Google

Geografie crepusculară (II)

Written on:October 25, 2015
Comments
Add One

Peisaj din insula Baffin netÎn 1898 exploratorul norvegian Otto Sverdrup descoperă un arhipelag în Artica căruia îi dă numele său şi pe care–l declară posesiune a Norvegiei. Arhipelagul Sverdrup fiind vecin Teritoriilor de Nord Canadiene a trezit interesul guvernului de la Otawa. După negocieri mijlocite de Marea Britanie, Norvegia cedează arhipelagul Canadei în 1930, primind de la englezi insula Jan Mayen. Odată cu transferul insulelor, Biblioteca Naţională a Canadei cumpără jurnalul lui Sverdrup cu 67000 de dolari, sumă enormă pe vremea când un automobil Ford costa 300 de dolari. Două săptămâni mai târziu Sverdrup moare subit. I-a apărut în 1904 cartea “Noile pământuri din Arctica”, dar jurnalul cumpărat de canadieni nu a fost niciodată publicat. Poate conţine informaţii despre teritoriile nordice ale căror existenţă este ţinută secret, precum acel pământ luxuriant unde trăiesc mamuţi, văzut de amiralul Richard Byrd în 1926. În 1870 căpitanul John Keenan descoperă la nord de Alaska o insulă mare căreia îi spune Ţara lui Keenan. Debarcă pe ţărm şi ia insula în posesiunea Statelor Unite. Vilhjalmur Stefansson şi Roald Amundsen caută Ţara lui Keenan în 1907 fără să o găsească. Cei doi povestesc aventurile în “Călătorie cu nava Gjoa.1903–1908” şi “Cinci ani în Arctica”. Expediţia aeriană din 1937 condusă de Sir George Wilkins stabileşte că insula nu există, dar rămâne întrebarea unde a debarcat Keenan? Stefansson a întâlnit pe insulele canadiene Victoria şi Baffin eschimoşi blonzi. Aceştia nu sunt urmaşii coloniştilor vikingi din Groenlanda, originea lor fiind o enigmă. I-a numit aşa Joergensen de Klengenberg în volumul “În Arctica” apărut în 1932, dar sunt amintiţi prima dată de Adolphus Greely în cartea “Trei ani în Arctica” publicată în 1884. Aceeaşi misterioşi eschimoşi blonzi sunt văzuţi în Groenlanda de Vest în 1903 de Knud Rasmunsen autorul lucrării “Oamenii de la Polul Nord”. În baladele eschimoşilor din Labrador sunt cântate fete cu păr bălai, iar în tradiţia indienilor irochezi din Canada se spune că oamenii albi ar fi locuit în cetatea Norumbega din Noua Scoţie şi într-un regat aflat pe râul Saguenay din Quebec. Regatul Saguenay bogat în aur, argint, rubine şi animale cu blană preţioasă a fost vizitat de Jacques Cartier şi descris în volumul “Călătorie în Insulele Canadei, Hochelaga şi Saguenay 1535-1536”, iar Samuel de Champlain   consemnează pretinsa sa trecere prin Norumbega în volumul “Călătorie în Noua Franţă. 1604”. Crockerland este o insulă descoperită de Sir Robert Peary în 1906 la vest de ţărmul regiunii groenlandeze Ţara Grant. Era bogată în vânat şi locuită de oameni a căror rasă, limbă şi cultură îi deosebea de oricare alt popor. Jurnalul lui Peary din anii 1905-1906 a rămas în manuscris, exploratorul publicând doar volumul “Polul Nord” dedicat călătoriei arctice efectuată între anii 1908-1909. Aproape de Crockerland, Frederick Cook descoperă în 1909 ţinutul Bradleyland format din două insule cu munţi înalţi de 1000 de metri şi văi înverzite, despărţite de o strâmtoare îngustă. Cook a realizat fotografii în Bradleyland şi a consemnat descoperirea în lucrarea “Atingerea Polului Nord. Expediţia din anii 1907–1909”. Căutate fără succes în 1913, Crockerlandul şi Bradleylandul sunt declarate simple iluzii, părere contrazisă de Edwin Balch în volumul “Polul Nord şi Bradleylandul”, apărut în acelaşi an, unde argumentează că cele două uscaturi într-adevăr există. În anul 1811 vânătorul Iacov Sanikov aflat pe insula Kotelny din arhipelagul Noua Siberie, zăreşte spre nord un pământ muntos neştiut. Îi spune Ţara lui Sanikov. Exploratorul Eduard von Toll confirmă existenţa Ţarii lui Sanikov şi notează în lucrarea “Expediţie în insulele Noua Siberie şi în Ţara Jana” că aceasta se află în Marea Laptev, la nord de insulele De Long. Dealtfel o legendă din Siberia spune că împinşi de iakuţi, tribul onchilonilor părăseşte patria sa din delta fluviului Lena şi se stabileşte în Ţara lui Sanikov. În 1901 Toll vrea să ajungă pe pămăntul misterios, dar nava Zarya pe care era îmbarcat este blocată de gheţuri lângă insula Bennet din arhipelagul De Long. Ţara lui Sanikov fiind vizibilă, Toll pleacă într–acolo pe gheaţă. Nu s-a mai întors. Ruşii şterg insula de pe hartă după ce expediţia aeriană din 1932 nu o găseşte. Totuşi geograful Vladimir Obrucev susţine existenţa insulei în postfaţa romanului “Ţara lui Sanikov”. Ciucii cred că pe insula Wrangel din Oceanul Îngheţat au locuit krichaii, trib care a migrat ulterior peste gheaţa oceanului spre o insulă fantomatică din nord. Wrangel a fost într–adevăr locuită cândva, însă obiectele de piatră găsite la faţa locului nu aparţin culturii ciucilor. În Ciukotka umblă vorba că pe timp senin se vede un pământ muntos, departe, în largul oceanului.

