Cei peste 1 360 000 de bugetari din România au de plătit înapoi la bănci 4,8 miliarde de euro, adică o cincime din împrumuturile totale acordate de bănci persoanelor fizice. Asta înseamnă, în medie, că fiecare bugetar are o datorie la bancă de peste 3 500 de euro. Întrebaţi ce se va întâmpla în cazul în care salariile angajaţilor la stat vor scădea cu 25% şi vor fi daţi afară şi 70 000 dintre ei, aşa cum s-a angajat Guvernul faţă de FMI, bancherii susţin că acest lucru va fi stabilit pentru fiecare în parte, respectiv fie se va restructura creditul, fie se va începe executarea silită. Restructurarea creditului, renegocierea lui cu bancă, înseamnă, de cele mai multe ori, prelungirea scadenţei acestuia, respectiv a perioadei în care trebuie rambursat. Pentru că rambursarea datoriei va fi întinsă pe un număr mai mare de luni, rata va scădea sensibil. Printre beneficiile restructurării, a cărei aprobare depinde integral de bancă, se numără şi posibilitatea de a amâna plata dobânzilor pentru a anumită perioadă sau chiar amânarea integrală a ratei. Unii bancheri susţin că soluţia reducerii salariilor este mai puţin periculoasă faţă de concedierile masive, pentru că cei care rămân fără un loc de muncă vor avea nevoie de o perioadă destul de lungă pentru a-şi găsi un serviciu în altă parte, pentru a-şi putea plăti ratele la timp. Alţii însă, făcând trimitere la centralizarea creditelor făcută de BNR, susţin că, din contra, din calcule reiese că dacă vor fi daţi afară 70 000 de bugetari, valoarea creditelor restante va creşte cu un miliard de lei, în timp ce reducerea lefurilor cu 25% în sistemul public ar putea provoca intrarea în starea de incapacitate de plată a unui număr mult mai mare de persoane, ceea ce va însemna şi o valoare mai mare a împrumturilor neplătite la timp. Bancherii au făcut şi estimări în ceea ce priveşte solvabilitatea medie a băncilor, indicator de prudenţialitate impus de BNR. În cazul celui mai pesimist scenariu posibil, adică în situaţia în care jumătate dintre bugetarii cu credite ar fi în imposibilitatea de a-şi mai plăti ratele, solvabilitatea nu va scădea sub 10%, de la 14,7% în prezent.

Probleme mari la executările silite

În cazul în care bancherii vor considera că împrumutul unui anumit bugetar nu poate fi restructurat, banca nu va ezita să treacă la executarea silită. În timp ce procesul este relativ simplu, pentru că rău-platnicul nu se poate opune băncii, executarea silită este totuşi o problemă mare pentru bănci. Surse bancare susţin că în momentul de faţă ritmul de vânzare a bunurilor executate silit este de sub 10%, pentru că executorii bancari cer prea mult pe proprietăţile executate. Cert este un fapt şi anume că nu se poate trăi pe credit la nesfârşit, adică să cheltui mai mult decât produci. Am opinat şI anul trecut şI acum doi ani faptul că nu poţi avea într-un an şi casă şi maşină scumpă şi concedii în străinătate şi tot ce-ar putea visa cineva. E absurd să creadă cineva acest lucru, însă politicile distructive duse de Guvernele post decembriste au creat celor mulţi acea speranţă falsă că statul e “tătuc” şi le poate da orice, oricând şi în orice condiţii. Iată că realitatea e mult mai dură, până la urmă e viaţa reală şi mulţi trebuie să se trezească la realitate. Vrei mai mult trebuie să munceşti mai mult…