Google

E vremea iubirii şi-ar trebui să tac, domnilor!…

Written on:August 10, 2014
Comments
Add One

cartiÎn luna august stelele ard cât pentru tot anul şi fetele de măritat intră în fierbinţeli astrale şi ancestrale. Cerul este mai înalt şi mai profund cum fântânile copilăriei cu mii de cercuri concentrice, obligatoriu concentrice. Greierii au ieşit la treierat de cântec iar grâul şi secara nu mai aşteaptă toamna să-şi numere bobocii. Îndrăgostiţii aleargă pe Căi Lactee care sunt mai limpezi în august şi care produc stele pentru toate zânele pământului. Luna nouă pleacă la apus îmbrăţişată pasional cu soarele şi cine ştie ce nebuneli face dincolo de orizonturi şi nemărginire?!…. Fluturii cu mărgăritar şi chihlimbar pe aripi împodobesc eterul şi sunt prinţii curtenitori ai florilor care se dăruiesc în ardoarea sărutului şi îmbrăţişării lor. Zborul lor este cel mai scurt şi nobil zbor de pe pământ. Ei nu ştiu de trecerea Styxului şi nu-şi grăbesc trecerea. Trebuie să învăţăm de la fluturi iubirea mare şi intensă, fără regret. Mă întreb cum pot face atâtea într-o zi şi o noapte de viaţă: să se nască, să crească , să iubească , să moară… Trebuie să învăţăm de la fluturi că viaţa este îndestulătoare dacă o trăim la intensitate maximă, fără ură şi fără spaima morţii. Să stingem toate luminile pământului şi să privim cerul cu stelele lui căzătoare şi necăzătoare şi să-l aprofundăm mai mult pe Mihai Eminescu: „La steaua care-a răsărit/ E-o cale atât de lungă /Că mii de ani i-au trebuit/ Luminii să ne-ajungă”… Nu ne rămâne decât să dăm mireasmă şi sens precum florile şi să ne bucurăm precum fluturii de clipa de a fi vii şi binecuvântaţi de Dumnezeu. Fluturii nu au tristeţea Sfinxului şi clipa de viaţă se contopeşte cu clipa de moarte, domnilor!..

În rest, la Bârlad am recitit pe Vasile Voiculescu (Gânduri albe), Amintiri despre Alexandru Vlahuţă: „Obiceiul acestor şezători a dăinuit în Bârlad şi după plecarea lui (Al. V.) şi se păstrează până astăzi, prilej de înmănunchere de cugete şi fapte pentru o seamă de aleşi ai târgului. Şi poate cea mai frumoasă şi mai vrednică manifestare a acestui orăşel, singura licărire adevărată ce s-o fi zărind de undeva de departe, din lumea luminilor, pe pata de întuneric ce o face Bârladul pe pământ”, domnilor!…

E vremea iubirii: Zilele trec/ lunile trec/ cu iubirile Mariei/ petrec/ nucu-i umbros/ şi viclean/ tot ce-i sub el/ are chip de duşman/ anotimpul ce-l trec/ e tiran/ vagabond/ e golan/ prin sângele Mariei/sunt cal năzdrăvan // Mă duc grăbit/ în duiumuri de stele/ ca-ntre picioarele/ Mariei/ rebele/ ştiu cu precizie/ de micron/ c-am să mor/ în loc de verdeaţă/ şi de răzor/ la toate iubirile/ o să cadă zăvor// Culoarele ierbii/ au clinchet de ploi/ orice iubire/ se împarte cu doi/ pasărea lunii/ are-n aripi/ fâlfâiri de moarte gura Mariei / mă molfăie-n/ şoapte/ şi tot ce scriu/ sunt cuvinte deşarte // Doar Dumnezeu/ îmi mângâie fruntea / eu peste Styx/ întrezăresc/ doar puntea/ dincolo de Lethe/ manuscrisele zac /totul în jur/ e cenuşiu/ şi opac/ e vremea iubirii/ şi-ar trebui să tac, domnilor!…

Leave a Comment