Google

Eminescu, Basarabia, Moldova şi Moscova nu crede în lacrimi

Written on:January 18, 2017
Comments
Add One

Că Eminescu e întâiul o ştiu toţi. E poetul naţional. Iar ca omagiu, cică, România şi-a legiferat Ziua culturii naţionale pe 15 ianuarie, ziua de naştere a marelui poet.

Eminescu a fost întâi de toate patriot, naţionalist şi a criticat cam tot ce era străin şi păgubos pentru români. Pentru Eminescu nu conta că vine din Europa, America sau Rusia, Imperiul Habsburgic şi aşa mai departe. Tot ce era în defavoarea românilor era criticat şi condamnat vehement. Asta a fost cauza uciderii poetului naţional. E clar că a fost omorât pentru că era prea… român.

La atâţia ani distanţă, istoria se repetă. Dodon în Basarabia reaplică stalinismul. În România, mafioţii încep să-şi scoată ochii între ei. Se toarnă unu’ pe altu’ şi finalul nu poate fi benefic pentru cei mulţi. S-a dus Dodon la Moscova şi a fost primit de Putin, exact cum se duceau domnitorii Moldovei puşi de turci la sultan. S-a dus bou şi s-a întors vacă, aşa cum se spunea în perioada interbelică. Dodon flutură, după întâlnirea cu Putin o hartă a Moldovei mari care să fie un vagon al Imperiului Rus. Dodon face scamatorii de imagine, iar poporul (cât a mai rămas din el, adică maxim un milion de cetăţeni) flămânzeşte. Noroc de creditul acordat de România şi de ajutoarele europene. Atenţie însă că Dodon nu mai vrea acord de asociere cu Uniunea Europeană, apoi spune că vrea o colaborare bună cu Bruxellesul, nu mai vrea înfrăţire cu România, dar vrea banii care vin din România.

Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, Moscova nu crede în lacrimi dar arată steaguri

Vorbele naţionalistului Eminescu se pliază pe realitatea de azi la fel de bine sau poate mai bine decât pe realitatea acelor vremuri.

„Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

Continuare în ediţia tipărită a regionalului Informatorul Moldovei din 25 ianuarie 2017.

Leave a Comment