Google

Copacul sacru

Written on:June 5, 2014
Comments
Add One

Parc copii BTGaleriile de Artă “I” ale Centrului de Studii Europene Iași – U.A.I.C. etalează arta frumosului în perioada 5 – 30 iunie 2014. Oferind tuturor iubitorilor de artă șansa unei călătorii culturale în lumea expresiei emoţiilor şi a atitudinilor, maestrul Constantin Tofan surprinde perspective unice asupra peisajului. Focalizând rafinamentul paletei cromatice într-o seducție a culorilor și criptărilor plastice, colecţia de picturi “Copacul sacru” oferă spre contemplare muzica divină a metaforelor plastice dezvăluind minunata lume a interpretărilor spirituale ale artistului. Expoziția este o colecție de visuri, o simfonie de forme, culori și  linii care propune privitorului esențializările geniului artistic în minuni dăruite la fiecare simeză. Evenimentul expozițional este organizat în cadrul Festivalul internațional “Arta și tradiția în Europa”, ediția a V-a, proiect avizat de Ministerul Educației Naționale în CAER 2014, Direcția Generală Educație și Învățare pe tot parcursul vieții, Axa: Culturi și civilizații. Festivalul internațional “Arta și tradiția în Europa” susține proiectul “Iași – Capitală Culturală Europeană”.

Criticul de artă Valentin Ciucă: „Cu toate că pictorul ar fi predispus mai degrabă tehnicii culorilor de apă, reacţiei fulgurante la trasparenţe şi fluidităţi cromatice, el optează pentru materia onctuoasă a culorilor de ulei sau matitatea consistentă a pastelurilor. Preferă să absoarbă lumina în intimitatea suprafeţelor colorate decât să lase la îndemâna hazardului efectele. Timpul nu-l presează niciodată şi nu simte nevoia să se găbească. Schiţele se elaborează mental, cu oarecare detaşare, deşi, deseori, rezultatele pot sugera o implicare aproape impresionantă. În tihna atelierului, rememorând senzaţii trecute, prin exaltarea unor tonuri, privitorul devine martorul privilegiat al surprinderii, instantanee, a clipei. În această capacitate fecundă de a retrăi emoţii defuncte se află fidelitatea faţă de motiv, dar şi suportul autentic al soluţiilor mizând pe imaginar. Este presupus că aparenţa de lucru în priză directă, atât de agreată de impresionişti, mizează pe elaborări sucesive, pe reveniri şi preluări. Constantin Tofan îşi îngăduie sa improvizeze, după ce a repetat insistent ca un actor în faţa oglinzii.           În peisajele lui Constantin Tofan, prezenţele umane sunt rare. Nu lipsesc definitiv, pentru simplul motiv că prezenţa lor este subliniată tocmai de absenţă. Figurile umane nu trebuie să fie citate spre a le fi bănuită existenţa. Alteori, artistul le convoacă în scenă şi atunci se dovedeşte interesat de frumuseţea eternă a nudului. Tinere, abia ieşite din adolescenţă, nubile în plenitudinea frumuseţii, pozează discret şi arată ceea ce, de fapt, vor să ascundă. Misterul sporeşte, pe măsură ce expresia presupune şi o posibilă existenţă afectivă”.

Leave a Comment