Google

Geopolitica de buzunar (XVIII)

Written on:June 26, 2016
Comments
Add One

noua berna netComunităţi anarhiste celebre sunt Oraşul Morţii şi Zabalia din Cairo şi Dharavi din oraşul Bombay, statul indian Maharashtra. Oraşul Morţii este un cimitir în ale cărui cavouri locuiesc mii de săraci. Zabalia este cartierul munţilor de gunoaie. Zabalioţii sunt gunoieri. Ei reciclează toate deşeurile din Cairo.Terenul cartierului Dharavi, fostă insulă înconjurată de mlaştină, este concesionat de Preşedenţia Bombay emigranţilor din statul Mysore. Locuitorii aparţin celor mai de jos caste. Majoritatea sunt gunoieri, alţii sunt tăbăcari, olari, sau cos broderii. Franţa a avut 13 colonii anarhiste, din care şase sunt evacuate. Grecia a înregistrat patru comunităţi anarhiste. Dintre acestea, Vila Amalia din Atena, fieful extremei stângi, a fost desfiinţată de poliţie. Celelalte, Fabrika Yfanet din Salonic, Matsagou din Volos, regiunea Tesalia, Vila Nera din oraşul cretan Charia şi Antiviosi din Ianina, regiunea Epir, sunt tolerate. Cei din Fabrika Yfanet fac grădinărit pe un teren de două hectare. Entităţi egalitariene aparte sunt comunele agricole şi comunităţile religioase. Câteva exemple. John Vandeleur înfiinţează în 1830 o comună agricolă pe moşia sa de 300 de hectare din satul Ralahine, provincia irlandeză Munster. Membrii comuntăţii erau obligaţi să muncească 12 ore pe zi. Nu primeau bani, ci bonuri valorice valabile numai la magazinul lui Vandeleur. Afacerea eşuează după trei ani, când Vandeleur pierde averea la pocker. Monografii dedicate comunei din Ralahine au scris Edward Craig şi Margaretta d’Arcy. Similară cu Ralahine este comuna agricolă Marinaleda din Andaluzia. Teoretic pământul este al cooperativei, dar de fapt primarul este patronul exploataţiei, iar membrii comunităţii simpli salariaţi agricoli. Ca să vină in Marinaleda, tinerii sunt ajutaţi să construiască locuinte. Contele Lev Tolstoi, clasic al literaturii ruse, a gândit că omul se poate înălţa sufleteste doar într-o colonie agricolă bazată pe proprietatea comună şi condusă după adevărurile spuse de Iisus pe Muntele Fericirilor în Galilea. Mai multe colonii tolstoianiste au apărut în cinci dintre guberniile Rusiei şi în regiunea Sloboda din Ucraina, una  s-a organizat în Transvaal, alta în statul american Georgia şi incă două în provincia Olanda de Nord. Comunităţile din Rusia şi Ucraina sunt desfiinţate de bolşevici în 1937, celelalte pier din cauze interne. A rămas doar colonia Blaricum din Olanda de Nord. Secta Biserica Frăţiei,  amestec de creştinism şi marxim, este fondată în 1887. În 1891 înfiinţează o colonie la Londra pe un teren viran de jumătate de hectar. Adepţii se înmulţesc şi crează noi implantări prin Anglia. Astfel în 1894 şi 1896 apar coloniile Croydon în comitatul Surrey şi Purleigh în peninsula Dengie din comitatul Essex, iar în 1921 colonia Stapleton în comitatul York, singura care funcţionează în prezent. Detine 72 hectare de teren şi produce alimente ecologice. Inochentiştii sunt o sectă întemeiată în judeţul basarabean Bălţi de călugărul Inochentie Levizor. Adepţii nu acceptă căsătoria, dar trăiesc în comun. Inochentiştii au sfidat puterea sovietică instaurată în Basarabia după 1944 şi au avut în anii 1945-1946 propriul rege. Refuzau să dea cota de grâu, să intre în colhoz şi să servească în armata sovietică. La sfârşitul lumii va fi un război, cred ei şi de aceea au întemeiat o comunitate într-o peşteră din regiunea rusească Penza şi colonia subterană Noul Paradis, cu chilii şi depozit de alimente, în judeţul Ovidiopol din Transnistria. Ultima vreme cunoaşte recrudescenţa coloniilor colectiviste. Pe acest fond apare o federaţie a comunelor egalitariene, dar care nu cuprinde decât şase aşezări: una în Ontario, două în Virginia şi trei în Missouri. Federaţia Comunităţilor Egalitariene editează o revistă. Satele cu proprietate devălmaşă din Germania s-au adunat în 30 de asociaţii. În Venezuela sunt 200 de aşa zise comune socialiste. După Tolstoi omul evoluează sufleteşte în comunitate, arhitectul Andreea Zitel, crede dimpotrivă, că traiului în afara societăţii favorizează creaţia. Experimentează viaţa de pustnic pe insula plutitoare Indy de câteva zeci de metri pătraţi, amplasată pe râul White în oraşul Indianopolis, statul Indiana. La cererea Danemarcei, Zitel a ancorat în portul Copenhaga insula plutitoare Fantasy, unde creatorii danezi pot explora posibilităţile solitudinii. Înainte să caute refugiul în singurăte, Zitel înfiinţase în deşertul California comunităţile autonome de artişti plastici: Pioneertown, Yucca Valley, Joshua Tree, Twentynine Palms şi Wonder Valley.

