Google

De ale geografiei II

Written on:August 16, 2015
Comments
Add One

Valkov 1930 netLocalitaea Vâlcov din judeţul basarabean Ismail, aşezată pe grindul Jibrieni din Delta Mică, este tăiată de o reţea de canale străbătute de lotci. În anii 1930, Vâlcov – Veneţia Dunării, era principalul centru românesc de producţie a icrelor negre. Toponimul aşezării este get şi înseamnă lup, înrudit fiind cu arianul wâlkvo, sanscritul wârkas, persanul varkana, albanezul ulk şi germanul wolf. Aceeaşi etimologie are judeţul Vâlcea şi Hyrcania, un ţinut din Iran. Cuvântul vâlcov este legat de albanezul vurvolac şi grecescul vurkolakas, care însemnă vârcolac – om transformat în lup. Mircea Eliade şi Robert Eisler au arătat că geţii credeau în vârcolaci şi se considerau urmaşii zeului – lup. De aceea în scrierile hitiţilor erau numiţi lupi. Eponimul oraşului Ismail este poetul Ismarius, fiul zeului Poseidon şi ginerele regelui trac Tegyrios. Mama sa, regina tracă Chione, era fiica zeului Boreas, regele Hiperboreei. Chione poate fi eponimul oraşului Chilia, vecin Ismailului, iar Ismarius pare a fi acelaşi cu Ismael, personaj biblic, strămoşul arabilor nordici din emiratul Nejd, numiţi arabi adoptaţi (adnan). Arabii puri, ioctan, locuiesc în Arabia de Sud. Strămoşul lor este Qhatan, fiul lui Sem, alt personaj biblic. Urmaşii direcţi ai lui Qhatan sunt un trib de pescari aşezat la Marea Rosie, în regiunea Tihana din Hejaz. Pe vremuri moldovenii numeau oraşul Ismail, Smil, denaturare de la Ismarius. Saqr este un trib de beduini din Iordania specializat pe dresajul şoimilor de vânătoare folosiţi în Arabia Saudită. Arabii numesc aceste păsări şoimi dunăreni, deşi specia nu trăieşte la noi. Tribul Saqr, la fel ca gebelii din Sinai, sunt la origine păstori valahi. Arabii spun lupului, dibh, amintind parcă de daoi, numele dat de greci dacilor. Vechimea oieritului la români o arată substantivul get bâr – oaie provenit din arianul bhares – ciuline, pai. Bâr are aceeaşi sorginte cu irlandezul barr – frunză, olandezul boer – fermier şi cu englezeştile bur – ghimpe şi bush – tufă. Din “bush” şi “boer” provin etnonimele boşimanilor şi burilor, popoare din sudul Africii. Bhares este de asemenea etimologia Bărăganului, stepă acoperită cândva de ciulini.

