Uneori mă întreb dacă există dragoste… Unii au, alţii deloc. De ce nu se dă măcar un strop binecuvântat de fericire şi noroc? Privesc în fiecare zi lumea cum aleargă, fie la serviciu, fie la cumpărături şi observ cum toţi sunt prinşi de vâltoarea grijilor cotidiene.

Ochii mi se umezesc de lacrimi când văd copii fără părinţi şi cupluri fără copii, iar în sufletul meu încolţesc mereu multe întrebări, oare pentru ce or trăi ei? Oare dacă fiecare zi este la fel, ei nu au sufletul stingher deoarece nimeni nu îi bucură sau supără?

O rugă către porţile cereşti înalţ în fiecare zi, sărut pământul şi roua dimineţii, îmi ridic ochii sufletului spre albastrul liniştitor al orizontului şi îmi întind mâna la soare şi îl implor pe Cel Atotputernic să le dea o clipă de mângâiere celor care îşi poartă cu durere crucea, celor în inima cărora e chin, celor cei ce vor doar glasuri de copii să aibă şi ei pentru ce trăi.

E atât de magnific să vezi părinţii de mânuţă cu pruncii lor, este superb să porţi gravat în suflet chipul pe care l-ai conceput din iubire şi să-i vezi privirea oglindită în cerul înstelat spunându-ţi cu o voce suavă: Mamă!

Dacă am învăţa să zâmbim, vom simţi cum totul ne va fi mai uşor. Aş vrea cândva să învăţăm din zborul păsărilor că totul poate fi accesibil. În viaţă trebuie să ştim ce să ţinem minte şi ce să uităm şi aşa totul va fi mai pur, mai curat. Mulţi dintre noi nu au învăţat o lecţie esenţială de la viaţă, aceea de a ierta. Ştiu că suntem un neam de oameni buni şi se cuvine ca prin iertare totul să fie mai bun, mai luminos, alături de eterna iubire care răsare în inima omului frumos care este o comoară veşnică.

În decursul unei vieţi avem timpul necesar pentru a învăţa să trăim ca totul să fie folositor. Doar învăţând frumosul vom putea stăpâni lumea şi astfel tot Univesul va conspira în favoarea noastră!

Avem dreptul să ne bucurăm de orice clipă, să fim fericiţi alături de familie, bunici, prieteni pentru că doar o viaţă avem. De clipa de faţă ne putem bucura, dar suntem datori să ne gândim şi la ziua de mâine deoarece viaţa e scumpă.

Nu avem voie să neglijăm trecutul şi este necesar să ne gândim bine la viitor. Niciunei persoane nu îi este permis să facă un pas fără să gândească, chiar trebuie să medităm de două ori înainte pentru că viaţa ne oferă multe surprize. Aşadar, nu uitaţi: Preţuiţi-vă Viaţa!

Mihaela IRAVA