Google

Geopolitica de buzunar (XX)

Written on:July 11, 2016
Comments
Add One

art pag 2 netÎn secolul XII s-a înfiripat în regiunea italiană Friuli, pe valea râului Tagliameto, o alianţă între 14 familii nobiliare, stăpâne de domenii. Vroiau să-şi apere interesele în faţa împăratului german care controla regiunea. Alianţa, numită iniţial Universalitatis Feudalis Medio Taliaventum – Domeniile de pe Tagliameto de Mijloc, a supravieţuit formal până în secolul XXI.  Este adevărat că domeniile s-au redus considerabil între timp, nu mai au hotar comun, toate la un loc abia însumează 1500 de hectare în suprafaţă şi sunt doar simple proprieţăti private. Vechea alianţă, menţinută în ultimile secole ca o discretă tradiţie de familie, iese la lumină în 2005 sub forma Societăţii Culturale “Regatul Vilthia”. Este numită regat deoarece de la început alianţa a fost condusă de un aşa zis rege-protector, ales dintre cei 14 nobili, iar şirul regilor protectori este neîntrerupt de la primul, Rolando de Prizon încoronat în anul 1183 şi până la actualul Frederico Zannier. Societatea are 107 de membri, autodeclaraţi cetăţeni ai regatului Vilthia şi îşi propune să salveze cultura friulilor, popor înrudit îndeaproape cu noi, românii. Pentru aceasta susţine tradiţiile populare şi organizează festivaluri folclorice, restaurează clădiri de patrimoniu, finanţează o bibliotecă, o arhivă cu documente vechi, multe de valoare  şi un muzeu, editează cărţi şi ziarul “Gazeta Vilthia”. Societatea emite timbre şi monede numismatice şi a sprijinit principatul Hashima să editeze ilustrate turistice şi propria monedă. Pentru ajutorul dat Frederico Zannier primeşte distincţia de Cavaler al Ordinului Principatul Hashima. Vilthia vinde titluri nobliare onorifice. Domeniile Vilthiei sunt acoperite în bună parte de pădure, dar au şi câmpuri cu grâu şi porunb, grădini de legume, măslini, vii, prisăci şi se cresc oi, capre, vaci şi porci. Se comercializează lapte, brânză de capră, miere, vin, fructe şi legume, ulei de măsline, preparate din carne, raci. Marea afacere este ecoturismul. Vizitatorii sunt atraşi de bucătăria tradiţională. Pot servi mămăliga cu lapte sărat, paste cu sânge de porc, mămăligă cu brânză frământată cu ciuperci şi ierburi aromatice şi coaptă pe cărbuni încinşi, orez cu urzici, pâine veche fiartă în lapte etc. Domeniile ofera spaţii de cazare şi au magazine cu suveniruri. Pentru a se apăra de  huligani Vilthia are luptători plătiţi.

