Google

Geografie crepusculară (IV)

Written on:November 9, 2015
Comments
Add One

Lacul Lugu si arhipelagul Penglai netÎn mănăstirile budiste din Tibet şi Mongolia pot fi văzuţi călugări încremeniţi de secole în poziţia lotusului. Nu au metabolism şi totuşi nu sunt morţi. Monahii s-au cufundat în Spiritul Universal, stare numită nirvana. Giri Bala, o femeie din Bengal, a trăit 85 de ani fără să mănânce, să bea şi să doarmă. Spunea că un nepământean o învăţase să absoarbă energia prin respiraţie când avea 13 ani şi abia de măritase. Einstein a descoperit că energia se transformă în materie, ceea ce explică supravieţuirea fără hrană fizică. În trup transformarea energiei urmează codul genetic. La restaurarea Mănăstirii Dealu este exhumat capul lui Mihai Viteazu. Poza făcută craniului redă chipul întreg al voievodului. Aura energetică impresionase clişeul. Ruşii au observat fenomenul la Dimitrie Cantemir şi de aceea în 1935 au repatriat rămăşiţele cărturarului, dar fără craniu. Faptul că aura însoţeşte creierul, era ştiut de geţii care separau capul de trup la cadavrele regilor pentru a dezlega spiritul de materie. Aşa a fost înhumat Ştefan cel Mare, iniţiat în ştiinţa geţilor. Obiceiul ţine de orfism, cult al fecundităţii creat de poetul trac Orfeu. În orfism primul om, Protogonos, ieşit din oul cosmic, adică din pura energie, este rodul iubirii dintre Noapte şi Vântul de Nord – aluzie la nordica Hiperborea de unde au venit străbunii geţilor. Numele satului tutovean Praja evocă riturile orfice. În sanscrită praja este “cea care naşte”, în slavonă prijati este iubita, iar satul vecin Prajei se cheamă Fătăciuni.

