Google

Editorial/Calul troian din Guvernul României și Mama în pânza freatică

Written on:March 17, 2014
Comments
Add One

caricatura politicieniA picat  Guvernul  României. A picat de mai multe ori. Și dacă pică și dacă nu pică bunăstarea poporului rămâne staționară de 24 de ani. A picat de nenumărate ori dar se  ridică repede. A picat prost dar toată clasa politică (pregătitoare!) pune umărul să-l ridice să nu care cumva să pice și averile lor necuvenite. Liberalii, când de dreapta când de stânga, au adus și un cal troian cu numele Klaus Johannis, cu nume de neamț, că sună bine și pe deasupra a și fost premiat de Bundenstag. Neamțul a spus că are mădular politic, dar că fata guvernamentală a fost terfelită de toți și nu a mai vrut. S-a bucurat și Traian Băsescu de înfățișarea europeană a nemțului. Asta e, a vrut dar nu s-a putut. Paradox și ironie națională ca la noi românii; și cârcotași. Urgent s-a dat alarma în cazarma politică a maghiarimii care deja era de veghe și cu toate radarele pe Palatul Victoria, chiar a fluturat din drapelul lor secuiesc de luptă, de inimă și de înțelepciune naționalistă. Au venit în grabă că „palatul” arde dar cine știe dacă nu erau chiar la ușa guvernului, exasperat de putere, fără poporul oricui numai să nu scape din gura hulpavă osul și să fie surprinși de o altă avertizare Mayday ca în cazul avionașului Smurd care a omorât doi oameni mai ceva ca artizanalele explozive din Afganistan. Din toate anchetele făcute cel mai reușit a fost parastasul de patruzeci de zile a Iovancei. Guvernul trebuie să supraviețuiască cu orice preț, altfel se pierde busola parlamentarilor europeni și prezidențiala. Alegerile ar lua-o razna. S-a oferit de bunăvoie și nesilit de nimeni și un fost prim-ministru cu mașini scumpe și de epocă. Știe exact câte trepte sunt până la ușa fostului său cabinet, chiar dacă ar fi să meargă într-un singur picior. Ar arunca și cârjele de bucuria întronării sale! Ar face orice. Ar  vinde și una din neveste că deja are prea multe numai să prindă osânza mielului sacrificat pe banii noștri, ai proștilor ce suntem, cu ochii cât cepele la ecranele care nu mai fac nici cât o ceapă degerată  dar care ne manipulează  și ne înșurubează ștampila de vot în creier și în mână, Domnilor!…

Imperceptibilă plecare „Nu mai  spun nimic/ pânza freatică/mi-a  ajuns până la glezne/ cu toate mineralele/ mamei/ în brațe/cu surâsul înăbușit/ de tristețea nucului /cu lacrima neconsumată/ până la capăt/ i-am pus lumânări/ la căpătâi/ și toiag aprins/ între sâni /să se învinețească/ mai repede/ sângele să-i plece/ care și  încotro. //Nu mai spun nimic/ ușile și geamurile/ mângâiate de ploi/ și zăpezi/ se trântesc de pereți/ ca un blestem/ de blesteme/ poarta casei/ care a văzut/ atâția trecători/ scârție/ ca și cumpăna  fântânii/ lăsată/ cu catargul în cer/ ca o rugăciune/ ca o îndoială./ Pietrele fântânii/ așezate cu degetele/ de sfânt/ ale tatei/ ocrotesc mușchiul verde/ cum sângele/ tinereții mele.// Nu mai spun nimic/ văd chipul  mamei/ tot mai dus/ către moartea/ imperceptibilă/ ce ai făcut mamă/ cu ploaia/ cu păstaia de prunci/ cu frații/ și surorile mele/ Durerea s-a  lipit/ de pereți/ cum varul de Paște/ și de Crăciun/ rămâne acolo/ până la altă/ durere/ poate a tatei/ poate a mea/ ne împleticim/ în lucruri/ fără de lucruri/ în sensuri/ fără de sensuri/ prea multe lucruri/ prea multe sensuri/ pentru o durere/ atât de subțire/ atât de străvezie/ Doamne/ clopotul dă alarma/ morții/ pendulează/ a trezirea/ morților și viilor/ laolaltă/ la viața veșnică/ din cărțile sfințite/ de oameni nebărbieriți/ de secole/ de milenii,/ să nu li se vadă/ obrazul cu grimasa/ morții,/ cine are timp/ să le măsoare aniii/ când nisipul clepsidrei/ nu mai curge/ până la capăt/ de groaza/ de îndoiala întoarcerii/ la aceeași/ și aceeași/ măsurătoare/ inutilă/ imperceptibilă/ a timpului/ cuvintele mele/ în nisipul clepsidrei/ se cern/ pe chipul mamei/ de înger/ al pământului/ curg laolaltă/ cu piatra măcinată/ de alte milenii/ de piatră/ măsurate/ cu carbonul din piatră.//  Nu mai spun nimic/ ascultă/ cum anotimpurile se succed/ ca un joc de calculator/ ca un hoț și-un vardist/ ca o pânză de apă/ freatică/ unde mama/ mi-a ajuns/ până la glezne/ cu steagul / zădărniciei/ mi-a legat/ visele la ochi/ cu taina împărtășaniei/ de a fi dezămăgire/ de a fi deziluzie.// Imperceptibil/ rămân/ candelă aprinsă/ cu fitilul răsucit/ din cămașa de/ vise a mamei/ ce face/ lumină/ ca rugăciunile/ să ajungă la/ Dumnezeu/ în cămăși curate de lumină/ și veșnicie, Domnilor…”

Leave a Comment