Google

De ale geografiei (III)

Written on:August 23, 2015
Comments
Add One

Amenajare lacustra pe lacul Trei Ape netJohn Collins asanează o insulă mlăştinoasă de pe coasta Floridei ca să cultive legume şi cocotieri, dar curând realizează ca marea oportunitate este turismul. Cu un hotel şi un cazinou pune bazele staţiunii Miami Beach în 1911. Pentru că afacerea prosperă, Collins construieşte în laguna Byscaine insula artificială Lolando, cu amenajări turistice. Scumpirea terenurilor în Florida anilor 1930 a îndemnat întreprinzătorii să urmeze exemplul lui Collins. Apare arhipelagul Veneţian cu insulele artificiale Byscaine, San Marino, Lido, San Marco, Rivo Alto, Belle, dotate cu hoteluri. Oraşul Miami extinde zona rezidenţială cu insulele Dodge, Hibiscus, Palmierului, Watson, Pescarilor, Stelei, Arahidei şi Flager, ridicate cu mâlul dragat în port şi tot prin dragare s-a înălţat în rada portului Tampa arhipelagul Davisland alcătuit din trei insule cu localuri şi vile de lux. Pe două parcele de teren mlăştinos vecine oraşului Malacca din sultanatul malaez omonim s-au înfiinţat în 1933, satele Ujong Pasir şi Sfântul Ioan. Acestea ocupă 20 de hectare şi sunt locuite de populaţia kristang vorbitoare de limbă portugheză. Până în 1933 puţinii kristang, urmaşi ai coloniştilor portughezi din secolul XVI, trăiau răzleţi prin toată Malaezia. Satele, devenite atracţii turistice, sunt puse sub protectoratul Portugaliei. Este un protectorat mai degrabă cultural, în genul aceluia exercitat de Danemarca asupra unora dintre fostele sale colonii: oraşele Trankebar şi Serampore din India, Coasta de Aur Daneză din Africa sau de Germania asupra fostei Coaste de Aur Prusace. Veneţii cu insule artificiale vor apare în Monaco şi în largul Barcelonei. Statul Qatar oferă turiştilor arhipelagul Veneţian şi arhipelagul Perlelor, făurite de om. Israelul va amenaja în largul Fâşiei Gaza o insulă artificială cu hoteluri, port şi aeroport, unde vor lucra numai localnicii arabi. Omul preistoric prefera satele lacustre unde se ştia apărat, iar astăzi le preferă săracii care nu pot cumpăra pământ. Case cocoţate pe stâlpi deasupra apei, cu grădini şi hârdaie cu cocotieri, sunt întâlnite în Indonezia, Filipine, Malezia, Thailanda, Singapore, Brunei, Cambogea, Laos, Anam ori Noua Guinee. Sate lacustre pot fi văzute în Dahomey şi Togo, la poporul malinke din fostul Sudan Francez, la indienii de pe fluviile Amazon şi Orinoco, la etnia itelmenilor din Kamciatka şi întâlnite de asemenea în teritoriile Lantan şi Tai O din Hong Kong, în provincia chineză Guangdong, în insula chiliană Chiloe sau pe malul fluviului Magdalena din Columbia. Crannog sunt locuinţe tradiţionale celtice aşezate pe insule artificiale. Galii antici le construiau pe râurile din Alpi. Cabanele crannog moderne sunt închiriate turiştilor. Irlanda are 1200 de asemenea cabane, Scoţia 500, iar Ţara Galilor una pe lacul Llangorse. Un camping lacustru se va construi la Mamaia pe lacul Siutghiol, iar un altul, legat de două insule artificiale, pe Dunăre lângă satul bănăţean Berzasca. Amenajări lacustre pentru turişti există la Gura Portiţei, pe lacul Trei Ape din Munţii Semenic, în Delta Comana din Vlaşca cu al ei “Sat Celtic”, pe lacul Messolongi din regiunea grecească Etolia ori lângă oraşul Frigania din statul american Washington.

