Google

Editorial/Mucegaiul concură cu 500.000 de beculeţe şi palmele arse de cărnuri pizmaşe

Written on:January 7, 2015
Comments
Add One

lumini de craciunNu contest pregătirile de Crăciun şi de Anul Nou 2015, omagiul adus Naşterii Domnului, cu lumini fluorescente şi brazi împodobiţi, chiar dacă în coroana lor verde văd şi vanitatea, lichelismul, viclenia unor „aleşi” fără minte şi inimă aleasă. Intrarea în spiritul sărbătorilor ar trebui să primeze curăţenia noastră sufletească şi trupească, cinstea şi dreptatea care, de 25 de ani, lipseşte amarnic şi în desăvârşire. Au luat chiar forme dinozaurice, lumea înjură, scuipă, le tremură în mâini facturile care nu mai pot fi achitate, sărută moaştele oricui ca o scăpare, ca o ultimă speranţă. S-a mai pus un leu la gunoi şi apă, la stâlp şi gaz, la lumină şi la cablu, la calendarul ortodox, la lumânarea şi tămâia popii, la asigurarea maşinii şi a casei. Anul acesta Bârladul se laudă cu 500.000 de beculeţe aprinse şi mai mulţi brazi împodobiţi ca şi cum prosperitatea ar fi dat peste noi. Noi plătim dobânzi pentru un SPA inutil şi căruia nu i s-a găsit stăpân din exces de nemernicie şi un cinematograf 3D, fără viaţă, mort chiar înainte de a fi pus pe planşetă – mai nou pe calculator. S-au consolidat, s-au încast banii pe materiale şi manoperă cât pentru zece, cine ştie, când singuri îşi taie facturile şi chitanţele?! A rămas o pată de civilizaţie, dar a ce miroase pata, Domnilor?!… Recent am fost invitat la o lansare de carte la Lieul Teoretic Mihai Eminescu, fiind prezentat ca redactor la Informatorul Moldovei şi unde trebuia să iau şi un loc în prezidiu, alături de poetul Andrei Petruş, proaspătul membru al Uniunii Scriitorilor din România, Simion Bogdănescu şi scriitorul şi editorul Valeriu Stancu. Clădirea liceului este un mastodont comunist, incomod şi lăsat să „putrezească” de toate puterile care au venit în 25 de ani. A fost construit ca liceu militar, pe vremea de tristă şi criminală amintire a lui Gheorghe Ghiorghiu Dej, când Tata era bortelit de sulele securităţii şi i se fura pământul şi boii, credinţa şi odihna strămoşilor. Afară era un frig de Decembrie iar în aula bibliotecii era şi mai frig cât pentru toată iarna. Plafoane mucegăite, cu infiltraţii îndrăzneţe. Cred că tot etajul doi, ultimul, are aceeaşi meteahnă. Facem reclamă naţională „Să citim o carte”, dar dacă intri şi trăieşti, pentru o clipă, în acea bibliotecă îţi piere orice chef de lectură şi de carte. Copiii au oasele crude şi eurile le ajută doar creierele ciuruite de entuziasm. „Cimitir al tinereţii mele” – aclama George Bacovia, dar simţămintele lui astrale şi ancestrale nu includeau şi mucegaiul şi apa care nu mai coboară pe burlane sau cine ştie dacă şi acestea nu sunt furate de oropsiţii care le-au montat la godinele sărăciei lor? E trist şi criminal şi pe străzile Bârladului s-au aprins 500.000 de beculeţe dintre care nici măcar unul singur nu poate concura cu luminiţa de la capătul tunelului. S-au împodobit mai multi brazi dar spiritul lor blestemă dezrădăcinarea şi mucegaiul care dansează drăceşte în şcolile noastre. Într-un ziar local, mercenar şi de curte, primarul nostru era citat ca un mare gânditor „la fel ca ca întreaga lume” ca ca, ca ca, dar curg bani necinstiţi şi munciţi de alţii, Domnilor!…

