Google

Geopolitca de buzunar (VII)

Written on:April 13, 2016
Comments
Add One

Republica Couto Misto netÎn Galicia, pe valea râului Salas, lipită de frontiera dintre Spania de Portugalia se întinde republica Couto Misto. Statul cuprinde trei sate cu populaţie de naţionalitate galiciană şi are 27 de kilometri pătraţi O regină galiciană din secolul IX, Ilduaria Eriz, prigonită fiind a găsit adăpost în Couto Misto. Aici l-a născut pe Rudesin viitor sfânt al Bisericii Catolice. După ce a revenit pe tron Ilduaria oferă satelor din Couto Misto deplina şi veşnica neatârnare. Aceasta este legenda. În limba galiciană couto înseamnă piatră de hotar, iar misto care înseamnă comun, mixt, face trimitere la situaţia de până în 1790, când teritoriul a stat sub dubla vasalitate a ducatul portughez Bragansa şi a comitatului spaniol Monte Rei. În fapt Couto Misto a fost o republică independenta. La 23 iunie 1868 republica este formal desfiinţată, iar teritoriul este înglobat Spaniei. În ciuda anexiunii, republica Couto Misto a păstrat identitatea. Are drapel şi sigiliu propriu, autonomie internă, poate acorda azil, poliţia spaniolă nu poate intra pe teritoriul ei. locuitorii nu prestează  serviciul militar, dar pot purta arme fără permis, nu plătesc impozite şi nici taxe judiciare statului spaniol. Comerţul este scutit de accize şi de restricţiile impuse de legislaţia spaniolă. Locuitorii din Couto Misto pot folosi liber, fără a fi controlaţi de poliţie, o fâşie de teren neutru lungă de şase kilometri care leagă teritoriul lor de localităţile Calvos din Galicia şi Tourom din Portugalia. În 2007 primesc o despăgubire substanţială de la o companie spaniolă care a construit fără acordul lor o fermă eoliană pe un sector al fâşiei. Pentru a  salvagarda autonomia tradiţională se constituie în 1998 „Asociaţia Prietenilor Couto Misto”. În urma acţiunilor organizaţiei este reînfiinţat consiliul reprezentanţilor celor trei sate, organism cu putere de decizie în problemele locale şi  funcţia de judecător onorat de Couto Misto, cu  atribuţii de şef de stat. Judecătorii onoraţi au mandat de un an. Alegerea se face în ianuarie la biserica din Santiago din Rubias, capitala republicii. În anul 2007 parlamentul spaniol şi apoi forul legislativ din Galicia aprobă statutul special al teritoriului. Referinţe despre Couto Misto sunt lucrările „Couto Misto. O republică specială”, scrisă de Mana Garcia şi Luis Manuel, precum şi ”Couto Misto. Descriere socio-economică”, autor Maximo Salinas Valencia. Modesto Brandon a fost între anii 1863-1868 ultimul judecător onorat de Couto Misto. După desfiinţarea republicii, lucrează ca funcţionar poştal în Porto Rico, pe atunci colonie  spaniolă, iar în 1904, reîntors acasă. iniţieză mişcarea pentru reconstituirea statului Couto Misto. A publicat în 1907  cartea „Interesanta istorie a Couto Misto”, gândită iniţial ca memoriu adresat regelui Spaniei.

