Google

Geopolitica de buzunar (XIII)

Written on:May 22, 2016
Comments
Add One

Hutt River netÎn 1939 regiunea Absaroka s-a separat de statul american Montana din care făcea parte şi s-a declarat stat aparte. Secesiunea nu a fost recunoscută de guvernul Montanei şi nici de guvernul federal american. Statul Absaroka nu a fost primit în Congresul SUA, dar are echipă naţională de bassebal şi organizează propriul concurs de miss, a cărui câştigătoare se înfruntă cu rivalele din celelalte state americane, la competiţia unională. Deasemeni Absaroka are numere de înmatriculare auto, recunoscute de poliţie. Un grup de negri americani au fondat pe valea râului Washita din statul Oklahoma, regatul Washitaw. Ei se declară băştinaşi americani veritabili, urmaşii unui popor negru numit Ouashita, care ar fi locuit în antichitate valea fluviului Mississippi pe teritoriul Louisianei de azi. Îşi zic şi poporul tumulilor, considerând că strămoşii lor au construit movilele presărate în zonă. Negrii Washitaw trăiesc din agricultură şi duc o viaţă patriahală. Sunt conduşi de regina Verdiacee Goston. Doamna Goston, înainte de a fi regină, a fost primar în oraşul Richwood, statul Louisiana. După încheierea mandatului, scrie cartea “Întoarcere la antichitate” care a iniţiat mişcarea washitaw. Cu un grup de adepţi înfiinţează regatul Washitaw,  nerecunoscut de SUA, dar care a cerut primirea în ONU, emite permise auto, paşapoarte  şi certificate de naştere. Demersul lui Verdiacee Goston este sprijinit de beyul Umar Shabaz, unul din liderii negrilor musulmani din SUA, în cartea “Washitaw”, de Rita Stanford în “Eu sunt washitaw” şi de Ivan van Sertima care în volumul “Veniţi înainte de Columb”, arată că negrii au populat America din antichitate. Samuel Rafinesque consemnează în cartea “Popoarele negre ale Americii”, publicată în 1835, întâlnirea cu indienii negri Moros din Panama, iar Harold Gladwin scria că America a fost locuită iniţial de pigmei negri şi e posibil ca rămăşiţa acestei populaţii să trăiască prin munţii Arizonei. Schelete de pigmei negroizi s-au descoperit în Tennessee şi Ohio, iar triburi de pigmei au fost semnalate în anii 1970 în statul venezuelean Bolivar şi în provincia argentiniană Misiones. Semne de întrebare ridică uriaşii înalţi de patru metri cu trăsături negroide despre care un indian bătrân din Ohio spunea în 1883 unui reporter de la revista “Scientific American”, că au populat acele locuri înaintea pieilor roşii. Uriaşi şi negri erau indienii Cocopa din California despre care relatează în jurnalul său de călătorie, Pedro de Castaneda (secolul XVI). Schelete giganţilor negri s-au găsit în Ohio, Tennessee, New York, Minnesota, Indiana şi Virginia de Vest. Descoperirile sunt consemnate în: “Istoria statului Tennessee”, “Monumente antice din statul New York”, “Abominabilul Snowman”, lucrări scrise de autorii John Haywood, Apoleon Cheney şi Ivan T Sanderson, dar şi în monografiile comitatelor Morrow şi Ashtabula din Ohio. Autorii leagă de această populaţie movilele funerare, piramidale şi fortificaţile de piatră care în secolul XIX mai erau vizibile prin Ohio, Tennessee şi New York. Chiar şi  celebra movilă din Ohio conturată ca un şarpe uriaş este considerată opera giganţilor, şarpele fiind simbolul originii cosmice. Ciudat, dar capetele enorme de piatră din Guatemala realizate de olmecii antici au chipuri de negri cu căşti de cosmonaut!

