Google

Despre Constantin Noica şi madonă împleticită-n aromă

Written on:August 3, 2014
Comments
Add One

cartiCine ar putea vorbi mai frumos despre Constantin Noica decât vorbeşte el despre sine?! Şi sinele său este atât de profund încât şi Mihai Eminescu s-ar cutremura sau uimi în sine.,,În lumea limbilor se întâlnesc perechi de destin ales. În limba greacă au existat Logos şi Eros. Despre Animos şi Anima, din limba latină, s-a scris până şi în zilele noastre, iar în general despre spirit şi suflet, cu neânţelegerea sau alteori armonia lor, ştiu să spună câte ceva mai toate limbile europene. La rândul lor limbile Orientului îndepărtat par a rosti gânduri adânci despre un principiu masculin şi unul feminin. Dar limba română păstează pentru ea ca o pereche deosebită, sinele şi sinea, care este poate mai grăitoare , în unele privinţe, decât altele”… Într-un Decembrie, acum mulţi ani, pe patul unui spital din Sibiu, trecea victorios în nefiinţă Constantin Noica. Zic victorios pentru că a lăsat în urma sa peste zece mii de pagini scrise şi ultimul Tratat de ontologie. Constantin Noica a fost omul care ne-a învins frica de comunism şi ne-a europenizat. Gabriel Liiceanu a fost omul care i-a intrat cel mai profund în suflet, i-a fost în preajmă, iar în Jurnalul de la Păltiniş(Ediţia a III-a , Humanitas, 1996) scria că ar fi fost răpus de un ipotetic ,,şoarece “, care l-a urmărit de la Păltiniş până la Sibiu. Aşa s-a trezit Constantin Noica într-o dimineaţă , părându-i-se că un şoarece umbla prin cameră. Tot Gabriel Liiceanu luptă din răsputeri prin spiritul său şi prin forţa culturală a Humanitasului să-l aşeze pe Constantin Noica alături de Emil Cioran şi Mircea Eliade sau alături de Eugen Ionescu, gândindu-se doar la generaţia lui Constantin Noica. Comunismul nu l-a ,, neglijat “cum nu a neglijat nici un mare spirit al neamului nostru. Comunismul i-a oferit lui Constantin Noica 10 ani de domiciliu forţat la Câmpulung Muscel(1949-1958) şi a fost deţinut politic (1958-1964). Câţi din români au ştiut asta până în decembrie 1989? Astăzi, după 25 de ani de victorie şchiopătândă împotriva comunismului intelectualii nostri lâncezesc şi vom avea parte de o generaţie săracă şi goală, cum ,,săraci şi goale” sunt şi timpurile pe care le trăim. Însuşi Nicolaie Ceauşescu a fost inspirat în acreditarea totalitarismului comunist pentru că Constantin Noica avea sintagma ,,omul total al culturii române”. Istoriograf nu am fost niciodată şi nici nu mai am timpul şi spaţiu să fiu, dar din drag şi dor pentru Constantin Noica am comis-o şi pe Aceasta. Ce minte şi ce inimă nu s-ar dumnezei la spusele:,,Numai în cuvintele limbii tale se întâmplă să-ţi aminteşti de lucruri pe care nu le-ai învăţăat niciodată, căci orice cuvânt este o uitare şi în aproape oricare s-au îngropat înţelesuri de care nu mai ştii. Cum altfel am putea da folosinţă vie cuvintelor? Dar dacă în orice cuvânt există o parte din uitare, este totuşi vorba de uitarea noastră şi ea devine propria-ne amintire. Iar aceasta e actul de cultură: să înveţi noutatea ca şi cum s-ar ivi din tine”… Aduceri aminte şi flori, multe flori acestui bulb uriaş care ne-a adus devenirea întru cultura adevărată şi românească, şi universală, domnilor!…

În rest, la Bârlad, poetul Mihai Sultana Vicol ,,târa” pe caldarâme alcoolul ce l-a îngurgitat poetul Marian Constandache. Erau plutitori şi poezia le punea aură şi auroră de poeţi. Cel din urmă era mut, nu de tăcere, ci de împleticire de limbă. Erau muritori ca toţi muritorii şi pe chipurile lor străvezii nici umbră de nemurire. Poeţii n-au nevoie de cămaşă de forţă pentru că nebunia lor este frumoasă, albastră şi îndestulătoare. Călcau pe urmele marilor poeţi şi tălpile lor dădeau contur urmelor ce au fost şi ce vor veni şi la care vom dori să ajungem vreodată. Ambii, înainte de 1989, trebuiau duşi la balamuc sau în cel mai fericit caz să li se asigure un loc în iad, trecându-se chiar peste Judecata de Apoi . Peste noi au venit anii, dându-ne dreptul sublim de a avea bucuria regăsirilor târzii. Ne-am cunoscut în anii când fiecare alergam să ne vedem numele într-o publicaţie sau pe o carte. Am reuşit cu opinteli şi cu multe beţe în roţi haine. Platitudinea din jurul nostru nu avea nici un chip de ursitoare, nici de muză, nici de speranţă. Pot spune, fără ironie subţiratică că noi ne-am împlinit în iluzii şi bucurii mărunte şi ce este mai frumos de-atât, domnilor?…

Din trapez  Despre mine/ nu mai ştiu/ dacă-s mort/ sau dacă-s viu// Iarba se aşează-n /stog /şi eu buburuze/ rog /să-mi aducă/ o fantomă/ doar cu chipul/ de madonă împleticită-n aromă/ să-mi aducă /un desfrâu/ pentru sufletul/ pustiu // Stog de iarbă/ stog de lună/ cu moarte de mătrăgună / fetele îmi fac / cunună /şi în pieptul lor/ mă-nhumă// Râd în soare/ cu splendoare/ din trapez/ eu n-am / scăpare, domnilor!…. (Chiriac SAMOILA-Barlad)

Leave a Comment