Google

Cu vorba-mi strâmbă și pripită/ Eu știu că te-am rănit spunând…

Written on:March 27, 2018
Comments
Add One

Un eveniment de o importanță istorică deosebită, de o înaltă spiritualitate și de suflet s-a petrecut recent la Bălțații Iașului.

E greu de ilustrat sentimentele care te cuprind când vezi cum istoria s-ar putea scrie sau rescrie astăzi. Măcar ei, cei de mâine, să știe c-am luptat, că s-au întâlnit frații la inițiativa unor oameni de suflet, adevărați urmași ai dacilor lui Decebal și ai răzeșilor lui Ștefan cel Mare, pentru a rescrie istoria, pentru a seca Prutul care desparte un popor. În anul de grație 2018, pe final de martie, după 100 de ani de la unirea cea mare din 1918, când poporul a împins clasa politică spre adunarea tuturor românilor între aceleași granițe, la Bălțații Iașului a fost organizată o manifestare de suflet, o manifestare ce poate fi temelie pentru rescrierea istoriei astăzi. Nu demult peste 100 de localități din Republica Moldova sau Basarabia cum vreți să-i spuneți, ambele denumiri fiind puțin forțate, dar folosite, au semnat pentru unirea cu Patria Mamă România. E o mamă cam neglijentă ca să nu-i spunem vitregă dar acesta-i alt subiect. De dincoace de Prut doar vreo două localități au intrat în asociația localităților care doresc reunirea Republicii Moldova cu România. Trecem și peste acest subiect și ajungem la un moment plin de sentimente patriotice, plin de spiritualitate, plin de istorie ce s-a derulat recent la Primăria Bălțați din județul Iași. Mă întrebam unde s-ar fi putut derula un astfel de eveniment în altă parte? La conducerea primăriei din Bălțați este un om cu inițiativă care a adunat în jurul domniei sale tineri bine pregătiți care se implică activ în viața socială. Voi începe reportajul tocmai cu poezia care a smuls câteva lacrimi celor prezenți. Foarte bine ilustrează Grigore Vieru, în poezia Scrisoare din Basarabia, situația actuală:

„Cu vorba-mi strâmbă și pripită

Eu știu că te-am rănit spunând

Că mi-ai luat și grai și pită

Și-ai năvălit pe-al meu pământ.

În vremea putredă și goală

Pe mine, frate, cum să-ți spun,

Pe mine m-au mințit la școală

Că-mi ești dușman, nu frate bun.

Din Basarabia vă scriu,

Dulci frați de dincolo de Prut.

Vă scriu cum pot și prea târziu,

Mi-e dor de voi și vă sărut.

Credeam că un noroc e plaga,

Un bine graiul cel sluțit.

Citesc azi pe Arghezi, Blaga

Ce tare, Doamne-am fost mințit!

Cu pocăință nesfârșită

Mă rog iubitului Isus

Să-mi ierte vorba rătăcită

Ce despre tine, frate, am spus.

Din Basarabia vă scriu,

Dulci frați de dincolo de Prut.

Vă scriu cum pot și prea târziu,

Mi-e dor de voi și vă sărut.

Aflând că frate-mi ești, odată

Scăpai o lacrimă-n priviri

Ce-a fost pe loc și arestată

Și dusă-n ocnă la Sibiri.

Acolo-n friguroasa zare,

Din drobul mut al lacrimii

Ocnașii scot și astăzi sare

Și nu mai dau de fundul ei”.

Astăzi în Republica Moldova încă nu se poate vorbi de ocnă și de Siberia, dar nu mai e mult până când istoria se poate repeta. Au murit români ca să facă România Mare. Astăzi, urmașii celor de ieri se lăfăie-n huzur, iar muritorii de rând sunt debusolați, nu mai știu în care zări să se îndrepte. E valabil atât pentru Republica Moldova de astăzi dar și pentru România atât cât este astăzi. Lăsând supărarea deoparte revenim la manifestarea de excepție organizată la inițiativa ambițiosului primar de la Bălțați, ing. Vasile Aștefanei. E fiu al locului, iubește meleagul natal și istoria moldovenilor, iar momentul istoric din ultima duminică a lunii martie, de la Bălțați, a fost ca un pansament pa rana sângerândă a României.

În cadrul amplului proiect din programul Centenar, momentul de duminică a adunat primari din România și Republica Moldova, veterani de război, tineri, elevi din comună și intelectuali ai locului. Au semnat simbolic pentru unire primari din Capaclia, Cârpești, Stoianovca, Cociulia, Ciietu, Vișniovca, Castangalia, Lingura, Tartaul, din republica Moldova și primari ai comunelor Aroneanu, Victoria, Plugari, Brăești, Butea, Strunga, Lungani, Costești, Moșna și, evident, Bălțați.