Leonard Casley cumpăra  în 1968 o fermă în suprafaţă de 4000 hectare lângă oraşul vest australian Northampton cu gând să cultive grâu. Anterior Casley lucrase ca matematician la NASA şi publicase lucrări de matematică şi fizică, dar şi cărţi de ezoterism, bine primite de cititori. În 1970 Casley adresează o petiţie guvernatorului Australiei de Vest, prin care se declară nemulţumit de impozitul agricol prea mare. Guvernatorul răspunde că prin funcţia sa, nu-i decât reprezentantul reginei Marii Britanii şi deci nu are competenţă legislativă în materie de impozite. Neinspiratul răspuns al guvernatorului şi preambulul constituţiei federale australiane intrată în vigoare în ianuarie 1901, unde dintr-o eroare de redactare nu există referire la Australia de Vest, au făcut pe Casley şi pe alţi fermieri nemulţumiţi să constituie  pe proprietăţile lor la 1 aprilie 1970, principatul Hutt River independent faţă de Australia de Vest, dar supus Marii Britanii. Invocând eroarea din constituţie, fermierii au ignorat Uniunea Australiană, considerând că Hutt River nu a avut raporturi juridice cu aceasta. Se pare că au avut dreptate! Istoricul şi poetul Sir Paul Hasluck, guvernator general al Australiei la vremea acea, a declarat că secesiunea statului Hutt River este o afacere internă a Australiei de Vest, în care Uniunea Australiană nu are niciun drept să intervină. Principatul Hutt River este alcătuit din trei parcele separate între ele, în suprafaţă totală de 78  kilometri pătraţi. Capitala este oraşul Nain, enclavă în teritoriul australian. Casley, devenit între timp principele Leonard I, declară că administrează statul Hutt River în numele reginei Marii Britanii. Poziţia de supus britanic l-a ajutat! Hutt River există si azi. Între timp a devenit            atracţie turistică. Agricultura, ramura economică de bază, s-a specializat pe  producţia plantelor medicinale şi          aromatice. Obţine deasemenea câştiguri din vânzarea timbrelor, medaliillor, ilustratelor poştale şi monedelor             numismatice. Sintagma „Hutt River” este marcă de comerţ. Cine o foloseşte plăteşte o redevenţă principatului. Referinţe despre principat găsim în cartea „Un monarh australian”, scrisă de William Pitt. Jamtland este o republică ţărănească atestată  din secolul X. Are 34009  kilometri pătraţi, iar populaţia vorbeşte o limbă înrudită cu suedeza. În anul 1178 Jamtlandul intră sub suzeranitatea Norvegiei, dar cu excepţia impozitelor percepute, guvernul regal de la Oslo, nu s-a amestecat în treburile interne ale ţării. Republica este desfiinţată în 1645, când Jamtlandul transformat în ducat intră sub stăpânirea Suediei. Autonomia tradiţională este anulată în 1699. Protocolar şi actualul rege suedez poartă titlul ducal de Jamtland. Decizia guvernului de la Stockholm din 1963, de a anula personalitatea juridică a Jamtlandului, prin unirea cu provincia vecină Vasternorrland a iscat proteste. Cum guvernul nu cedează, localnicii proclamă independenţa Republicilor Unite Jamtland, Herjeadalen şi Ravund. Noul stat are 19091 kilometri pătraţi. Celelalte teritorii din Jamtland care nu au secesionat aparţin în continuare ducatului. Guvernul suedez nu a încercat să desfiinţeze republica Jamtland, iar în 1967 preşedintele republicii autoproclamate vizitează Stockholmul şi este primit cu onoruri ca şef de stat. Suedia nu a recunoaşte independenţa Jamtlandului, dar acceptă reînfiinţarea vechii republici ţărăneşti în cadrul regatului. Republica Jamtland are relaţii diplomatice cu 12 state, printre care Norvegia, Rusia, China, Germania şi SUA. Insula daneză Elleore, în suprafaţă de un hectar şi jumătate, a fost  pustie până în anul 1944. Atunci s-a înfiinţat aici o şcoală de vară pentru elevii merituoşi, în care destinderea şi naturismul, sunt combinate cu activităţile culturale şi cu aprofundarea atractivă a materiilor de învăţământ. Formal profesorii organizatori au proclamat insula, regat. Organizarea, guvernului, “curţii regale” şi a nobilimii, copie sistemul danez. Scopul regatului-şcoală este de a obişnui tinerii cu drepturile şi obligaţiile ce le revin ca cetăţeni ai Danemarcei. De la primul rege încoronat în 1945 şi până azi, insula a avut şase suverani. Pentru a strânge fonduri, regatul emite timbre şi monedă numismatică. Marian Rotaru

Leave a Comment