Vieţuim în România şi asta ne amuză tot timpul. În pamfletul de mai jos ne vom amuza despre cum vedem parveniţii şi impostorii în situaţii ridicole toată ziua. Ridicolul este, conform dicţionarului, ceea ce-i vrednic de râs, de batjocură, aspect caraghios, absurd etc. De exemplu în America este o regulă, pe care au auzit-o şi ai noştri semianalfabeţi îmbogăţiţi, că trebuie să spui cine eşti şi să îţi prezinţi performanţele, pentru ca cel din faţa ta să ştie cu cine are de-a face. Ce nu au aflat mişcoricii iubitori de situaţii publice ridicole este că acest lucru se face cu precădere în particular. Astfel două persoane necunoscute câştigă timp şi eficienţă în comunicare. Comunicarea se face deschis cu informaţii corecte şi crezute până la verificarea de după discuţie. Te-ai pus într-o situaţie ridicolă minţind, te-ai autoexclus din comunitatea, mediul de afaceri sau politica grupării respective. Acum să analizăm domnia ridicolului de la noi. De exemplu, o emisiune la televizor în care un individ cu o faţă de comediant îşi ia o morgă serioasă de îţi vine să râzi şi nişte invitaţi de acelaşi calibru dezbat bătând câmpii o anumită problemă despre care evident nu au nicio treabă. Unii dintre noi râd, alţii se crucesc, alţii schimbă postul. Nu e aşa? Sau altă situaţie, tot nişte feţe de tot râsul, îmbrăcaţi ca nişte mârlani îi vedem cum se prezintă singuri ca domni sau doamne, Doamne… ce mai doamne! A mai apărut o modă ridicolă. Tot felul de feţe mai palide sau tuciurii se prezintă alteţe de baltă, marchizi de gaură în ciorap, conte de gogoloi, baron de băţ în nas etc. Bieţii tontoloi cu bani obţinuţi uşor care se visează domni au plătit se pare astfel de ţepe şi în imaginaţia lor de oameni simpli după cum se arată chiar cred că o hârtie fără valoare este o perfuzie de sânge albastru. Cine a citit măcar un roman istoric ştie că titlurile nobiliare se oferă împreună cu domeniul aferent acestuia de către regele sau regina aflaţi la conducerea statului regalist respectiv. Titluri nobiliare oferite pe la colţuri de la cei care le-au moştenit şi nu mai posedă nicio avere pot să aibă toate împuternicile aiuristice din lume pentru că nu au valoare decât pentru proşti. În această situaţie, ce e mai ridicol decât să vezi un om în toată firea care se prezintă conte de cap sec pentru că şi-a cumpărat un titlu nobiliar imaginar. Nu mai vorbim în ce situaţii hilare se pun cei care promovează titlurile ţepuiţilor cu titluri nobiliare caudate şi inexistente practic. Ce să mai vorbim de fetele ofilite care ne sunt prezentate drept manechine de succes, de femeiuştele durdulii cu atitudine şi vorbă de ţoape prezentate drept VIP? Mai vedem şi auzim frecvent despre acţiuni evidente de amator de un prost gust deranjant ce sunt prezentate ca organizate de cei mai mari profesionişti ai unui domeniu imaginar pentru ei. Vorba aceea: ţara arde şi baba se piaptănă iar prostimea înghite tot şi moare de foame fericită… Nu cred că este cazul să nominalizez pe cineva pentru că fiecăruia dintre noi îi vin în cap mai multe personaje decât aş putea eu să le înşirui în tot ziarul. Cum să n-o ducă prost cei mulţi când există un număr prea mare de indivizi fără simţul ridicolului care s-au ridicat aşa cum se ridică gunoiul de la fundul apei după furtună?

În concluzie cât timp vom accepta ca oameni fără simţul ridicolului să ne polueze şi să ne conducă viaţa nederanjaţi o vom duce din greu în tot mai greu. Şi acum, ca să râdem din nou, de vină sunt reprezentanţii autorităţilor care nu sancţionează reclama mincinoasă ce poluează valorile democraţiei şi bunăstarea noastră morală. Că bunăstarea materială deja este o glumă…