După ce francezii alipesc Algeria de Nord în 1830, permit străinilor să se aşeze în regiunea Orania, pentru a pune în valoare pământul. S-au înfiinţat satul bavarez Dely Ibrahim în 1832, coloniile prusace: Sainte Leonie, Taria şi Stidia în 1846, satele Detrie, Dublineau şi Penthievre întemeiate în 1849 de germanii din Baden şi Palatinat. Elveţienii din cantonul Valais au fondat în 1849 satul Sainte Maurice, iar cei din cantonul Geneva, colonia Setif în 1853. Coloniile germane şi elveţiene din Algeria sunt părăsite în 1965. În Elveţia au existat societăţi de colonizare care au sprijinit înfiinţarea de aşezări în străinatate. Astfel în Transnistria, la Limanul Nistrului, apar  în anii 1803 şi respectiv 1812 satele Zurichtal şi Saba ale elveţienilor din catoanele Zurich şi Vaud. Localităţile s-au bucurat de autonomie până în 1926. Azi mai există doar localitatea Saba, renumit centru viticol. Noul Fribourg a fost fondat în 1818 pe un teren muntos din statul brazilian Rio de Janeiro, acordat prin decret regal emigranţilor din cantonul Fribourg. În 1858 coloniştii din cantonul Neuchatel pun bazele oraşului Tell în statul Indiana, localitate ce poartă numele celebrului lor compatriot, Wilhelm Tell. În oraşul Tell are loc în fiecare an „Festivalului cultural elveţian”, adresat turiştilor, dar şi localnicilor care nu trebuie să uite obârşia. Tot emigranţii din Neuchatel au înfiinţat oraşe numite Noua Elveţie în Ilinois (1831), California  (1840) şi Uruguay (1861). “Drumul spre Noua Elvetie” este o carte publicată în 1833 de Joseph Suppiger, fondatorul implantării din Illinois. În anul 1831 a fost întemeiată colonia Noua Bernă în statul Mississippi, pentru ca în 1869 să apară omonima din Uruguay, dar cea mai vestită aşezare din seria Noua Bernă o găsim în Carolina de Nord, comitatul Craven. Este fondată în 1710 de ţăranii din cantonul Berna aduşi de Christoph von Graffenried, om de cultură, autorul unui “Dicţionar istoric al Elevetiei” şi de exploratorul şi scriitorul John Lawson. Iniţial Noua Bernă a fost baronie independentă. În 1714 Graffenried vinde baronia coloniei britanice Carolina de Nord. Începuturile Noii Berne sunt evocate în cartea lui Graffenried, „Proiectul american” şi în volumul „Călătorie în Carolina”, scris de John Lawson. Astăzi Noua Bernă este oraşul american cu cele mai bune condiţii oferite pensionarilor, apreciază Nicholas Sparks în romanul „Agenda”, cât despre vechea baronie mai aminteşte o placă pusă la intrarea în oraş. Noua Bernă a fabricat prima dată vinul lui Brad, inventat în 1893 de farmacistul Caleb Bradham. Din 1898 se numeşte pepsi-cola. Băutura conţine extract din nuci kola şi pepsină, enzimă scoasă din stomacul de porc. Noul Glarus, aşezare din statul american Wisconsin fondată în 1845, este colonia elveţiană cea mai bine conservată. Deşi colonia s-a unit cu Wisconsinul încă din anul 1901, modul de viaţă al elveţienilor veniţi din cantonul Glarus s-a păstrat întocmai, iar drapelul Glarusului este arborat oficial. Oraşul atrage turiştii şi este celebru pentru arta culinară şi pentru brânzeturile, berea  şi vinul din fructe de pădure produse aici. Marian Rotaru

Leave a Comment