Google

Geopolitica de buzunar (XVII)

Written on:June 21, 2016
Comments
Add One

Orasul Liber Cristiania netPe terenul unei baze militare dezafectate din Copenhaga, ziaristul Jacob Ludvigsen a proclamat în 1971 o formaţiune cvasistatală denumită Oraşul Liber Cristiania. Entitatea ocupă 34 hectare, de o parte şi de alta a lacului Cristiania şi are o mie de locuitori. Printre ei se numără fel de fel de nonconformişti, hipies, rockeri, artişti plastici, poeţi. Oamenii sunt domiciliaţi în fostele barăci cazone, unii au locuinţe în liziera de camunflaj a bazei, devenită cu timpul pădure în toată regula, ori stau chiar şi pe lac, în case pe piloni. Autorităţile daneze au încercat de repetate ori să dizolve comunitatea. De fiecare dată locuitorii s-au opus şi de fapt intervenţiile forţelor de ordine au fost abuzive, pentru că în ciuda frivolităţii afişate de cartier, locuitorii sunt paşnici dacă nu sunt deranjaţi. Au existat şi violenţe în Cristiania, dar s-a dovedit că le săvârşiseră agenţii provocatori plătiţi să dea motiv poliţiei ca să intervină. În Cristiania sunt interzise automobilele, filmatul şi fotografiatul. Interdictia este afişată la graniţa oraşului, iar străinul care o încalcă riscă într-adevăr să fie agresat. Danemarca recunoaşte până la urmă autonomia Cristianiei. Oraşul Liber s-a autoexclus din UE. Libertatea individului, toleranţa, lipsa cenzurii, sunt principiile de bază ale comunităţii. Turiştii aduc bani, dar localnicii nu sunt ahtiaţi să-i atragă. Veniturile vin mai ales de la atelierele meşteşugăreşti. S-a zis despre Cristiania că ar fi un soi de falanster, o comunitate egalitariană, locuită de anarhişti de stânga. Nu-i adevărat! Societatea Cristianiei este nonconformistă, dar nu colectivistă. Egalitariană a fost colonia Ungdomshuset adăpostită într-o clădire din Copenhaga, fondată în 1982 şi desfiinţată de poliţie în 2007. Cristiania nu-i singulară în Copenhaga. Asemănătoare sunt comunele Christianshavn şi Holmen. Prima s-a închegat pe o insula artificială construită în secolul XVII spre a fi concesionată negustorilor olandezi. Negustorii pierd concesiunea în secolul XIX şi pleacă. În locul lor vin pe insulă artişti plastici şi poeţi. Cartierul boem înfiinţat de ei a avut deplină autonomie, dar în 2007 poliţia îl evacuează. Holmen este un arhipelag de insule artificiale folosite cândva de armată.  În 1990 insulele sunt demilitarizate, iar pe locul cazărmilor a apărut  o colonie artistică, libertină şi autonomă de facto.