Privit de pe insula sudcoreană Ullung, arhipelagul Liancourt pare să aibă trei insule mari. La faţa locului se găsesc numai două, plus o puzderie de 90 de stânci. Unde o fi a treia insulă este un mister. Liancourt este disputat de Coreea de Sud şi Japonia. In 2012 armata Seulului invadeză arhipelagul şi colonizează doi pensionari coreeni pe Seodo, insula principala. Tot în 2012 pescarii chinezi ocupă bancul de nisip Scarborough din Marea Chinei de Sud, teritoriu filipinez. Intruşii sunt protejati de vedetele militare ale Beijingului. China a început construcţia unor insule artificiale: Mischief, Calderon etc., care să justifice suveranitatea sa în zonă. În 1951 Coreea de Sud cere Japoniei restiuirea insulei Parangdo sub motiv că i-a aparţinut dinainte de anexarea Coreii la Japonia în 1910. Legenda spune că pe Parangdo locuiesc pescarii dispăruţi pe mare. Insula Parangdo nu a putut fi transferată pentru simplul motiv că nu este găsită. Pretenţia sudcoreeană a rămas totuşi în vigoare.Se doreşte de fapt dobândirea suveranităţii asupra unui important sector maritim. În zona vizată există un recif emergent, Socotra Rock şi un altul submers, omonim insulei fantomă. Japonia plănuia în 1938 construirea unei platforme pe reciful Parango cu magazii pentru pescari. Proiectul va fi realizat de sudcoreeani în anul 1987. Zona abundă de insule fantomă, pomenite de geografii chinezi antici, dar misterioase pentru geografia modernă. Exemple sunt Ţara Wa – locuită de pitici, Insula Dragonului Zburător, Cele Opt Insule ale Zeilor, sau Mizuho no kumu – Ţara Urechilor Mari, toponim straniu care evocă moaii, statuile cu urechi lungi din Insula Paştelui. Cât despre dragonul zburător, trebuie remarcat că şerpii cu aripi chiar au existat, spune Horia Matei în volumul “Enigmele Terrei”, Pe de altă parte, “dragon zburător” este metafora atribuită fie, zmeilor-umanoizi               fabuloşi întâlniţi în toate culturile lumii, fie navelor extraterestre. Detecţia prin satelit a arătat că geografia are multe secrete. S–a aflat bunăoară că lumea este mai bogată cu 657 de insule. Deşi netrecute pe hartă, erau ştiute de pescari. În anii 1930 trei aviatori americani zăresc o insulă muntoasă necunoscută la 615 kilometri vest de Hawaii. Ulterior nu va mai fi reperată. Neagu Udroiu aminteşte în volumul “Hawaii” insula nisipoasă Malama na honu netrecută pe harta arhipelagului, dar unde indigenii kanaka adună ouă şi vânează broaşte ţestoase. Marian Rotaru

Leave a Comment