Google

De peste două decenii o femeie primar face minuni în comuna marelui compozitor George Enescu

Written on:July 5, 2017
Comments
Add One

Am plecat spre comuna marelui compozitor George Enescu marcat de un gând. Prima femeie primar din România a fost într-o comună din Moldova. Răzeșii lui Ștefan cel Mare au considerat că singurul om din satul lor care poate să-i scoată la „lumină” este o femeie, respectiv învățătoarea satului.

După circa 100 de ani găsim tot în Moldova lui Ștefan cel Mare o femeie primar care conduce o comunitate de peste două decenii. Impresionant. Soluțiile dezvoltării au fost aplicate cu succes, chiar dacă zona este săracă, fără potențial și dezavantajată de infrastructura rutieră care ține de județ, iar județul parcă nu vede până la George Enescu. Fie că vorbim de parlamentari sau aleși ai județului Botoșani și nu numai, fie că ne referim la alte „mărimi” ale zilei, toți se „gudură”, se împăunează cu istoria acestor meleaguri frumoase, cu personalitățile timpului trecut. Din păcate doar speculează în interes propriu și de partid anumite momente și nu contribuie cu adevărat la punerea în valoare a personalităților vremurilor apuse. La George Enescu în județul Botoșani, drumurile care țin de administrația județeană sunt și cele mai proaste. Cum să pui în valoare potențialul zonei, cum să atragi turiști pe care să-i înveți istoria locului, plimbându-i pe cărările pe unde a mers marele compozitor George Enescu dacă nu modernizezi cât de cât drumurile de acces?

Am ajuns la George Enescu dis de dimineață. Era zi de mare sărbătoare creștinească. Agricultura însă nu așteaptă. Oamenii sărbătoreau dar își socoteau, în același timp, treburile pe care le au de făcut. Se anunță recoltă agricolă bună și sunt lucrări de sezon. Tot de dimineață, în fiecare zi, de peste două decenii, vine la primărie și inginera Angela Toma Grădinaru, primărița comunei prin voința oamenilor, o femeie vrednică, demnă de cinstea pe care i-o poartă comunitatea. Dialogul decurge ușor pentru că oamenii care lucrează n-au nevoie să inventeze, ci doar vorbeasc despre munca lor de zi cu zi. Investiții multe, proiecte în derulare destule, o bună colaborare cu frații de peste Prut, promovarea copiilor de valoare ai comunității și o grijă permanentă pentru oamenii locului, care, în 2016, au ales-o în fruntea lor pentru a șasea oară consecutiv, acestea sunt direcțiile de acțiune. „Am avut un proiect transfrontalier cu Pârjota din Republica Moldova, prin care am achiziționat costume populare și instrumente muzicale. Tradițiile la ei sunt mai bine respectate. Și noi încercăm să readucem în atenția comunității și a tuturor frumusețile zonei care țin de tradiții. Avem o colaborare frumoasă, o colaborare de suflet”, spune primărița Grădinaru.

28 iunie 1940 a fost zi de doliu pentru România Mare. Rușii au ocupat Basarabia. Pe 28 iunie 2017, la George Enescu au fost organizate manifestări pentru ca generațiile de astăzi să nu uite istoria, adevărul. Câți din România de astăzi și-au adus aminte de acea zi de doliu? Dacă ar fi fost campanie electorală poate s-ar fi organizat manifestări în toată țara. La George Enescu, o comună cu rezonanță istorică, orice moment din viața trecută a României Mari este marcat. Asta înseamnă să conduci o comunitate. Înseamnă să aduci istoria în prezent. Mai înseamnă să lupți permanent pentru dezvoltarea comunității în toate planurile. Am făcut trimitere la prima femeie primar din România în debutul reportajului de față. Luiza Zavloschi, învățătoarea care a făcut istorie în administrația publică locală, a adus telefonia în satul pe care l-a condus, alături de multe alte realizări care erau cu putință atunci. Când a venit la primărie, inginera Grădinaru a găsit un telefon cu manivelă, iar drumurile erau de pământ, își amintește astăzi. Acum comuna are școli modernizate și proiecte pentru construcția altor unități de învățământ. Copiii sunt viitorul comunității și trebuie să aibă condiții bune de dezvoltare. Un alt proiect este pentru amenajarea unui teren de sport. Proiectul se va derula prin Grupul de Acțiune Locală. În același timp două proiecte mari sunt în lucru. E vorba de construcția unei grădinițe pentru care s-a semnat contractul de finanțare din fonduri europene, dar și aici treburile se mișcă greoi. Suntem români, aud că se spune cu obidă mereu. Singuri ne punem piedici. Se va rezolva însă, chiar dacă totul, mai ales la fondurile europene, ar trebui să fie mai simplu. Proiectul pentru construcția unei grădinițe este depus din 2015 și-n februarie anul acesta s-a semnat contractul de finanțare. De acolo până la începerea lucrărilor este însă cale lungă pentru că-s mulți funcționari care pun piedici. Nu-i nominalizăm aici pentru că vom trata acest subiect separat. Mai spunem că românii se „faultează” singuri dintr-o răutate cauzată de prostie. Alții știu să cheltuie banii europeni până la ultimul cent.