Pe insulele din  Golful Mexic:  Pelicanului şi Sand care aparţin statului Alabama şi Petit Bois din statul Mississippi, s-au aşezat în anii 1970 grupuri de contestatari la adresa societăţii americane şi care s-au organizat în comunităţi libere, însă lipsite de personalitate juridică. În 1993 un oarecare domn Eric Ball uneşte insulele sub conducerea sa şi înfiinţează regatul Elsanor, el autodeclarându-se regele Eric I. Numele Elsanor vine de la un trib de indieni, astăzi dispărut, care ar fi locuit pe valea fluviului Mississippi şi de la care spune Ball, au rămas movilele funerare văzute prin toată regiunea. Despre aceleaşi movile negrii washitaw care se consideră băştinaşi americani get-beget, spun că dimpotrivă, au fost construite de strămoşii lor. Ball conduce personal insula Pelicanului, iar în celelalte două insule numeşte guvernatori cu titlul de baron. Totul părea o glumă neluată în seamă de autorităţile americane, dar în 1998 Ball cumpără pe continent, în statul Mississippi, un teren de 167 de hectare, pe care îl alipeşte regatului. Aici           înfiinţează  oraşul-capitală Sfântul Isidor. Este un mister de unde a avut Ball banii pentru achizţie. Era un om sărac! Ball proclamă în 2005 independenţa Elsanorului, motivând că cele trei insule, nucleul regatului, au fost abandonate de Marea Britanie în 1783 şi nu au fost niciodată alipite oficial Statelor Unite. Neatârnarea regatului este notificată statului Mississippi şi guvernului federal american. A răspuns numai Washingtonul cu promisiunea că va analiza poziţia cetăţenilor din Elsanor, dar se pare că analiza nu s-a încheiat nici până azi. Deocamdată regatul Elsanor este recunoscut oficial de Republica Conch şi de Dominionul Florida de Vest Britanică. La scurtă vreme după declararea independeţei izbucnesc mişcări secesionite în insule. Localnicii, foşti hippies, oameni cu vederi de extremă stânga, nu agreau monarhia instaurată de Eric Ball. Mai mult, chiar şi la Sfântul Isidor are loc  o insurecţie republicană, nereuşită însă. Confruntările nu s-au redus la dueluri verbale, în destule cazuri au fost bătăi în toată regula. În cele din urmă, în 2015, Elsanor abandonează insulele, iar la puţin timp administraţia americană evacuează comunităţile. Oastea Elsanorului este alcătuita dintr-un pluton de infanterie şi din unitatea Atila specializată în războiul cibernetic. Atila a atacat interesele Cubei şi Coreii de Nord în spaţiul virtual, iar infanteriştii au sprijinit ca voluntari mişcările separatiste care operează în regiunile Guanacasta din Costa Rica, Kuna din Panama şi Loreto din Peru, dar şi în Guyana Venezueleană. Elasnorul, redus la teritoriul Sf. Isidor, are doar 400 de locuitori. De regulă micronaţiunile au economie dezvoltată, iar Elsanor nu face excepţie. Regatul are oarece producţie proprie de miere de albine şi câteva ateliere meşteşugăreşti, la care se adaugă un număr de birouri închiriate unor firme americane. În afara acestora, Elsanor deţine pe teritoriul american companii de turism, servicii agricole, afaceri imobiliare, de comercializare a produselor apicole, lemnului şi produselor agricole şi este agent important pe piaţa de capital a statului Mississippi. Turismul local şi bussinesul sportiv nu sunt uitate. În Elsanor sunt cluburi de triatlon şi de hipism, pe lacul Hellen în suprafaţă de 10 hectare, parte a regatului, sunt organizate concursuri nautice. Există un cazino, iar pentru vizitatorii care nu au patima jocurilor de noroc, sunt organizate festivaluri artistice, târguri de carte, expoziţii de arte plastice, expoziţii de artă culinară şi de băuturi. Se editează un ziar. Elsanorul îşi permite să emită monedă de argint, este adevărat, vândută numismaţilor, aşa cum vinde amatorilor de iluzii, titluri nobiliare. Impozitul pe venit în Elasnor este de 10%, inferior celui din alte state americane. În galeria comunităţilor americane atipice intră şi satul Winneconne din Wisconsin. La începutul anilor 1960 este construită o autostradă statală care traversa teritoriul aşezării. Cu toate acestea Winneconne nu a fost enumerat printre localităţile riverane autostrăzii, ori această enumerare atrage atenţia participanţilor la trafic, ceea ce înseamnă avantaj comercial. Exasperaţi că guvernul statului Wisconsin nu le ascultă doleanţa de a se corecta ghidul rutier şi nici autorităţile federale nu-i ia în seamă, la 21 iulie 1967 sătenii în frunte cu şeriful au proclamat satul Winneconne stat suveran şi au declarat război Statelor Unite. Existenţa republicii Winneconne a fost scurtă. A doua zi locuitorii, nedorind să se încaiere cu garda naţională a statului Wisconsin, renunţă la secesiune. Oricum făcuseră reclamă satului. Curioşi, călătorii poposesc în sat spre bucuria comercianţilor locali. În fiecare an la 21 iulie este sărbătoritaă ziua republicii. Din 1985 satul a luat numele oficial de Republica Winneconne şi a fost emisă o monedă numismatică. În anul 2001 oraşele Newington şi Rye din statul New Hampshire se declară formal independente ca protest faţă de mărirea taxelor statale. Insula Block ocupată de câteva ferme şi de târgul-capitală New Shoreham s–a declarat independentă în anul 1984, pe motiv că parlamentul statului Rhode Island de care aparţine, a refuzat să voteze o lege pentru limitarea poluării sonore. Block Island renunţă la independenţă, după ce statul a acceptat să interzică prezenţa motocicletelor pe insulă.Marian Rotaru

Leave a Comment