairs, ori Federaţia Septempontia. Despre Zarahemia s-a scris o monografie, iar Two Chairs foloseşte esperanto ca limbă oficială. Two Chairs-Două Scaune este denumire serioasă. Nu-i vorba de scaune mobilier, ci de unităţi teritoriale sau chiar formaţiuni statale. În Transilvania existau până în 1872 scaunele secuieşti şi săseşti, iar România a avut până în 1950 judeţul Trei Scaune. Sfântul Scaun, stat fără teritoriu care conduce Biserica Catolică, este subiect de drept internaţional. În tabloul geopoliticii apar teritorii imaginare şi micronaţiuni virtuale. Unele teritorii imaginare, creaţii scriitoriceşti, capătă consistenţă cvasireală. Exemplu este Ruritania, regatul unde se desfaşoară acţiunea romanelor scrise de Sir Anthony Hawkins. Atât de bine a intrat Ruritania în mentalul colectiv că a devenit marcă de comerţ, iar stema ei se regăseşte în heraldica statelor germane. Multe micronaţiuni virtuale sunt simple jocuri electronice care aduc bani proprietarilor de site. Comerţul, reclamele, cazinourile şi băncile electronice înfloresc pe siteurile statelor virtuale. În lumea reală se vând obiecte marcate cu siglele cybernaţiunilor. În cyberspaţiu sunt    tranzacţionate cu bani adevăraţi bunuri reale sau fictive. Un australian a cumpărat la licitaţie pe internet o insulă  existentă doar în programul calculatorului pentru 22500 dolari. Vrea să scoată profit vânzând “coloniştilor” parcele virtuale de teren  pe insula sa. Suedia a deschis ambasadă într-o entitate  cibernetică, numită A Doua Lume. Unele naţiuni virtuale, precum regatul Hamland, sunt camere de comerţ şi oficii de consultanţă pentru cei afiliaţi. Marian Rotaru

Leave a Comment