O altă grădiniță este în lucru. De asemenea se va asfalta un drum sătesc spre satul Stânca. Investiția se ridică la un milion euro. În Programul Național de Dezvoltare Locală, adică pe fonduri guvernamentale, este un proiect pentru reabilitarea altor școli și amenajarea de grupuri sanitare.

„Am și amintiri frumoase, dar au fost și multe probleme”

Infinitul s-a născut la sat. Vrednicia la fel. De la talpa țării s-au ridicat valorile. Probabil greutățile impun stilul de viață mai riguros, mai corect, mai cinstit. La George Enescu am citit abecedarul administrației locale. Aici am aflat ce înseamnă să iei o comună în noroi și s-o aduci, folosind resurse modeste, la un grad superior de dezvoltare. Peste două decenii să muncești în folosul comunității este ceva unicat, iar primărița Angela Grădinaru este un monument de administrație locală. Cu astfel de oameni s-a construit România din cele mai vechi timpuri până astăzi. Sunt puțini însă. Fără aceștia Moldova ar fi fost în urmă cu alți 100 de ani. Primărița Grădinaru a lucrat cu oamenii de când se știe. În același timp a imprimat stilul său de lucru și copiilor domniei sale care-s realizați și duc mai departe cu cinste vrednicia familiei.

Revenind în comună, aici am găsit drumuri asfaltate în interiorul satelor și gropi câte vrei de drumurile județene. „E prima investiție pe care o vom face”, spunea un candidat la președinția Consiliului Județean Botoșani privind drumurile județene care ajung la George Enescu. A ajuns președinte și prioritatea nu mai e … prioritate. Altfel s-ar dezvolta comuna dacă drumurile de acces ar fi bune și vizitatorii nu ar „număra” gropile județului. Se spune că Botoșaniul și Vasluiul sunt cele mai sărace județe ale Moldovei. De ce-i așa? Din cauza oamenilor care conduc aceste zone. Comuna George Enescu, revenind la reportajul de față, are istorie și are potențial ce poate fi pus în valoare. E greu însă dacă n-ai cel mai elementar argument, respectiv drum de acces. Vin turiști, vin delegații, dar a doua oară se mai gândesc dacă ajung la monumentul George Enescu. Nu numai istoria poate ajuta la dezvoltarea acestei frumoase comune. Am văzut case mai vechi și mai noi bine gospodărite, ceea ce înseamnă că oamenii sunt vrednici și-și doresc mai mult. Pentru asta însă e nevoie să fie sprijiniți. Chiar și micile activități economice se desfășoară foarte greu în România zilelor noastre din cauza birocrației și a răutății care a pogorât peste români. Răutatea vine din faptul că prea mulți „potentați” ai zilei își pun prietenii în funcții cheie. Aceștia n-au pregătirea și motivația necesară, dar ocupă o funcție publică bine plătită. De asta vorbim de sute de ani diferență între comunitățile din Moldova și din România în raport cu alte țări. Citiți continuarea reportajului în ediția tipărită a regionalului INFORMATORUL Moldovei de miercuri 5 iulie 2017.

Leave a Comment