Ţara Oltului are localităţile Veneţia de Sus şi Veneţia de Jos, patria filosofului Emil Cioran, a căror toponim, cred unii, este slav şi înseamnă „loc mlăştinos”. Etimologia propusă pe blogul “Istoriile lui Roderik” pleacă de la un basm cules de Petre Ispirescu, “Munţii Vineţi”, a cărui personaje sunt ciclopii monopozi (cu un singur picior) care-i locuiau. Legendele irlandezilor populează Munţii Albaştri din provincia Donegal cu ciclopi, iar epopea indiană Mahabharata vorbeşte de Munţii Albaştri locuiţi de oamenii – maimuţă vanara şi de ciclopi. Existenţa ciclopilor monopozi este consemnată de Apoloniu din Tyana în Libia antică, dar şi în folclorul tribului Venda din Transvaal. August Scriban arată că sintagma Munţii Vineţi este consubstanţială cu Munţii Îndepărtaţi, care se văd albăstrii. Oamenii nu se aventurau în munţii ciclopilor, doar îi zăreau de departe. Asemenea temeri apar şi azi. Ţinutul numit Ţara Şerpilor din statul australian Queensland este atât de infestat cu reptile că îl evită chiar şi negrii băştinaşi. Un Vârf Vânăta există în Munţii Bistriţei, altul în Ţara Moţilor, iar în Făgăraş se înalţă Vânătoarea lui Buteanu. Aristide Stavros opinează în cartea “Antilopa Carpaţilor”, că termenul “vânătoare” vine de la “vânătaie – vânăt”, iar Buteanu poate fi un monopod asemuit unui butoi. Veneţiile transilvane au primit numele de la râul Venecioara coborât din Făgăraşi. Hidronimul conferă apei care udă satele o obârşie legendară. Poate că la izvor se aflau fabuloşii Munţi Vineţi din basmul lui Ispirescu. Cred la fel ca şi ţăranii tutoveni că poveştile sunt adevărate, sau mai bine zis, redau metaforic evenimente reale. Ca dovadă eroii din istoriile scrise de daci pe Tăbliţele de la Sinaia sunt regăsiţi în basmele noastre.Totuşi pentru cele două sate Veneţia propun alte etimologii. Unul dintre popoarele Italiei antice au fost veneţii, celebri crescători cai. Ultimii veneţi refugiaţi de răul migratorilor lombarzi pe insulele din mlaştimile riverane Adriaticii, fondează în anul 580 cetatea Veneţia. Dispar ca naţie prin secolul XI. Din graiul lor, înlocuit de actuala limbă veneţiană, apropiată italianei, au rămas doar câteva texte. Veneţieniii din regiunea Veneto se înrudesc cu cotarii, popor aşezat pe litoralul Muntenegrului. Veneţienii emigranţi au fondat oraşul Chilipi din statul mexican Puebla şi au format un grup etnic aparte, chilipinii. Anticii veneţi s-a înrudit cu reţii, ligurii, sabinii, umbrii şi etruscii, seminţii venite din Carpaţi. Nu este exclus ca zona satelor Veneţia să fie patria de origine a veneţilor italici. Reţii, locuitorii Alpilor şi geţii vorbeau limbi înrudite, ambele cu scriere proprie. Urmaşii reţilor sunt friulanii din regiunea italiană Friuli, camunicii din Valea Camonica, Lombardia, precum şi păstorii romanşi şi ladini. Romanşa şi ladina sunt aproape identice cu româna, remarca Nicolae Iorga în volumul “Fraţii noştri mai mici”. Ţara romanşilor, Engadine, aparţine cantonului elveţian Grison. Ladinii din Munţii Dolomiţi, regiunea italiană Tretino, practică transhumanţa la fel ca mocanii din Carpaţi şi sunt organizaţi în regole, obştii săteşti similare celor româneşti. Friulanii au întemeiat în Banat satul Carani unde s-au organizat în secolul XVIII primele ferme sericicole din România. Numele de veneţi l-a purtat deasemenea un trib celt din regiunea franceză Armorica. Poate că unii dintre aceştia s-au aşezat în Transilvania, la fel cum au făcut celţii galatieni a căror amintire o păstrează satele denumite Galaţi. Celţii sau galii, au locuit din vestul până în estul european.Stau mărturie toponimele Ţării Galilor, regiunilor Galicia din Spania, Galatia din Asia Mică şi Galiţia din Polonia, ori a satului Galicea din Oltenia. Etnonimul gal este înrudit cu sanscritul golta – trib de păstori. (Marian Rotaru)

Leave a Comment