Pot fi acuzat că iau în derâdere Parlamentul şi nu-i adevărat, însă nu pot trece cu vederea că mulţi parlamentari chiar nu-şi merită locul acolo. A văzut tot poporul cum unii parlamentari privesc pe calculatoarele date de stat, din banii celor mulţi, la femei goale, atunci când mai au timp şi pentru a merge în Parlament. A văzut un popor întreg cum aşa zisa opoziţie chiuleşte în masă de la şedinţe, dintr-un motiv stupid. Dacă a fost fraudă, cum invocă aceştia continuând absurd pe subiectul votului asupra Legii pensiilor, înseamnă că s-a comis o ilegalitate pedepsită de legea penală şi sunt instituţii ale statului care pot descâlci situaţia, dar asta nu înseamnă că parlamentarii trebuie să chiulească şi să încaseze aceleaşi vanituri indiferent dacă merg sau nu la locul de muncă.

Dacă salariaţii dintr-o întreprindere de stat ori privată protestează ori nu merg la serviciu din diverse motive nu primesc salarii pentru zilele când nu lucrează sau şi mai grav plătesc pagubele înregistrate de acea companie. Dar parlamentarii de ce să fie mai presus de lege şi să-şi facă afacerile personale pe banii celor mulţi?

Atunci hai să scriem în Constituţie că unii sunt mai presus de lege, morală, de popor! Altfel, parlamentarii încalcă în mod grosolan Constituţia României. Şi noi toţi nu mai vrem să lucrăm pentru averile lor! Ne poate impune cineva acest lucru?

Unde dai şi unde … te doare…!

Liberalii, că ei sunt cei mai vocali şi înjură ca birjarii de peste un an încoace, sunt şi campioni la chiulitul din Parlament. „Medaliatul” cu aur al chiulitului este chiar liderul PNL Crin Antonescu. Interesant este că tot liberalii ţipă cel mai tare că „pute” chiar dacă ei sunt în „rahat” până la gât. Iar ca să abată opinia publică de la problemele reale inventează tot felul de teme absurde. Ultima aberaţie, care s-a vrut „bombă”, a fost lansată de Tăriceanu. Acesta a declarat recent că se adresează preşedintelui Comisiei Europene (CE) pentru a-i semnala presupusa fraudă la votul pe Legea pensiilor, înfiinţarea grupului independenţilor, aceste două aspecte fiind considerate de fostul premier ca derapaje de la democraţie. Ar trebui Tăriceanu să-l mai informeze pe şeful CE şi asupra dovezilor de democraţie pe carele-a dat el când era premier prin alocarea discreţionară a unor fonduri de ordinul miliardelor de euro sau achiziţii dubioase de limuzine la unele instituţii publice, acestea toate însemnând devalizarea bugetului de stat, ilegalitate pentru care nimeni nu-i condamnat până acum.

Expremierul nu vrea să realizeze, pentru că atât îl duce mintea, cât de penibil este. Problemele de organizare internă supuse unor legi ale României nu au treabă cu preşedintele CE, pentru că altfel ar însemna că România este o provincie a Europei, ceea ce nu este real.

Cât priveşte derapajul de la democraţie, asta e cea mai mare tâmpenie pe care poate s-o spună cineva în România anului de graţie 2010. În condiţiile în care sindicaliştii ies în stradă când vor şi strigă aberaţii, tot felul de analfabeţi şi tâmpiţi sunt aduşi pe unele posturi de televiziune şi înjură ca la uşa cortului ori exprimă prostii de tot felul, iar mare parte a presei este controlată de oameni de afaceri dubioşi, unde este derapajul? Se poate spune că presa nu e liberă pentru că e controlată de afacerişti penali, dar nu se poate spune în niciun caz că guvernarea limitează drepturile democratice.

Revenind însă la activitatea parlamentarilor, rămâne totuşi întebarea: ei cu cine votează?