Într-un decor cu mare semnificație istorică, au sosit pe rând invitații, flancați de o gardă din perioada dacică. Apoi, elevii școlilor din comuna Bălțați au readus în memoria colectivă poezia și cântecul moldovenilor, după care au fost menționate câteva momente din zbuciumata istorie a Moldovei lui Ștefan cel Mare. Tot elevii au vorbit despre istoria comunei Bălțați, din punct de vedere social și economic, insistând asupra dezvoltării învățământului din comună, cu sprijinul administrației locale. Tot copiii comunei au interpretat cântece populare tradiționale și au readus în atenție momentul istoric din 1918, când, la fel ca și acum, erau boieri puși pe căpătuială care încercau să mintă poporul și să-l folosească doar când aveau ei nevoie. Moș Ion însă nu înțelegea cum va fi egalitate dacă tot numai țăranii vor duce greul, iar boierii îi vor pune la muncă.

Unirea cea mare se poate reedita

Despre comuna Bălțați din județul Iași se poate spune că reprezintă un model de succes. Indiferent de schimbările de la centru, aici, la Bălțați, s-a lucrat permanent sub conducerea primarului Vasile Aștefanei la proiecte importante de dezvoltare. Nu demult menționam că utilități există în comună, rețeaua de gaz metan se extinde, semn că zona se dezvoltă, iar oamenii își asigură un nivel ridicat de confort, școlile asigură condiții bune de studiu elevilor comunei, unele drumuri au fost modernizate și altele urmează același traseu, iar toate acestea s-au făcut cu fonduri europene, guvernamentale și locale, dar și prin muncă voluntară. Din acest motiv spuneam că această comunitate este un model de succes. Dacă nu ajung banii se trece la muncă voluntară pentru că anumite obiective sunt necesare. E un principiu aplicat la Bălțați și care a dat roade.

Istoria se repetă sau s-ar putea repeta, pentru că, întâmplător sau nu, se pot asigura același condiții ca-n urmă cu 100 de ani.

Ne întoarcem acum 100 de ani. Până la ședința din 27 martie 1918 a Sfatului Țării, comitetele ținuturilor din Bălți, Soroca și Orhei au fost consultate în privința unirii cu Regatul României. Pe 27 martie, Sfatul Țării a votat în favoarea unirii cu România cu următoarele condiții:

  1. Sfatul Țării urma să ducă la bun sfârșit o reformă agrară, care trebuia să fie acceptată fără obiecțiuni de guvernul român.
  2. Basarabia avea să rămână autonomă, având propriul său organ legislativ, Sfatul Țării, ales prin vot democratic.
  3. Sfatul Țării avea să voteze bugetul local, urma să controleze consiliile zemstvelor și orașelor și avea să numească funcționarii administrației locale.
  4. Recrutările aveau să fie făcute pe baze teritoriale.
  5. Legile locale și forma de administrare puteau fi schimbate numai cu acordul reprezentanților locali.
  6. Drepturile minorităților urmau să fie garantate prin lege și respectate în statul român.
  7. Doi reprezentanți ai Basarabiei aveau să facă parte din guvernul central român.
  8. Basarabia urma să trimită în Parlamentul României un număr de deputați proporțional cu populația regiunii.
  9. Toate alegerile aveau să fie organizate pe baze democratice, urmând să se bazeze pe votul direct, egal, secret și universal.
  10. Noua Constituție urma să garanteze libertatea cuvântului și a religiei.
  11. Urma să fie proclamată o amnistie pentru toate persoanele care comiseseră infracțiuni politice în timpul revoluției.

Din cei 135 de deputați prezenți 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abținut, 13 deputați fiind absenți.

Aceste condiții pot fi actuale și astăzi, cum au fost de actualitate în 1918 și respectate, dar și-n 1990, când se putea face unirea dar cineva s-a opus. Singura problemă este că România nu are bărbați de stat, patrioți, iar în Republica Moldova cărțile se fac mai mult la Moscova.

Revenind la manifestările de suflet inițiate de primăria Bălțați, trebuie spus că voința unirii s-a dovedit a fi unanimă, însă momentul reprezintă o picătură în marele ocean al politicii de pe ambele maluri ale Prutului și în oceanul politicii mondiale. Unitatea-n gânduri și simțiri ce-a fost prezentă pe 25 martie la Bălțați însă poate fi exploatată în sens pozitiv la nivelul întregii regiuni Moldova și al României sau poate rămâne o lecție de istorie pe viu pentru generațiile de mâine, pentru cei care mâine vor administra localitățile de dincolo și de dincoace de Prut și cele două țări dacă vor mai fi în continuare separate. Cunoscându-l pe șeful administrației locale de la Bălțați și cunoscând realitatea locului, se poate spune fără a greși că momentul istoric nu putea lipsi din peisaj. (B. A.)

Leave a Comment