Google

EDITORIAL/Tata şi globalizarea

Written on:February 14, 2015
Comments
Add One

barlad strada si doi cet lipind afise psdCând eram copil, mă ducea tata la Bârlad, adică la târg. Nu era „Dulcele târg…” cum spune Marele Povestitor… Pentru tata Bârladul era folositor doar pentru a-şi cumpăra o coasă sau un bec, o oală sau un felinar, sau unde îşi vindea şi cumpăra vitele. Pentru el, poliţia, judecătoria, spitalul, securitatea, procuratura,… nu existau şi nici nu îi erau necesare. La securitate nu trebuia să se ducă pentru că au venit ei la dânsul, fiind musai să semneze nişte hârtii şi să predea pământul agriculturii socialiste, apoi Noii Revoluţii Agrare. Pentru că nu a vrut să semneze, băieţii cu ochii albaştri i-au confiscat totul: scândură, tablă zincată, teracotă, dulapi şi tot ce era necesar pentru a aşeza casa copilăriei mele. Bunicul Constantin Samoilă ca să se dea bine cu ei şi să îl lase în pace, s-a făcut membru al Partidului Comunist Român. Pentru bunicul nu însemna nimic, decât nişte şedinţe sforăitoare şi plicticoase, critică şi autocritică, şi o cotizaţie, plătită la zi pentru conturile lui Gheorghe Gheorghiu – Dej şi ale lui Nicolae Ceauşescu. Nu le-a mai dat nimeni de urmă, poate nici nu au existat…dar nu mai are nimeni chef să-şi pună aceste îmtrebări şi să le mai şi răspundă. Tata nu i-a iubit niciodată pentru că ţinea la pământ, cum ţinea şi la mama. Pentru toate acestea, nici cu Dumnezeu nu s-a împăcat niciodată. Nu ştiu ce a păţit în lumea drepţilor, dar asta este cu totul altă poveste…

De un deceniu şi mai bine, auzim, vedem întâlniri planetare, proteste de stradă, înăbuşite cu tunuri de apă, bastoane de cauciuc şi gaze lacrimogene. Totul în numele globalizării. În târgul lui tata, prăfuit şi cu fosta Stradă Strâmba, care ducea spre piaţă, nu se întrezăreşte nimic. Doar o şcoală finanţată de Banca Mondială se pare că ar avea ceva cu marea globalizare. Totul seamănă cu ce se întâmpla în jurul anului 1960, adică predarea pământului colectivizării… Unii se „umflă”, cum umfla tata mielul în ajunul Paştelui, alţii din săraci lipiţi sunt şi mai săraci, pentru că bunăstarea lor este în mâinile celor îmbuibaţi, domnilor!…

ISTORIE
Tata m-a învăţat
Cuvintele ploii
Cu care mai târziu
Am sfinţit poemele
Apoi
Am cules durerea grâului
Şi am spălat obrajii
Înlăcrimaţi ai veacului
Când am găsit pământul
Strângând sămânţa la piept
Cu dragostea tatălui
Venit de pe front

(CHIRIAC SAMOILĂ – poezie publicată în „România Literară”, revistă a Uniunii Scriitorilor din România)

Leave a Comment