Google

Editorial/O Biancă nesătulă, Ion Enache (II) și Roșu incest

Written on:March 3, 2014
Comments
Add One

copii necajitiÎnainte de a intra în Uniunea Europeana aveam o speranță rotofee, rotunjită să facă prunci, bine hrănită și chiar cu urme accentuate de entuziasm și bunăstare. Minunea s-a stins ca varul într-o groapă de lut, cu oase străbune în pereți și plămădeț pentru chirpicul casei. Acum până și speranța a ajuns de o bicisnicie de compătimit și  chiar nu mai poate fi luată în seamă. Gurele rele spun că a început să se prostitueze. Dacă e adevărat măcar face niște bani cu munca ei și cu oful clienților. Măcar o să aibă să ne dea și nouă când o implorăm și dăm liturghii grase popii. Cei de la Palatul Cotroceni și de la Palatul Victoria sunt ghiftuiți de onorariul prostituatelor din Uniunea Europeană. Vin prin mandat… poștal sau curierat rapid, cu TVA și impozit pe profit. Cu acești bani murdari și  înspăimântători cei de la „palate” fac săgeți otrăvite și dau miros neintelectual în jur, de nici toate vidanjele planetei nu-l pot absoarbe. Pun plăci de patefon zgâriate și stricate oricât de ebonizate ar fi ele. Nici piese de schimb nu se mai găsesc pentru ele, cum nu se găsesc nici la avionașele Smurd. Totul e depășit, primitiv, iar noi am pierdut, demult, trenul care duce spre civilizație și bunăstare. Cucuvelele cântă, cu program prelungit, pe ambele „palate” iar poporul român moare de foame, de mizerie, de medicamente, de facturi, de netrebnicia prezidențială și guvernamentală. Pentru noi se obosesc și cucuvelele. Văd și aud în ziare și la televizoare invective grosolane și gălăgii buruienoase, o Biancă nesătulă și de o parte și de cealaltă a palatelor binedotate, binemobilate și cu scaune ergonomice și înalte care absorb până și gazele intestinale după siestele lor exotice. Târț sau fâs, tot aia, Domnilor!…

Mergând mai departe prin cartea „Citat dintr-un vis” văd și aud cum pământeanul Ion Enache întârzie suficient pe Căi Lactee, se burdușește de cântec și coboară printre noi oamenii să ne înmiresmeze cu cântec, să ne facă vii și să ne binecuvânteze cu limba lui de cântec serafic, căci zice: „…floarea este Dumnezeu travestit. El vine astfel printre oameni pentru a produce polenizarea cuvintelor. De la un capăt la celălalt al cărții, doar de 50 de pagini, poetul se confeseză sieși și sinăne. Trăirile sale sunt încărcate de poezie pentru că el este Poetul și la el „Floarea este o rană care se vindecă prin fruct” iar „cu laptele mamei legat la ochi nu poți vedea și alte constelații”. Cu cât mă afund  mai mult în demersurile sale lacteice, serafice mă contaminez de fidelitatea sa cu Calea Lactee. Cred că Ion Enache a murit ca și Homer, orbiți de o Cale Lactee, singură și intraductibilă, Domnilor!…

Cresc în cuvinte / ca un flăcău îi horă,/ fetele-n ochii mei / se devoră.// În cer noi stele/ se nasc/ țnd…// și vitele-n taină / mă pasc…// Ulciorul dorințelor / a ajuns la fund, /iubita mă-ncearcă / cu un haotic …// De pe umerii noștri / toți vulturii au zburat/ iar popa mai bâiguie / c-am trăit în păcat…// Grăsimea coperții/ complotează cu sfintii,/ ce cojiți de vopsea / își caută părinții…// Bănuţii salcâmului / nu mai au zefir / și viața mea / a ajuns un sictir!// În podul palmelor / nu mai cresc mângîieri, / nimic nu mai este / cum a fost mai ieri…// Toate s-au dus / pe un val de mătasă /și iubita și-a vândut /și rochia de mireasă… // Coasa tristeții / face zgomot și semne /nucul mai adie / doar când îi este lene… / Guguștiucii s-au dus / să ciugulească pădurea / eu scriu ce  îmi vine / confuz într-aiurea! // Păsări de pradă / clocesc în părul iubitei, / ouă de moarte / și dezbinarea ispitei. // Pe câmpii macii / au roșul incest, / pădurea se leagănă / în șoapte, pe șest… Domnilor!… (Chiriac SAMOILA)

Leave a Comment