Google

Din vechime (III)

Written on:August 17, 2014
Comments
Add One

poza art pag 2În târguri se aflau reşedinţele judecătorilor. De cei care împărţeau dreptatea “ţineau” teritoriile numite în Moldova ţinuturi, echivalentele judeţelor din Muntenia şi Oltenia. Inspiraţi de români, secuii şi saşii, s-au organizat în formaţiuni centrate în jurul scaunului de judecată. Li s-au spus scaune secuieşti şi respectiv săseşti. Sunt desfiinţate în anul 1872. De la aceste entităţi teritoriale vine denumirea fostului judeţ Trei Scaune. Insula Man are ca unităţi adminstrative parohiile. Acestea, în ciuda conotaţiei ecleziastice, sunt administrate de judecători. La fel sunt conduse “văile” din principatul Andora. În multe cazuri formaţiunile statale primordiale închegate în lumea rurală româneasca s-au numit ţări, substativ provenit din latinescul terra – pământ. De regulă ţările erau locuite de săteni liberi nesupuşi nobililor sau mănăstirilor. Multe sunt uitate. Pe unele, cum ar fi Ţara Brodnicilor, Ţara Bolohovenilor sau Ţara Barasu, de lângă Braşov, le găsim în slovele cronicilor. Tutova înseamnă în slavonă Ţara Murelor. S-a constituit pe valea râului omonim. Amintirea Ţării Cârligăturii, desfiinţată administrativ în 1831, este păstrată de numele câtorva sate, printre care cătunul Cârlig din comuna Buneşti Avereşti şi de familia Cârlig, descendenta cnezilor de demult. Un beci de piatră este rămăşiţa vechii curţi cneziale. Alte ţări sunt evocate de toponimele tradiţionale. Exemple sunt Ţările Crişurilor, Oltului, Branului, Făgăraşului, Maramureşului, care nu se confundă cu judeţul omonim, Bârgăului, Haţegului, Vlăsiei, Loviştei, Dornelor, Lăpuşului, Chioarului, Beiuşului, Zarandului, Almaşului, Loviştei etc. În Cadrilater există Ţara Cărvunei. Ţara Vrancei a fost autonomă până în 1864 şi în afara incidenţei monopolurilor statului până în 1948. Asemenea toponime există şi în vest. Exemplific Ţara Pailleterie în Franţa, iar pentru Germania, Ţările Kulmer şi Elm. Ţăranul este locuitorul ţării, iar mediului sătesc i se spune şi astăzi “ţară”. Pe vremuri, dincolo de hotarul târgurilor, începeau ţările ţărăneşti. De aici vine expresia “merg la ţară”. Terenurile care nu erau în posesia boierilor, mănăstirilor, ţăranilor sau târgurilor se chemau pustii. Erau proprietatea domnitorului şi cuprindeau păduri, bălţi, stepe nedesţelenite. Domnitorii dădeau în stăpânire pustiile persoanelor sau comunităţilor pentru a fi colonizate. A rămas substantivul pustiu, loc nepopulat şi expresia “ducă-se în pustii”, departe de oameni. Ţinuturile şi judeţele erau împărţite în ocoale, formă de organizare moştenită de la romani. Cuprindeau mai multe sate. După reforma din 1864, ocoalele primesc denumirea de plăşi, termen derivat din “plai”. În evul mediu ţăranii liberi erau organizaţi în formaţiuni denumite plaiuri, câmpuri şi slobozii. De aici vin toponimele Slobozia, capitala judeţului Ialomiţa şi localitate din Vlaşca, Slobozia Corni şi Slobozia Blăneasa, sate din fostul judeţ Tecuci, Slobozia Conachi din Covurlui, Plai din judeţele Hunedoara şi Prahova, Târşa – Plai din Alba, Câmpulung Muscel, capitala fostului judeţ Muscel, Câmpina din Prahova şi Câmpeni din Alba. Câmpul lui Dragoş a fost o republică ţărănească din Moldova, devenită plasă a judeţului Baia. O altă republică, Câmpulung Moldovenesc, este desfiinţată de austrieci în anul 1777. Majoritatea bulgarilor sunt români slavizaţi.Aceasta explică apariţia ocolelor în Bulgaria. Ocoalele, okra în bulgară, sunt unităţile adminstrative moderne. Cobâlele geţilor erau mici entităţi statale. În Moldova medievală fiinţau pe alocuri ca formaţiuni teritoriale ţărăneşti. Mărturie este satul tutovean Cobâla. Obştiile de răzeşi din Moldova şi de moşneni din Muntenia şi Oltenia, precum şi cetele de neam, adică obştiile de familie din Basarabia, au obârşia în antichitatea getodacă. Autorul Ştefan Bolocan arată că obştea satului Hânşca din judeţul basarabean Orhei, alcătuita din 12 cete de neam, a existat vreme de 900 de ani. Izolat, obştiile săteşti se menţin în fostul judeţ Putna, în Arges, Vâlcea şi Buzău. În Elveţia Românească avem obştea staţiunii Olăneşti. Un tip aparte de devălmăşii sunt comunele politice din Banat, create de austrieci şi recunoscute de statul român în anul 1925. Rusia a avut obşti numite obşcine. Sunt zugrăvite de Lev Tolstoi în romanul “Învierea”. Erau conduse de mir, adunarea poporului. Dispar în 1926. Este posibil ca satul tutovean Mireni să fie continuatorul unei vechi obşti slave. Ocoalele ruseşti, foste formaţiuni statale, se numesc voloste.

Conducătorii tradiţionali ai aromânilor sunt celnicii şi voievozii. Astfel voievodul Apostol a purtat lupta de eliberare naţională a românilor din Macedonia între anii 1903 – 1906. De sorginte românească sunt cetniile sârbeşti, deasemeni conduse de un voievod. La început erau comunităţi rurale scutite de impozite contra prestării serviciului militar. În Serbia actuală se menţin ca tradiţie. Cetniile seamănă cu olaturile din Moldova şi cu căzăciile din Rusia. Acestea din urmă, 11 la număr, sunt împărţte în staniţe. Este cunoscut olatul Greceni din Bugeac, existent până în secolul XIX. Cazacii, despre care se spune că ar fi sciţi slavizaţi, sunt eroii romanului “Donul Liniştit”, scris de Mihail Şolokov. Până în 1880 au existat în Dobrogea, căzăciile Sarichioi şi Dunavăţ, întemeiate de cazacii din Zaporojia. Unele state au unităţi administrative convenţionale. Aşa sunt departamentele franceze, provinciile italiene şi prefecturile japoneze. În toate aceste state fărâmiţarea politică s-a menţinut până în nu demult, spre deosebire de ţările române, unde a dispărut din secolul XIV. Franţa a avut baronii, marchizate, comitate, ducate şi principate cvasiindependente şi deloc unitare ca istorie şi tradiţie. Toate încetează să existe în anul 1795, prin introducerea administraţiei centralizate. “Tradiţia adevărată este singura merinde sufletească” spunea Liviu Rebreanu. (Marian Rotaru)

Leave a Comment