Există „mici veneţii” numite astfel ca să atragă turiştii, pentru cele câteva canale anemice. Aşa se prezintă târgul Sunfield din statul Michigan sau Valea Maida din Anglia. Cartierul londonez Maida are un sector colinar, Maida Hills şi o zonă de luncă, Valea Maida. Valea străbătută de un canal principal şi două secundare ce însoţesc străzile oraşului a fost asemuită Veneţiei de poetul Robert Browning. Scriitorul John Balfour de Kinross spune că titlu “veneţian” acordat văii este o ironie a poetului George de Byron. O Veneţie rustică întâlnim lângă ţărmul ducatului Kent, la vărsarea Tamisei în Marea Nordului. Este mlăştinosul arhipelag Shippey, alcătuit din trei insule mari şi mai multe mărunte, despărţite de canale înguste. Au cu totul 930 de hectare. Locuitorii, numiţi swampies, sunt ciobani şi pescari. Formează un grup etnic distinct în cadrul poporului englez. Ţin atât de mult la patria lor, încât familiile stabilite în SUA din secolul XVIII se declară şi astăzi de naţionalitate swampies! Cartierul pescaresc al oraşului Bamberg din Franconia Bavareză, întins pe insulele râului Regnitz, este denumit Mica Veneţie. Atributul apare prima dată în cartea „Călătorie pe Main”, publicată în 1842 de ziariştii Siegfried Hanle şi Karl von Sprunser. Niprul, emblema Kievului, este punctat de insule, majoritatea împădurite şi tivit cu plaje de nisip. Câteva dintre insule alcătuiesc Veneţia Kievului, inclusă zonei istorice a oraşului. În apropiere este insula Hidropark, staţiune de heliocură în inima metropolei. Veneţia are replici în Orient. Sunt enumerate Hanoi capitala Tonkinului, Lijiang, Suzhou şi Wuzhen din provinciile chineze Yunan, Zhejiang şi Jiangsu, Basra în Irak, Osaka în Japonia, Bangkok, Phra Nakhon şi Ayutthaya din Thailanda sau Malacca City din Malezia. Marco Polo considera Suzhou, udat de Marele Canal, cea mai frumoasă urbe a Chinei, vestită pentru grădinile, pagodele, casele vechi şi gondolele sale. Veneţiile Indiei sunt: Barisal – oraş liber din Bengalul de Est, Udaipur şi Sringar – capitalele unor principate omonime şi Allepey din statul Cochin. Sringar, aşezat pe insulele râului Jhelum, este celebru pentru producţia de sticlărie şi fructe uscate. O parte a populaţiei trăieşte în locuinţe plutitoare. Prin Sringar a trecut tecuceanul Eugen Boureanu, autorul cărţii “De la Thule la Taprobana”. Asemănător este satul plutitor Aberdeen din Hong Kong, locuit de etnia tanka, nomazi ai mării, pescari şi negustori. Banjarmasin din Borneo şi Palembang din Sumatra sunt Veneţiile Insulindei. Pe insulele lacului Texcoco din valea fluviului Mexic a înflorit capitala aztecilor, Tenochtitlan, descrisă în secolul XVI de Bernal del Castillo în „Adevărata istorie a cuceririi Mexicului”. Cetatea a fost distrusă. Astăzi se extrag din apa lacului săruri folosindu-se un evaporator solar. Lacurile din Valea Mexicului au ca specific grădinile indienilor nahuatl cultivate pe rogojini din nuiele acoperite cu mâl, care plutesc pe apă. Cetatea ciclopică Nam Madol, acum ruinată, ocupa o sută de ostroave artificiale ridicate lângă insula Ponape din arhipelagul Carolinelor. Băştinaşii îi spun Oraşul Cerului şi cred că întemeitorii acestuia au venit din stele. În cartea “Ponape”, autorul Gene Ashby numeşte Nam Madol, Veneţia Pacificului. Cetăţile care au precedat Bârladul şi oraşul Bolgrad din Bugeac, s-au numit Paloda. Erau ridicate pe grinduri în bălţile riverane râului Bârlad şi lacului Ialpug. Tracii spuneau la baltă, palod. Albul era simbolul apei, de aceea în elină, baltos,   înrudit cu românescul baltă, înseamnă deopotrivă alb şi apă. Geţii spuneau la alb, balas. Probabil Belgrad – Oraşul Alb (Strălucitor) a fost o „veneţie” construită pe insulele Dunării. Privitor la etimologia Bârladului semnalez părerea profesorului Serghei Coloşenco că numele urbei a derivat din Carland (Ţara lui Car). Ipoteza naşte conexiuni fabuloase cu istoria străveche. În feniciană “car” înseamnă oraş, de aici toponimul Cartaginei – Oraşul Nou. După Herodot eponimii regiunilor Caria, Misia şi Lydia din Asia Mică, sunt fraţii Car, Misus şi Lydus. Misia a fost locuită geţii mosci. Pausanias îl aminteşte pe Car, regele cetăţii Megara din Atica. Car era frate cu Pelasgus – primul rege al pelagilor şi fiu a lui Phoroneus, cel care a adus oamenilor focul. Fiind nepot al zeului Inachus, Car este unchiul faraonilor egipteani Apis şi Belos, a regelui fenician Agenor – suveranul cetăţii Tir şi străbunul primei dinastii a regatului Argolidei din Peloponez. În Megara s-au născut matematicianul Euclid şi Byzas, fondatorul Bizanţului. Megarienii au colonizat insula Mesembria din Marea Neagră. Negustorii Mesembriei vor prilejui Diploma din 20 mai 1134, prima atestare documentară a Bârladului şi Tecuciului. (Marian Rotaru)

Leave a Comment