Schwenten este un sat german din Poznania înconjurat numai de localităţi poloneze şi care pe fondul tulburărilor naţionaliste violente de după primul război mondial îşi declară independenţa pe 5 ianuarie 1919. Actul a fost recunoscut de Polonia care tocmai alipise principatul Poznania  în 1918, iar această separare etnică îi convenea. Trataul de la Versailles desfiinţează micul stat, atribuind teritoriul Germaniei. Deşi anexat la 10 ianuarie 1920, autonomia Schwentenului se menţine până în 1938. Locuitorii păstrează încă vie amintirea republicii, ziua ei fiind sărbătorită anual pe 9 iunie, odată cu hramul bisericii în faţa căreia a fost proclamată. Gustav Emil Hegemann a dedicat statului Schwenten o monografie. Dintr-o eroare militară comitatul Schwarzenberg din regiunea saxonă Vogtland nu a fost ocupat de trupele aliate la terminarea celui de al doilea război mondial. Cele 21 de sate devenite enclavă între zonele de ocupaţie sovietică şi americană se constituie pe 9 mai 1945 într-o republică independentă. Cu acordul americanilor ruşii ocupă republica Schwanzerberg la 20 iunie 1945, urmează impunerea administraţiei sovietice pe 26 iunie şi desfiinţarea statului la 1 iulie. Multă vreme doar plăcile memoriale au amintit de republica liberă din munţii Metaliferi. De curând un grup de intelectuali saxoni au reînviat spiritul republicii Schwanzerberg. Acţiunile lor, fără iz separatist, se rezumă la manifestări culturale, la un site pe internet şi la paşapoartele simbolice eliberate gratuit doritorilor. Stefan Heym evocă scurta viaţă a republicii în romanul “Schwanzerberg”. Lundy este o insulă aflată în largul comitatului englez Devon, pe canalul Bristol ce desparte Anglia de Ţara Galilor. Are 445 hectare, inclusiv ostrovul nelocuit Seal Rock. Insula a avut diverşi proprietari până în 1802 când este cumpărată şi colonizată cu irlandezi de baronetul Sir Aubrey Hunt de Vere. Întru-cât insula nu era inclusă oficial nici Angliei şi nici Ţării Galilor, Sir Aubrey adoptă pentru comunitatea înfiinţată o constituţie, un drapel şi emite monede. Legile insulei facilitau divorţurile, greu de obţinut ţările catolice vecine: Irlanda, Ţara Galilor şi Scoţia. Moştenitorul lui Sir Aubrey, poetul şi criticul literar Sir Thomas Aubrey de Vere, vinde insula în anul 1834 lui William Hudson Heaven. Acesta declară oficial independenţa statului Lundy şi tipăreşte timbre cu sigla acestuia. Familia Heaven stăpâneşte Lundy până în 1924, când o vinde lui Martin Harman de Lerina. Harman se  proclamă rege al insulei şi  bate monede de aur. În 1969 ultimul reprezentant al dinastiei Lerin vinde tronul lui Sir Jack Arnold Hayward, om de afaceri şi filantrop englez. Noul proprietar nu adopta titlul regal, dar menţine independenţa insulei. Deşi este nerecunoscut, regatul Lundy este inclus în Marea Britanie ca entitate distinctă. Drept dovadă insula nu face parte din UE, iar localnicii şi companiile care operează în Lundy, nu plătesc impozite în Anglia. Intrarea şi ieşirea din insulă este scutită de vama britanică. Llanrwst este un oraş din comitatul Conwy, Ţara Galilor. În 1276 principele Ţării Galilor a declarat aşezarea târg liber. Neatârnarea oraşului a fost apărată cu atâta străşnicie de localnici, încât circulă şi azi sintagma „Anglia, Ţara Galilor şi Llanrwst”! Hotărârea suveranului din 1276 a rămas valabilă, nefiind anulată de un act ulterior. Plecând de la această realitate juridică, în 1947 consiliul local reafirmă independenţa oraşului Llanrwst, ca stat în cadrul Imperiului Britanic şi cere primirea în ONU. Cererea a fost ignorată, iar situaţia a rămas până azi neschimbată. Llanrwst se consideră independent, dar nu-i luat în seamă. Un grup de membri ai cultului evanghelic fondează în 2010 republica Bethania pe un teritoriu în suprafaţă de 3360 de hectare situat pe ţărmul peninsulei Delmarva din statul american Delaware. Fondatorii motivează că zona nu poate face parte din SUA, deoarece aparţinea în secolul XVII coloniei olandeze Noua Olandă  şi nu a fost alipită explicit posesiunilor britanice nordamericane. Surya Syahputra, maestru yoga. a declarat în 2011 independenţa principatului Ineria. Statul inventat de Surya cuprinde trei parcele a căror suprafaţă nu depăseşte un hectar. Terenurile se află pe insula indoneziană Java, în oraşele Jember şi Surabaya din regenţa Situbondo. Ineria a declarat război Germaniei şi a anunţat comiterea de sabotaje pe teritoriul german. Obiectul disputei au fost câteva insule din oceanul Pacific pe care le-ar deţine Germania. Insulele nu sunt precizate şi mai ciudată este capitularea guvernului german. Berlinul a recunoscut suveranitatea Ineriei asupra insulelor în litigiu(?) şi i-a plătit o despăgubire de 100 rupii. Marian Rotaru

Leave a Comment