Peisaj după natură: Femeia mea/ nu freamătă/ fără mine/ cum nici pădurea/ fără vânt/ fără cânt/ fără cuvânt/ dospită/ de taină/ suspină/-n năframă/ cu părul/ de vamă/ şi carnea/ ce-ndeamnă/ la măcel/ de vise/ şi de paradise/ matrice/ de înger/ în frunză/ de sânger/ când marea/ o prinde/ o face merinde/ şi n-o mai desprinde/ până o prinde/ o cocă de val/ cu roţi/ de mărfar/ străină/ şi goală/ ca apa/ de moară/ ce vine-aval/ din tumultură/ de deal/ Discret/ mă preling/ ca vântu/-n părâng/ în patimă/ caz/ ca geamu-/n pervaz/ corăbier/ ucigaş/ fără sălaş/ fără făgaş/ cu palmele/ arse/ de cărnuri/ pizmaşe/ dispar/ în neant/ şi mă-ntorc/ în neant/ jivine/ mă umblă/ şi mă preumbră/ până mă fac/ doruri/ de umbră/ În peisaje/ culorile/ rămân/ cum tainele/ candelei/ de surghiun/ care înfulecă/ untdelemn/ ca flacăra/ de lemn/ să ardă/ toate păcatele/ cele cu voie/ şi cele/ fără de voie/ sau de nevoie/ culorile/ aromele/ rămân/ fără slujbă/ fluturii/ au luat-o razna/ în aripi/ de eter/ cu mult cer/ colorate/ cu mult/ curcubeu/ echinaceu/ şi Dumezeu/ eter/ deprimat/ şi înoptat/ de vânt/ vântuit/ şi miruit/ ungher/ cu prea mult cer/ În ochelari/ de soare/ cu moartea/ fac/ prinsoare/ că n-o să să mă prindă/ cu Măria/-n tindă/ ascunsă/-n oglindă/ pierdută/-n timpul/ ce scârţâie/ -n pendulă/ nesătulă/ nici/ tristeţea/ nu are sculă/ să se-ndoaie/ să se-nconvoaie/ să curgă/ apă/ peste prisacă/ să curgă/ rouă/ cu aripi/ în două/ în lan de/ părâng/ cu vânt/ să mă-ncing/ cu vânt/ scuturat/ şi modelat/ fără păcat/ să fac/ prinsori/ şi sărbători/ în iubire/ niciodată/ nu mori/ Eternul/ rupe din aripă/ să aibă zbor/ plutitor/ să facă/ plămânii/ foale/ semn/ de-ntrebare/ şi de mirare/ să putem/ zbura/ şi îndestula/ de eter/ şi esenţa/ cu care/ Dumnezeu/ a inventat/ zborul/ izvorul/ Doar/ când iubim/ auzim/ freamătul/ aripilor de înger/ cum auzim/ clipocitul/ laptelui/ de uger/ de prunci/ cu ochi adânci/ ca ciutura/ cumpănă/ de părinţi/ Eterul/ se sparge/ şi fulgere/ albe/ aduc/ focul/ şi frica/ de Dumnezeu/ aduc focul/ norocul/ nenorocul/ fără învoiala/ şi permisiunea/ lui Prometeu/ eroul/ sfâşiat/ de vulturi/ din începuturi/ fără sfârşituri/ şi smârcuri/ de taină/ când întunericul prinde / tot mai multă/ lumină/ iozefină/ de rădăcină/ ce împreună/ din doi în doi/ şi ne înhumă/ mână de mână/ ca să venim/ şi să plecăm/ în cumpănă/ de fântână/ şi de ţărână/ ca mugurii/ ce esaltă/ în plete / de fete/ culeg/ galaxii/ din ceruri/ pustii/ şi pun/ lumânări/ să am/ sărbători/ la icoane/ mă-nchin/ fără destin/ fac morţii/ festin/ ca Iuda/ pribeag/ fără toiag/ în turmă/ mă pierd/ ca lacrima/ de ied/ muritor/ trubadur/ ce caut cusur/ la rugul/ de mur/ în izvorul/ mahmur/ şi în murmur/ de esenţe/ şi de prinţese/ cresc păsări/ de curte/ cu zborurile/ mărunte/ mute/ şi aripi stătute/ şi ne-ncepute/ care/ nu mai ştiu/ din eter/ ca să cânte/ şi să asmute/ ce-i amuţit/ şi neamuţit/ de moarte, Domnilor!… (Chiriac SAMOILA-Barlad)

Leave a Comment