Google

Editorial/Despre Viorica Ghenghea şi Cătălin Hoţoi

Written on:September 1, 2014
Comments
Add One

cartiPe Viorica Ghengehea o ştiu de când în mine poezia dădea pe dinafară şi când ochii mei au început neastâmpărul femeii primordiale. Inima ei este mare cât o catedrală sau poate catedralele sunt inima ei. Sfinţii sunt pictaţi cu degete de purpură şi de străveziu. Aleargă ca un izvor în măruntaiele pământului sau poate chiar este un izvor. Dacă nu ar alerga, cu paşi de  izvor, dacă nu ar deschide uşi grele şi bine capitonate nu ar auzi nimeni şi nimic despre ea. La CARP indiferenţa i-a urcat lucrările plastice în pod şi le-a coborât cu război şi cuţite ascuţite. La ,,rulmenţi”  împreună cu Aurelia Blănaru şi Adriana Carp erau îngeri albi într-o imensitate de îngeri gri. Viorica Ghenghea are vocaţia maratonului şi degetele ei ştiu totul despre culorile lăsate de Dumnezeu în Geneza creaţiei. Mai ştie şi ceva în plus, că fiecare om este o pată de culoare ca pământul să nu se urâţească şi să nu iasă din axul  rotaţiei sale divine, astrale şi ancestrale. La rândul ei, Viorica Ghenghea promovează jucătorii de culori şi de cuvinte, de umbre şi de penumbre, de cântec şi descântec întru mirare. Recent l-a lansat pe Cătălin Hoţoi cu pompă locală şi tablouri la Centrul militar din Bârlad, unde Alexandru Ioan Cuza stă aşezat în statuie de piatră albă şi nemuritoare albă. Dacă pentru Cătălin Hoţoi au fost ochi să-l vadă e un succes în lumea plastică şi un câştig pentru comunitatea mult prea blazată şi indiferentă la lucrul frumos. Viorica Ghenghea este şi preşedinta  Asociaţiei „Artă, Tradiţie, Cultură”. De ce a botezat-o aşa este treaba domniei sale şi a minţii sale năstruşnice şi învăpăiate. Despre Cătălin Hoţoi gânduri de bine şi încurajare pentru că toţi avem nevoie de ele. Viorica Ghenghea zice: „În lucrările sale de grafică conturez profilul unui artist care explorează anatomia expresivă a corpului uman, detalii care redau altfel conturul unui univers, într-o <<Zidire de imagini>> muza lui fiind eternul feminin. Lucrările lui Cătălin Hoţoi nu au o interpretare extravagantă sau vulgară, ele sunt lucrări preţioase ce levitează între visare, real şi tendinţa expansivă a modernismului actual, prezent în artă”. Simpla curiozitate de a vizita expoziţia de grafică <<Eternul feminin>> a artistului plastic Cătălin Hoţoi, expusă la Centrul militar, se poate transforma treptat într-o firească retragere într-un spaţiu contemplativ diferit de cel dominat de rutină şi agresivitate. Expoziţia de faţă ne oferă un număr de lucrări expresive, realizate cu sensibilitate şi cu simţ plastic. Expoziţia lui Cătălin Hoţoi a avut onoarea să fie prezentată  de renumitul profesor  doctor Laurenţiu Chiriac, care a crescut zdravăn sub  ochii mei, omul de minte, inimă şi frumos care a spus: <<Observ delicateţea şi subtiliatea  exprimării grafice ce denotă o sensibilitate pe care artistul o trăieşte în interior ca o luptă ce arată o manifestare profundă, pe alocuri conferă o doză de dorinţe neâmplinite, uneori bănuite ca fiind frustrări ce scot în esenţă capacitatea artistului de a iubi acest etern feminin, astfel ajungând să-şi desăvârşească trăirea prin artă. Eternul feminin reprezintă pentru artist nota distinctivă ce arată că este atras şi trăieşte fiecare moment cu o voluptate uneori directă, alteori ascunsă, tocmai pentru a-şi proteja astfel structura interioară, emoţională, sensibilă. Remarc deasemeni că  fiecare lucrare din expoziţie este înlănţuită cu o alta, creând o poveste vizuală continuă>>”. Maratonul artistic are nevoie de curaj, entuziasm dar mai ales  de altitudine, domnilor!…

Salonul de muzică  Astăzi/ Am achitat/ Autorizaţia/ Ce mă legiferează/ Dresor/ De cuvinte// La pianele/ Din salonul de muzică/ Al sufletului/ Înfloresc/ Amprentele digitale/ şi nedigitale/ Cu Bach/ Beethoven/ Brahms// E toamnă/ E târziu/ Şi frunzele/ Mă culcă/ În picioare/ Iar ploaia / Se răscoală/ În burlane .

Cotidiana / Talgerul cerbului/ De la podul pescăriei/ / Aidoma  lunii/ Nopţilor  mele de miere// Luna aceea/ Îmbrobodită cu stele/ Şi nori melancolici/ Cum o munteancă / Din nordul Moldovei// Din nordul/ Cuvintelor/ Nordice / Luna/ Nopţilor mele de miere/ Un punct cardinal/ Predat prea grăbit/ De un profesor / Mediocru, domnilor!…

În rest, la Bârlad copilotul Poantă şi-a instalat corturile albe în pieţele oraşului şi ultimele zile ale verii se-agaţă de buza clepsidrei îmbrâncite de  odoarele toamnei, domnilor!

PS: Frunzele Evei cad din copaci şi fac trotuarul! (Chiriac SAMOILĂ-Ţara de Jos Bârlad)

Leave a Comment