Pamflet jurnalistic, Morel Bolea, presedinte EuroDEMOS

Este din ce în ce mai fascinant ce se întâmplă în iubita noastră ţărişoară. Acum nu vreau să fiu răutăcios, dar de ce este atâta lume nemulţumită? Am văzut la televizor cum preşedintele nostru democratic ales a ajuns pe post de lift cu destinaţia „în jos”. De ce atâta supărare? Nu a trecut niciun an de zile de când majoritatea oamenilor de toate vârstele care îi vedem la televizor şi pe stradă nemulţumiţi de comunistii imaginari, erau fani ai preşedintelui nostru. El reprezintă simbolul naţional ales de mai mult de jumătate din populaţia ţării. Deci este cel mai bun şi mai iubit fiu al poporului. De ce uită cei mulţi votanţi argumentele „e de-al meu din popor, e şmecher, e bun, l-am votat şi sunt fericit că a ieşit”? Eu personal nu comentez nimic şi nu sunt nemulţumit. Respect voinţa poporului şi am toată consideraţia pentru preşedintele nostru cu un adevărat spirit democratic. Mass-media scrisă, vorbită şi televiziunile ne tolocăne despre criza din ţară. Ca om care am făcut patru clase primare şi l-am citit pe Ion Creangă nu pot să cred poveşti de astea despre criză. Definiţia unei crize economice spune simplu că apare când există supraproducţie industrială şi agricolă. La noi industrie şi agricultură n-avem. Deci, nexam criză! Adică vreţi să spuneţi că am reacţionat ferm, când fabricile noastre au fost dezasamblate şi vândute ca fier vechi? Trebuie să fim mândri că utilajele performante din fabricile noastre lucrează cu spor în Germania, Austria sau Ungaria pentru a ne produce ce avem nevoie pentru traiul nostru zilnic şi confortul noilor proprietari. Ce, nu ne-am bucurat când băieţii şmecheri s-au îmbogăţit vânzând la fier vechi cel mai mare sistem de irigaţii din Europa? Domnilor, ar trebui să fim foarte mulţumiţi de situaţia de acum! Era de un elementar bun simţ că vom ajunge aici. Ce, nu e bine? Avem oameni foarte bogaţi pe seama indiferenţei noastre. Trebuie să fim mândri că nu mai suntem obligaţi să arăm cu tractorul că era metoda totalitaristă, folosim plugul cu boi ca pe vremea romanilor. Agricultura e grea, domnule! Democraţia ne-a oferit această libertate. Nu ne-a interesat când întreprinderile strategice care alimentau bugetul de stat au fost date la fier vechi sau moca la străini. Ne-a plăcut să vedem cum se distrug toate mijloacele care aveau rolul de a ne asigura pensiile şi un trai decent. De ce avem pretenţii acum la bani, la salarii sau pensii? Politicienii şi-au văzut de treaba lor şi s-au îmbogăţit împreună cu cercurile lor de interese economice nestingherit în aplauzele şi mulţumirile populare. Niciodată nu ne-am dus la ei cu scandal cum facem acum să le spunem: „măi oameni buni, gândiţi-vă că dacă nu o să mai rămână nimic care să producă bani pentru buget, o să trăim ca cerşetorii”. Mai mult am râs de cât de proşti sunt politicienii care se îmbogăţesc liniştiţi pentru a ne face fericiţi. Acuma de ce avem pretenţii absurde? Trebuie să ne bucurăm de vilele, maşinile şi conturile lor grase. Nu ne bucurăm o dată la patru ani de faptul că îi votam de 20 de ani pe aceiaşi? O facem pentru că sunt singurii cetăţeni ai ţării demni de a ne conduce! Nu asta spun toţi majoritarii de fiecare dată? „Alţii mai buni nu avem!” Păi dacă sunt cei mai buni trebuie să fim mulţumiţi. Dacă tot cu ajutorul nostru al celor majoritari s-a distrus şi furat totul, de unde mai vrem acum să primim bani? Singura industrie care ne-a mai rămas este aparatul birocratic dezvoltat în parazitism sau la cote megalomanice. Vrem să îl distrugem şi pe acesta? Ce ne trebuie învăţământ dacă tot nu învăţăm nimic? Asta numai aşa ca să ne dăm mari când îi facem pe profesori proşti? Vajnicii pensionari protestatari nemulţumiţi au uitat curba de sacrificiu impusă de comunişti în tinereţe pentru a avea un trai liniştit la bătrâneţe? Pensionarii de azi au construit fabricile şi uzinele care au fost distruse după ’90. Ei trebuiau să ia atitudine la timpul potrivit. Era munca şi pensia lor în joc. N-avem industrie, n-avem agricultura, n-avem buget. Oricum trebuie să fim mandri de bogăţia care am avut-o şi care oricât de mult s-a furat ne-a ţinut 20 de ani. Acum gata, a venit vremea bilanţului nepăsării majorităţii. Oricum orice îmbogăţit pe bază de furat, dacă nu mai are de unde fura, sărăceşte.

În concluzie, am văzut ieşind în stradă furioşi şi gălăgioşi să ceară bani de unde nu mai pot să fie pensionarii şi studentii. Vor ieşi şi salariaţii de la bugetul de stat. Dacă merge treaba tot aşa o să fie foarte interesant când vor ieşi în stradă şi hoţii să spună că nu mai au ce fura din cauza incompetenţei guvernului. Aia da supărare! Vă daţi seama, hoţii nu vor putea să îşi mai reînnoiască parcurile de maşini, să îşi facă noi vile luxoase şi să se dea mari la televizor cu bogaţia lor căzuta din cer! Gândiţi-vă dragi nemultumiţi la nepăsarea care acum vă doare şi consolaţi-vă: toata lumea suferă!