Google

Coreea (III)

Written on:April 2, 2017
Comments
Add One

TUMANGGANG, NORTH KOREA – AUGUST 19: Local women rest in an alley on August 19, 2015 in Tumanggang, North Korea. North and South Korea today came to an agreement to ease tensions following an exchange of artillery fire at the demilitarized border last week. (Photo by Xiaolu Chu/Getty Images)

Pretenţia sudcoreeniilor ca Japonia să le restituie insula Parang, pământ cu existenţă îndoielnică, pare absurdă, dar miza nu este insula, ci apele teritoriale pe care Coreea de Sud le-ar putea extinde în dauna Japoniei. În zona maritimă vizată, rămasă după 1945 sub control japonez, există o stâncă numită Socotra şi reciful submers Parang, tizul insulei fantomă. Japonia intenţiona în 1938 să construiască pe reciful Parang o platformă pentru pescari, dar proiectul a fost zădărnicit de război. Platforma o vor construi sudcoreenii după ce în 1987 scafandrii lor puseseră pe reciful Parang, la cinci metri adâncime, o placă pe care scrie că teritoriul submarin aparţine Republicii Coreea. Tokyo nu a acceptat prezenţa sudcoreeană pe recif, dar nici nu a reacţionat militar. Pescarii japonezi evită zona. Seulul are un litigiu şi cu Rusia. Râul Tumen separă Coreea de regiunea rusească Primoria şi de Manciuria, ţară supusă Chinei. În 1860, când s-a trasat graniţa pe râul Tumen, Imperiul Coreean a cedat Rusiei insula Noktun. Un secol mai târziu Coreea de Nord confirmă apartenenţa insulei la URSS, act pe care Coreea de Sud nu-l recunoaşte. În 1983 Seulul cere Moscovei să  înapoieze insula Noktun. Ca răspuns ruşii doboară un avion de pasageri sudcoreean. Pe malurile chinezesc şi rusesc a râului Tumen sunt sate de coreeni, se spune în lucrarea academicianului rus M.G. Levin, “Etnografia continentelor”. Ţăranii nordcoreeni înfometaţi trec adesea râul Tumen şi pradă satele conaţionalilor din Manciuria. Armata chineză intervine arareori. Spre deosebire, armata rusă este fermă şi de frica ei nordcoreeni oricât ar fi de flămânzi nu trec râul în Primoria. Coreea de Sud este a zecea putere economică a lumii, iar poporul sudcoreean este mare consumator de carte. La noi unii primari şi directori de şcoli au aruncat bibliotecile comunale şi şcolare, zicând că tinerii români  trebuie să-şi strice mintea cu jocuri electronice, în loc să se instruiască. Bill Gates, multimiliardar american, afacerist şi inovator în domeniul informaticii, a interzis copiilor săi jocurile electronice şi i-a pus să citească. Comentariile sunt de prisos! Google estimează că trebuiesc 300 de ani pentru a posta pe internet toate cărţile apărute în lume.

Coreea de Nord a urmat modelul chinez şi a creat regiuni speciale autonome, cu  economie de piaţă, unde nu se face propagandă partinică, iar oamenii trăiesc oarecum normal. În regiunile speciale sunt bine venite capitalurile străine. Investitorii primesc teren, utilităţi, forţă de muncă ieftină şi câştigă piaţă. Phenianul câştigă din impozitarea firmelor capitaliste, iar nordcorenii care trăiesc şi lucrează în zonele speciale au lefuri mai mari decât concetăţenii lor şi ceva libertate. Zonele speciale au constituţii similare celor din Hong Kong şi Macao, consiliu legislativ şi un guvernator numit de conducerea din Phenian. Cea mai mare este regiunea Rason din delta râului Tumen, provincia Hamgyong de Nord. Are 74600 de hectare, este dechisă investitorilor sudcoreeni, ruşi şi chinezi şi este separată de restul Coreii de Nord printr-un gard de sârmă electrificat. Kumgang concesionată Coreii de Sud, este o zonă montană cu suprafaţa de 53000 de hectare, situată pe ţărmul Mării Japoniei, în provincia Kangwon. În zonă firme sudcoreene de turism au staţiuni, inclusiv de schi şi lucrează sudcoreeni. În iunie 2008 un turist sudcoreean este împuşcat mortal de militarii Phenianului. Continuare in editia tiparita a regionalului Informatorul Moldovei din 5 aprilie 2017.

Leave a Comment