Google

Despre Cezar Ivănescu şi carnea Mariei lactee

Written on:September 7, 2014
Comments
Add One

cartiMult stimate Cezar Ivănescu, de nenumărate ori am încercat să vă scriu dar cuvintele ce-mi foloseau drept materie primă, în combinaţie cu o concentrată doză de minte şi inimă, nu erau suficient de convingătoare şi împăcate cu sinele meu. Tot de nenumărate ori am renunţat. Sora dumneavoastră, Marilena Ivănescu, mi-a “tradus” toate cărţile scrise la acea vreme.  Aici, în Bârlad, sufletul meu arde pe Rugul cuvintelor, cum dealtfel şi sufletul lui Cezar Ivănescu tot la Bârlad a primit botezul  scrisului. Din Bârlad literatura română a mai recrutat  două condeie ce se află în plină ascensiune. Este vorba de Ion Trif Pleşa şi Lucian Vasiliu. Avem bună sămânţă numai anotimpul de-ar fi prielnic. Aş vrea să vă scriu cum înfloresc  salcâmii la Bârlad şi cum dealurile sunt albăstrite de brânduşe ca o sineală de pe cămaşa copilăriei. Aş dori să vă scriu despre orice, ocolind vădit scopul mesajului meu şi că aş dori să-mi năşiţi cartea „Rugul cuvintelor”. Aici, la  Bârlad, oamenii iubesc după acelaşi primordial şi principii, florile înfloresc în tiparele aceluiaşi eter.  Aici din „rulmenţi” se face pâine şi vin, cărţi şi copii, vreau totuşi să vă spun ce vreau dar mi-e teamă şi îndoială de a nu fi obraznic. Iertaţi-mă! Scriu versuri şi-mi doresc bucuria ca ele să  treacă prin sufletul ce vă ţine sub marele semn al poeziei. Vreau ca peste cuvintele mele să nu se aştearnă frunzărişul tăcerii şi indiferenţei. Sunt un îndrăgostit al poeziei, un îndrăgostit într-o  eternă iubire.

Cu respect şi stimă  profundă, Chiriac Samoilă

Bârlad,13 mai 1982

N.B. Scrisoarea nu a avut răspuns dar, într-un tâtziu, am apărut în revista „Luceafărul” la rubrica „Numele poetului” prezentat de Cezar Ivănescu. Uitarea nu a trecut Lethea şi pomenirea sa înobilează aceste cuvinte şi această binecuvântare, domnilor!…

În rest, la Bârlad, Primarul nostru se repede la gazetari, o practică mai veche, care îi arată alura falsă de ales al târgului. El este „statul de drept” şi tot ce-i stă în cale, potrivnic, îl înverşunează. Mă tem că nici gazetarul nu este de bună credinţă şi trage de osul unui partid care l-a asmuţit. De la „revoluţie” încoa am văzut numai gazetari de CA-CA, cum scrie pe o impunătoare clădire din Vaslui de pe strada Ştefan cel Mare şi Sfânt, domnilor!…

Baladă de trecere  Cine mă cheamă/ Şi mă destramă/ Cine mă duce/ Şi mă seduce/ În ochii mei/ Eu construiesc femei /Catredale de gând/ Cu turlele zburând/  Mama-i departe/ Nu mai dă lapte/ S-a făcut lăstar/ Dă albinei nectar/ Luna mă-mbată/ Cu carne de fată/ Luna mă plânge/ cu pustiuri nătânge/ Piciorul mă doare/ De alergare/ Timpul meu se duce/ Pe un semn de cruce/ Timpul meu se pierde/ Mieii să-l desmierde/ Nu mai ştiu să mor/ De-atâta răzor/ Nu mai ştiu să cânt/ Din orice cuvânt/ Pletele iubitei /Sunt fiicele ispitei/ Mă irosesc în cuvinte/  Cum crucea pe morminte/ Se face-ntuneric/ Peste cântul himeric/ Cenuşa s-a dus/ Să mai prindă-un apus/ Zmeii şi-au strâns jucăria/ Himeric o văd pe Maria/ E despletită toată/ Parc-ar fi de vată/ Carnea ei lactee/ Nu mai e femeie/ Se strânge pe os/ Şi totu-i hidos/ Seamănă cu moartea/ Ce-i tot mai aproape/ Nu mai ştiu să cânt/ Pe file de gând/ Vin  la tine, Doamne/ Să mă faci icoane. Poezia este suflet de înger păzitor, domnilor!… (Chiriac SAMOILĂ-Bârlad)

Leave a Comment