Google

Editorial/Mâna moartă şi coruptă şi vişinul obez

Written on:August 25, 2014
Comments
Add One

cartiCititorul meu virtual şi obraznic mă întreabă de ce, de mai multă vreme, am abandonat politica. Nu-i răspund pentru că aş intra într-o polemică murdară, fără nicio raţiune şi fără niciun rezultat. Totul e o luptă acerbă după ciolanul mare şi măduvos şi dacă se poate să mai aibă şi ceva carne pe el. Preşedintele nostru are ,,servicii” dar nu ştie nimic de matraplazlâcurile fratelui său, Voiculescu fură de sparge şi invocă libertatea presei. Care presă, domnilor?!… Premierul se uită după cai verzi pe pereţi când este întrebat de unde va pune banii pentru reducerea CAS-ului, Tăriceanu sare dintr-o barcă în alta, doar va prinde ciolanul, Udrea vrea să fie Preşedinte ca şi cum s-ar vota singură, Antena 3 este interzisă, la Timişoara, în restaurantele Mc Donald şi mai nou şi la mânăstirea Necula, Drăgotescu ne vorbeşe, în direct, de la Los Angeles, despre preferinţele ei politice şi ţara are ghiorăit de maţe de toate dimensiunile. Păgânismul politic nu scapă niciun moment să fie în faţă la moaşte şi ceremoniile religioase, creştine. Li se aduce anafora la tavă şi le este sărutată chiar mâna hoaţă şi coruptă, care încă refuză să se cangreneze, domnilor!…

În rest, la Bârlad, tipograful Nicolaie Stoian poartă ochelarii legaţi de gât ca un cronicar fără cronică, ca un intelectual de epocă sau de tinichea. Mi-a tipărit o carte de rugăciuni care a mers în toată ţara şi peste graniţă după care a venit monopolul Bisericii Ortodoxe şi a interzis  acest  lucru. Muşcam din pâinea lor prea mare şi cu multă neghină. Nu mi-a tipărit revista „Ţara de Jos” din lipsă de inteligenţă şi profesionalism. Mi-a „furat” o vânzătoare care, la rândul ei, mi-a furat cartelele telefonice şi ţigările ce le avea în gestiune. Nu am reclamat delapidarea şi sper că Dumnezeu să îi dea sănătate că de minte nu are nevoie. Este periculos să intri într-o discuţie cu Nicolaie Stoian, care de fapt mi-a fost şi prieten şi care nici duşman nu-i capabil să-mi fie. Este în stare să-şi laude, fără merit şi fecalele care ies din el, că sunt frumoase şi deştepte şi că au nechezat de fese, obligatoriu, umane, domnilor!…

Iubirea de ţară nu se trâmbiţează cu goarna cazărmii sau cornul de vânătoare! Iubirea de ţară înseamnă a fi un om corect şi onest, credincios şi binecuvântat de Dumnezeul  tău! Înseamnă a sădi un pom şi în acelaşi timp educaţia ca şi copiii tăi să facă acelaşi lucru.  Înseamnă a face o casă cu mintea, cu palmela tale, cu munca ta! Înseamnă a săpa o fântână cât mai adâncă şi cu răcoarea cât mai deasă! Înseamnă a scrie o carte şi a citi cât mai multe! Când faci toate acestea înseamnă şi iubire de ţară şi ţara se bucură şi e mândră de acel om. A scrie aceste cuvinte înseamnă şi iubire de ţară, domnilor!…

Muzica ceasornicului  Nimeni/ nu mai ascultă/ muzica ceasornicului/ cu cifre romane/ din turnul oraşului // Nimeni/ nu are curajul/ să spună/ ierbii/ sau greierului să tacă/ sau stelelor/  din cer/ care vin/ şi în grabă ne pleacă// Cerşetorului/de la biserica Domnească/ i s-a pus/ în palmă/ o monedă/ cu regele Mihai/ şi acesta/ se întristează/ şi se întunecă/ cum al doilea/ război mondial, domnilor!…

Am văzut copacul Am început/ să scriu/ poeme de dragoste/ când am văzut/ copacul/ plângând/ de-atâtea zăpezi/ de atâta durere/ în vişinul obez //  Domnule Mihai Eminescu/ ce număr de telefon/ are/ nemurirea/ vreau să-i spun o vorbă de duh/, domnule!… (Chiriac SAMOILA, Tara de Jos-Barlad)

Leave a Comment