Cauta un articol

Prima Pagina

Poza saptamanii

Publicitate

« Mai rezistă TVA la 19 procente? | Acasa | Două ţări ar putea renunţa la euro »

Cum îndatorează băncile clasa mijlocie

Adaugat pe Mar 08 in categoria | Vrancea |

În SUA şi Marea Britanie a existat o creştere semnificativă a inechităţii şi inegalităţilor din societate în ultimii 20 de ani, pe măsură ce creşterea venitului naţional a fost direcţionată preponderent spre câteva buzunare de top. Clasa de mijloc a asistat la stagnarea veniturilor sale în mod real, timp în care marjele de profit şi câştigurile corporaţiilor au explodat.

Instrumentul prin care s-au realizat acestea a fost reprezentat de băncile centrale, ale căror decizii au dus la crearea bulei imobiliare, distrăgând atenţia clasei mijlocii de la redistribuţia veniturilor şi încurajând-o să consume, uneori prin reipotecarea proprietăţilor (creşterea preţurilor le-a permis unora să obţină credite suplimentare de consum prin intermediul unei ipoteci de rang doi).

În ciuda aparenţei prosperităţi din ultimii 20 de ani, nu a existat un avânt al economisirii şi investitiilor, ca procent din PIB, ci doar unul al creditării. Ponderea economisirii şi investiţiilor chiar s-a redus de la începutul anilor ’70, de la aproape 26% din PIB la numai 22% în 2005. Ori despre ce fel de explozie de prosperitate vorbim în lipsa economisirii?

Din statisticile mondiale reiese, de altfel, că în statele unde explozia preţurilor imobiliare a fost pronunţată există şi cel mai mare grad de îndatorare la nivelul gospodăriilor, ceea ce scoate în evidenţă efectul pervers al creditării. Cele mai mari excese în perioada 1997-2007 s-au făcut în Irlanda, Danemarca, Olanda, SUA, în timp ce nemţii şi-au păstrat, relativ, capul pe umeri şi s-au împrumutat mai puţin. Asta n-ar fi fost posibil fără politici de scădere a dobânzilor şi de elaborare a unor norme lejere de creditare. Interesant de remarcat că, în ultimii zece ani, ponderea celor care primesc ajutoare pentru achiziţionarea alimentelor în SUA a crescut de la 6% la 12%. Simultan, există o dinamică similară pentru cei cu venituri mari. Dacă între 1950 şi 1980, în SUA, cei mai bine plătiţi 10% dintre cetăţeni (peste 109 000 dolari) câştigau aproximativ 35% din veniturile totale, în 2007 procentul urcase la 50%. În ceea ce-i priveşte pe cei mai bine plătiţi 1% (peste 398 000 dolari anual), ponderea lor urcase de la 10% la 25%.

Concluzia e dură: în timp ce guvernele au binecuvântat modul în care în ultimele decenii bogaţii au devenit şi mai bogaţi, băncile centrale au trebuit să ofere clasei mijlocii un debuşeu care să mascheze asta, încurajând-o să consume pentru a evita cu orice preţ deflaţia. În perioada următoare însă, vor fi din ce în ce mai puţini dispuşi să tolereze acest transfer de bogăţie şi, în lipsa bulelor imobiliare, va urma o contracţie severă a profiturilor corporatiste.

Locul BNR în schemă

Poate vă întrebati ce rol a jucat BNR în România ultimilor 20 de ani, banca centrală fiind privită de majoritatea populaţiei drept un soi de cavaler al dreptăţii… monetare. Vă amintiţi însă inflaţia anilor ’90? Ştiţi deja, probabil, că dobânzile bancare n-au acoperit creşterea preţurilor, iar cine şi-a păstrat banii la CEC, în lei, a fluierat a pagubă zece ani mai târziu. A venit apoi relaxarea normelor de creditare, în 2007, fapt ce a permis pe vârful bulei speculative acordarea de împrumuturi ipotecare populaţiei, fără avans şi cu un raport rată-venituri de până la 70%. Privind retrospectiv, nici nu e de mirare că s-a apărat cursul în 2008 şi 2009… În fond, debitorii fuseseră împinşi cu generozitate la mâna băncilor cu un an înainte, creditul în euro fiind preferat datorită dobânzilor mici şi perioadei de apreciere temporară a leului în faţa euro.

Da o nota acestui articol:	(No Ratings Yet)  Loading ...
	Trimite pe messenger