De regulă coloniile egalitariste bazate pe principiile socialismului utopic formulate de Henri de Saint-Simon, nu au rezistat mai mult trei-patru ani. Sunt şi excepţii. Una este falansterul Timpuri Moderne întemeiat  în 1851 pe o suprafaţă de 300 hectare, în comitatul Suffolk din statul New York. Comuna există, dar între timp  a luat un nume mai puţin provocator: Brentwood. Comuna Utopia organizată în 1844 în comitatul Clermont, statul Ohio, este o altă excepţie. În ciuda numelui, colonia funcţionează şi în prezent. Idea comunităţilor libere a supravieţuit eşecului înregistrat de falansterurile clasice. Dintre aceste colectivităţi, multe în lume, dau câteva exemple. Whiteway este un falanster târziu, apărut în anul 1898, în comitatul englez Gloucester. Funcţionează şi azi, este condus de o adunare generală, are 60 de hectare şi 150 de membri, dintre care unii ocupaţi cu grădinăritul ecologic. Comuna Muncii de lângă Moscova este constituită în 1921 ca falanster agricol. Bolşevicii o desfiinţează în 1937 pentru că membrii comunităţii refuzau să presteze serviciul militar şi erau vegetarieni, ceea ce politrucii considerau obscurantism. Există o federaţie de 14 colonii marxiste, numită Yubia, în statul american Nevada. Nu se cunosc alte infomaţii. Între anii 1895-1919 a funcţionat colonia egalitaristă Washington House din comitatul Pierce, statul  Washington. Entitatea ocupa 11 hectare în peninsula Key, la ţărmul Pacificului şi avea 1377 de membri. Astăzi zona este sit istoric. În colonie a locuit scriitoarea feministă Lois Waisbrooker. Din cele 14 cărţi pe care le-a publicat, romanul “Revoluţie în sex” a fost atacat de conservatori. Conducerea coloniei se vede nevoită în 1904 să o excludă din comunitate. Prestes Maia este o clădire din oraşul Sao Paulo, capitala statului brazilian omonim, ocupată de un grup dizident după ce fusese părăsită de proprietari. Iniţial grupul nu este acceptat, dar tentativele de evacuare cu poliţia eşuează. Acum comunităţii Prestes Maia i se recunoaşte autonomia, iar cei 200 de membri desfăşoară activităţi culturale, educaţionale şi sociale. Una din realizări este biblioteca publică deschisă în clădire. La fel s-a întâmplat la Barcelona, capitala Catalaniei. Domeniul părăsit Masdeu, alcătuit dintr-o clădire clasică şi un parc, este ocupat de o grupare rebelă. Casa şi parcul erau degradate, dar noii locatari le renovează. Din răutate, primăria cere evacuarea, numai că rebelii refuză şi după trei zile de asalt poliţia se dă bătută. Colectivitatea Masdeu, acum recunoscută ca autonomă, are 300 de membri, din care 28 locuiesc pe domeniu. Prin editarea de cărţi şi reviste promovează cultura, naturismul, agricultura ecologică şi permacultura, adică construcţia clădirilor acoperite de plante. Punckiştii din Frankfurt pe Main, landul german Hessa, fondează în 1983 o comunitate autonomă  cultural numită  ciudat, Au. Nu are teritoriu clar stabillit. Anual din 2006, grupul Au organizează un festival de jazz. Metelkova este o colectivitate din Lubliana, capitala Sloveniei, cu autonomie culturală recunoscută. Are o proprietate de 125 de ari şi poartă numele lui Franc Metelko, filolog şi scriitor din secolul XIX, militant pentru oficializarea limbii slovene. Un artist plastic nonconformist din Boemia, Robert Jelinek, stabilit în Finlanda, cumpără insula Harraka de lângă Helsinki şi o declară republică. Expoziţia de pictură  şi studioul artistului, ocupă insula. În rest totul este o afacere cu timbre şi monede numismatice. Republica Harraka este recunoscută de Seborga, Sealand, Andora, Monaco, San Marino, Slovenia şi Elveţia. Jelinek este şi reputat scriitor, cu nouă cărţi publicate. În 1990 o organizaţie de extremă stânga deschide un cămin pentru emigranţi în clădirea Ernst Kirchweger Haus din Viena, pe care o are în proprietate. Cu timpul grupul de emigranţi devine o colectivitate liberă şi contestatară la adresa societăţii occidentale. Nemultumiţă de situaţie, în anul 2003 primăria cere evacuarea, dar poliţia se dovedeşte neputincioasă. În cele din urmă landul Viena recunoaşte autonomia comunităţii Ernst Kirchweger Haus. Hafenstrase este o colonie din Hamburg formată din 12 clădiri. Părerile extremiste ale locatarilor şi funcţionarea unui post de radio pirat, duc la ciocniri cu poliţia. Pentru a stopa violenţa, landul Hamburg recunoaşte autonomia comunităţii sub masca unei cooperative imobiliare. Blitz şi Hausmania sunt entităţi din Oslo, care se autoguvernează. Blitz este un cămin, iar Hausmania, o casă de cultură, frecventate de tineri socialişti. Blitz are autonomie recunoscută. Comunităţile anarhiste sunt  mahalale ieşite de sub controlul autorităţilor şi a căror lege, este tocmai lipsa de lege. Erau mai ales acele bidonvilluri de la periferia metropolelor, cu cocioabe făcute din deşeuri, insalubre şi locuite de negri emigraţi din colonii. Acestea dispar în anii 1980. Au rămas pe alocuri comunităţi ale grupurilor contestatare, unde comerţul ilicit, prostituţia necontrolată, jocurile de noroc ilegale şi traficul de droguri, sunt la ele acasă. Membrii acestora refuză integrarea în societate. Polonia are unsprezece asemenea mahalale, opt există  în Ţările de Jos, şapte în Germania, trei în Croaţia, cinci în Anglia, două în Columbia Britanică etc. Multe altele au fost desfiinţate de poliţie, uneori cu forţa. Marian Rotaru

Leave a Comment