Google

Dezlegare prezidențială mioritică

Written on:November 18, 2014
Comments
Add One

bt pt stireMat! Cortina s-a tras peste prezidențialele alegeri ale lui noiembrie, soldatul umil al rostirii căluțului de lemn de început de mileniu. Suflă un vânt rece, angoasant și, pentru unii, care nu și-au procurat lână din transhumanța mioritică spre porțile Atlanticului, alizeele dinspre apus le-au spulberat pânzele corăbiilor. Scrutând alegerile prezidențiale dintr-un scaun cioplit rudimentar din paltin de codru de Lișna, nepoleit de gușa unui post de televiziune ce-a confiscat arogant un strop din realitate, văd prăvălindu-se, într-un joc sinergic cu îngust orizont, bucuria cu tristețea, satisfacția cu ratarea, acceptarea cu repulsia. Starea e generată numai de zgomotul făcut prin poziționarea în colțul câștigător sau perdant al banchizei electorale… Ruletă rusească alegerile din turul doi prezidențial 2014! Câștigătorul, descins dintr-o conjunctură cu o semnificație astrală (poate) interesant de descifrat, a luat potul cel mare. Omagierea outsider-ului, transformat peste noapte în omul mometului, e laitmotivul următorilor ani! Așadar, în spiritul zilei, felicitări domnule Iohannis! Recentul vot a demonstrat că, în piramida socio-politică românească, viitorul e al tău, dar, precum în basme, cu o condiție – să transformi Țara după chipul și asemănarea Sibiului! Pari zâmbitor și sigur pe tine, beneficiind de avantajul lăuntric al strămoșilor, însă noi, latinii, dispunem astăzi de un capital de răbdare mai subțire decât cel din vremea lui Carol al II-lea… Firește, nu e un avertisment, ci doar dorința vie de a materializa, întru poporul român, șansa istorică de a ne conecta la realitatea timpului ,,prin noi înșine’’, alături de orice credibil partener de pe mapamond. Știu, undeva în străfunduri, sunt iluzii în care am obosit să cred! Ce se ivește la orizont? Nimic spectaculos, doar că vechea administrație începe să facă zid în jurul premierului pentru a-și păstra privilegiile, iar oamenii noului stăpân, disecând psihologia hienelor, încep să sape în zidurile alianței roșii până când fisurile vor genera hemoragia sistemului. Apoi, pe măsură ce împotrivirea va fi palidă, oamenii noi, după modelul moștenitorilor lui Williang Golding, îi vor alunga din jilțuri pe urmașii lui Iliescu și-și vor imprima aspirațiile în carnea supușilor, care i-au adus la putere. Sună ușor a sclavie? Da! Să n-ai nicio grijă, fiule, deoarece, și în democrație, nevoia de a-ți cravașa oamenii, care depind oarecum de tine, crește pe măsură ce urcă miza jocului politic! Un cuvânt și pentru învins: Victore, abia duminică, 17 noiembrie 2014, într-un pulover simplu, dezbrăcat de costumul de campanie, mi-ai plăcut! Ai, probabil, și tu convingerea că, pentru generația noastră, plecată deja spre jumătatea secolului, lecția umilinței și a modestiei e singura care poate conduce spre biruință. Și, un amănunt, dacă reziști atacurilor alor tăi am convingerea că, peste ani, poți fi un președinte bun! Mai e ceva: oare nu regreți că, dând curs sfaturilor unor binevoitori, l-ai pus cu spatele la zid pe Crin Antonescu, forțându-l să renunțe la candidatura pentru prezidențiale?!… (Gruia COJOCARU)

Leave a Comment