Cei Opt Nemuritori din mitologia chineză erau magicieni şi astrologi, înviau morţii şi vindecau orice boală. Şeful lor era Lu Dongbin, un poet erudit şi pătimaş după femei. Ho Hsien-ku, singura femeie dintre Nemuritori, a primit darul magiei la 14 ani, când un necunoscut i–a dat să înghită un praf care la aspect arăta precum mica pisată. În chip asemănător clarvăzătoarei Vanga din Munţii Rodopi i-a dat puteri paranormale un călăreţ care a venit la ea pe când avea 12 ani. Era Cavalerul Trac identificat cu Zalmoxis, personaj divinizat de geţi. Zalmoxis a devenit nemuritor graţie ştiinţei primite de la blajni, înţelepţii locuitori ai lumii subterane. Unui nepământean întâlnit în adolescenţă îi datora evreul Wolf Messing puterea de a citi şi domina gândurile celor din jur. Nemuritorul Zhang Lao a fost farmacist şi promotor al practicii qigong de control a energiei vitale. Purta la el o cutie cu praf din acela care a dat puteri lui Ho Hsien–ku şi călătorea prin aer cu un “măgar”. La sfârşitul drumului dobitocul, desigur un aerostat, era dezumflat şi pus în traistă. Un aparat de zbor a avut şi Nemuritorul Lan Caihe, hermafrodit şi mare petrecăreţ. În secolul VII Zhang Lao moare şi deşi a fost înhumat când trupul era descompus, reapare după un timp la un schit din Munţii Heng Chou, privincia Hunan. Ţăranii din regiunea Chin se jură că îl văd şi astăzi pe Lao. Farmacistul Li Ching-Yuen, decedat în 1933, a atins 256 de ani şi a avut 28 de soţii, urmând preceptele lui Lao învăţate de la un ascet trecut de 500 de ani care locuia în Munţii Peng, provincia Sichuan. În Munţii Peng a trăit până la 844 de ani maestrul în qigong Zu, iar în cartea “Întors din Tibet” Sindar Singh scrie că un eremit din Bhutan pe care l-a întâlnit avea 400 de ani. Am auzit de vârstnici din satele Ciocani şi Ghidigeni care spontan şi-au recăpătat vederea, dantura şi culoarea părului avute în tinerete. Lucrarea “Shi Yi Ji” din secolul IV d.Hr. scrisă de Wang Jia spune că Nemuritorii foloseau un elixir al tinereţii şi vieţii veşnice găsit pe zece continente şi trei insule, însă toate acestea nu aparţineau geografiei reale. Trebuie spus că aşa zisele continente din lucrările vechi, erau de fapt insule mai mari. Celebre erau continentul Ying şi insula Fangzhang din Marea de Est, locuite de magi şi pline de animale monstruoase. Se găseau acolo izvoare cu apă ce avea gustul vinului, plante de leac şi zăcăminte de jad (piatra nemuririi). După altă legendă, un izvor al tinereţii s-ar fi aflat şi în Tibet.”Cartea Munţilor şi Oceanelor”, lucrare la care au muncit câteva generaţii de geografi începând cu secolul IV î.Hr., aminteşte ţara Fusang unde se găsea elixirul nemuririi. În Fusang a ajuns amiralul Xu Fu care ca să obţină elixirul a înfruntat balauri, probabil o specie relictă de dinozauri şi a sacrificat zeilor 3000 de sclavi. Aventura va fi relatată de călugărul Yichu. Un alt călugăr, Hui Shen, vizitează în secolul VI d. Hr. Fusangul colonizat între timp de chinezi şi lasă mărturie un jurnal pierdut din păcate, dar la care face referire “Cartea Liang” scrisă de baronul Kang Silian de Fengcheng. “Cartea Munţilor şi Oceanelor” spune că Nemuritorii se adunau pe insulele Penglai, Yingzhou, Daiyu şi Yuanjiao din Marea Bohai. Dintre acestea insula-munte Penglai era considerată axa lumii, fiind similară insulei Horai din mitologia japoneză. Pe ţărmul Mării Bohai, în provincia Shandong, există oraşul Penglai numit după insula mitică şi a cărui locuitorii spun că văd deseori plutind pe mare fantomaticile Stânci Roşii unde stau la sfat Nemuritorii. Taiwanul a ancorat lângă ţărm o stâncă artificială de culoare verde, simbolul reînvierii, arătată turiştilor ca loc de întâlnire a Nemuritorilor. În lumea reală există un pitoresc arhipelag Penglai alcătuit din trei insule, pe lacul Lugu din provincia Yunan şi o insulă Penglai cu un palat, la Beijing, pe Lacul de Sud din Oraşul Interzis. China va amplasa în Marea Bohai insula plutitoare Penglai ce va găzdui o centrală cu panouri fotovoltaice. Istoricul Se-Ma-Tsien notează cele trei insule Pong-lai aflate la răsărit de Taiwan, unde Nemuritori veneau purtaţi de cocori, sau mai credibil de aerostate cu aer cald, ca să adune iarba nemuririi. Mircea Eliade arată în “Alchimia Asiatică” că pe insulele Pong-lai sunt palate locuite de magi şi păzite de oameni-balauri. Rasa ciudaţilor hominizi este una din cele 400 000 câte spun că ar exista scrierile hinduse, făcând probabil inventarul seminţiilor de umanoizi din întrega Galaxie! Mitologia hindusă spune că iarba nemuririi creşte pe ţărmul lacului Anavaptapta aflat în Kashmir, dar şi pe insulele fabuloase Sâka şi Sveta. În aceste ţinuturi ajungeau doar asceţii şi yoginii. Che-Hoang Ţi, constructorul Marelui Zid Chinezesc în secolul III î. Hr., caută elixirul în munţii Pong-lai (fără legatură cu insulele omonime), Fang-tchang şi Yng-tchen, aflaţi în afara geografiei reale şi de aceea denumiţi nefireşti. Sin-fu, mesagerul lui Che-Hoang Ţi, nu găseşte munţii, dar rămâne într-o ţară minunată pe care nu o localizează. La fel, Nicholas de Roerich notează fără a specifica locaţia exactă, porţile spre alte tărâmuri văzute în Kashmir, oraşul subteran secret şi ţara paradisiacă Beyul, aflate în munţii din Sikkim, dar şi grădina ascunsă în munţii Kashgariei, locuită de asceţi şi din care nimeni nu mai poate pleca. Roerich aminteşte mai departe oraşul de pe muntele Sabor din Djugaria locuit de zeii calmâcilor şi tunelele cu inscripţii tainice ce unesc Mogolia Buriată de Turkestan şi Tibet şi prin care circulă solii Shambalei. Roerich era discret pentru că iniţiaţii nu pot transmite oricui tot de ştiu. Ca paralelă culturală se spune despre oraşele subterane din Capadochia că au fost construite de zei, adică de nepământeni. Marian Rotaru

Leave a Comment