Oricare ziarist ce încearcă să ilustreze odiseea vieţii unei personalităţi proeminente rămâne indecis până când se lămureşte dacă poate izbuti o descriere cu prestigiul necesar, spre a nu atinge nefast, cu un singur cuvânt, imaginea unui asemenea om! În ce mă priveşte, ori de câte ori am încadrat articolele mele în acest context, le-am itinerat pe cel mai însufleţitor gând, acela de a repera printre noi modele, ţinte care să ne îndrepte şi îmbogăţească sufleteşte, să ne convingă că fericirile nu sunt cifre şi că un ban mai puţin, dar o frumuseţe mai mult, înseamnă eficienţa iubirii asupra suspansului material.

Cine o cunoaşte pe regizoarea şi scenarista Elisabeta Bostan, având măcar o singură dată fericirea să schimbe un cuvânt cu ea, obţine această frumuseţe şi îşi asumă misiunea să o şi redistribuie, prin a o descrie şi altora. Mă numesc printre cei care o cunosc pe Elisabeta Bostan şi nu vreau deloc să mă plasez în rândurile unora ajutaţi de altceva, decât de şansă. Marea cineastă s-a născut pe 1 martie 1931, la Buhuşi, judeţul Bacău. Este absolventă a Institutului de Artă Cinematografică şi Teatrală Bucureşti, anul 1954.  Este o personalitate emblematică a filmului românesc, pentru copii, în primul rând, mentor al multor generaţii de regizori, cum ar fi Constantin Vaeni, Nae Caranfil, Laurenţiu Damian, Ovidiu Bose Paştina, Radu Nicoară, Marius Şopotescu şi alţii. Pentru întreaga activitate, pe 2 martie 2009, i s-a decernat premiul Gopo, la Gala Asociaţiei pentru Promovarea Filmului Românesc. În cei peste cincizeci de ani de activitate a fost premiată la festivalurile de la Cannes, Veneţia, Namer, Moscova, Teheran, Milano… A fost profesor de Regie şi decan al Facultăţii de Film la UNATC Bucureşti, conduce festivalul internaţional de film studenţesc pe care l-a fondat, CineMaiubit, un festival la care s-au consacrat mari cineaşti români, cum ar fi: Cristian Mungiu, Cristian Nemescu, Cristian Mitulescu, Corneliu Porumboiu şi alţii. În anul 2009 a primit din partea Academiei Române, premiul Aristizza Romanescu, pentru creaţia artistică şi activitatea didactică.

Începând cu documentare etnografice şi continuând cu filme artistice sau tv, în toată activitatea sa a colaborat cu o întreagă constelaţie de stele ale actoriei româneşti, cum ar fi : Ernest Maftei, Ştefan Ciubotăraşu, Florian Pitiş, Dem Rădulescu, Vasilica Tastaman, Margareta Pâslaru, George Mihăiţă, Mircea Diaconu, Carmen Galini şi mulţi alţii… Prin cele 12 lungimetraje, 11 scurtmetraje, 11 filme documentare, un serial tv, realizate de ea, nimic nu poate dezminţi aprecierea că este un cineast cu multă grijă şi har, în primul rând pentru a reda limbajul gestual, pentru a alege costumele exotice şi totodată hazoase, pentru a oglindi tandreţe muzicală şi plastică, feeria muzical-coregrafică, spre a încânta pe copiii candizi şi voioşi!

Fără a putea cuprinde totul, să amintim doar câteva creaţii cinematografice ale Elisabetei Bostan: Amintiri din copilărie, Pupăza din tei, Veronica, Veronica se întoarce, Saltimbancii, Un saltimbanc la Polul Nord, Fram, Mama, Campioana, Dumbrava minunată ş.a. Întreaga activitate a acestui om de film este o pledoarie pentru candoarea, fascinaţia lumii de vis, graţia şi frumuseţea copilăriei. Toate filmele realizate de ea focalizează tradiţionalismul, fantezia, lirismul, tandreţea dar şi ironia necaustică, prin imagini speciale, alcătuite cu decoruri magnifice, momente coregrafice admirabile, coborâtoare în vis şi înălţătoare în cerul extazului, cu şi despre copii.

Aceasta o face pe Maria Teslaru şi ea o minunată buhuşeancă, actriţă la Teatrul Naţional Bucureşti, interpretă a multor roluri, atât în teatru, cât şi în cinematografie, să îmi mărturisească faptul că o admiră infinit pe Elisabeta Bostan, ca pe un nepreţuit dar făcut culturii româneşti şi mondiale, de târguşorul Buhuşi, cel care risipeşte zi de zi, în lumea mare, în eternitate sau în uitare, oameni de valoare! Le iau locul întocmai acei ce făptuiesc cauza acestei pierderi.

Într-o zi, într-o ediţie viitoare a ziarului, actriţa Maria Teslaru, un om frumos şi minunat, în film, în teatru şi în viaţă, va fi rechemată, prin rândurile scrise aici, pentru cei care nu au predat-o uitării! (Aurel V. ZGHERAN)