Migranţii din ţări non-UE care lucrează legal în cadrul UE se vor bucura de drepturi similare cu cele ale resortisanţilor UE în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, securitatea socială şi accesul la serviciile publice. Toate acestea vor fi introduse în cadrul unei noi legislaţii numită „permisul unic”. Noua legislaţie va permite lucrătorilor străini să obţină permise de muncă şi de şedere printr-o procedură unică. Statele membre vor avea la dispoziţie doi ani pentru a-şi adapta legislaţia naţională conform noilor reglementări. Directiva „permisul unic” vine să completeze alte măsuri privind migraţia legală, precum cartea albastră şi este concepută pentru a facilita migraţia necesară pentru a satisface nevoile de pe piaţa muncii din UE.
Aceste reguli nu afectează puterea de decizie a ţărilor UE în ceea ce priveşte admiterea muncitorilor non-UE sau numărul celor admişi, ci vor trebui să decidă într-un interval de patru luni dacă acordă sau nu aprobare pentru permis unic. Directiva propusă ar reduce, de asemenea, procedurile administrative ale resortisanţilor ţărilor terţe, permiţându-le acestora să obţină permise de muncă şi de şedere într-un stat membru printr-o procedură unică. Totodată, legea va permite completarea aplicaţiei de către migranţii din ţări terţe sau de către angajatorii UE ai acestora.

Cine este inclus?
Normele s-ar aplica cetăţenilor non-UE  care doresc să trăiască şi să lucreze într-un stat membru sau care locuiesc şi muncesc deja în mod legal într-o ţară UE. Noua lege nu ar include rezidenţii pe termen lung, refugiaţii şi lucrătorii detaşaţi (care sunt deja incluşi înalte norme UE), lucrătorii sezonieri sau cei transferaţi în cadrul unei companii (de asemenea incluşi în alte directive UE). Participanţii au pair şi navigatorii care navighează sub pavilionul unui stat membru sunt, de asemenea, excluşi.

Un nou set de drepturi
Cei care deţin o singură autorizaţie ar beneficia de un set de drepturi similare cu cele ale lucrătorilor din UE, precum standarde de muncă fundamentale, recunoaşterea calificărilor, dreptul de a se afilia la sindicate, drepturi de pensie, asigurări sociale, servicii oferite de oficiile forţelor de muncă şi locuinţe publice. Ţările UE ar putea aplica propriile restricţii specifice pentru aceste drepturi.

Protecţie socială, locuinţe sociale şi pensii
Ca regulă generală, muncitorii non-UE se vor bucura de acelaşi acces la protecţie socială precum cetăţenii UE. Cu toate acestea, statele membre ar putea aplica restricţii pentru deţinătorii de contracte de muncă pe o durata mai mică de şase luni.  Pentru cetăţenii non-UE care urmează să studieze într-o ţară UE, asistenţa socială ar putea fi de asemenea limitată. Statele membre vor avea totodată posibilitatea de a restricţiona accesul la serviciile publice, precum locuinţele publice, muncitorilor străinilor care au locuri de muncă. La cererea deputaţilor europeni, directiva asigură faptul că lucrătorii non-UE îşi vor primi pensiile în ţările lor de origine, în aceleaşi condiţii şi la aceleaşi rate precum cetăţenii statelor membre.

Formarea profesională şi învăţământul
Tot la cererea deputaţilor europeni, cetăţenii non-UE şi cei care sunt înregistraţi ca şomeri vor beneficia de formare profesională şi educaţie. În timpul negocierilor, deputaţii au respins propunerea ţărilor membre de a limita aceste servicii doar la muncitorii străini angajaţi. În ceea ce priveşte accesul la învăţământul universitar sau la formare profesionala care nu se referă direct la ocuparea forţei de muncă, ţările membre ar putea impune condiţii specifice precum competenţa lingvistică.
Având în vedere că legea adoptată de către Parlament la sfârşitul anului trecut a fost deja aprobată de către statele membre, votul Parlamentului va încheia procedura legislativă. Odată ce directiva este publicată în Jurnalul Oficial al UE, statele membre au doi ani la dispoziţie pentru a o transpune în legislaţia naţională.