De la tăierea salariilor profesorilor şi până astăzi, atacul decidenţilor politici şi al mass media împotriva cadrelor didactice a căpătat o coerenţă greu de imaginat în societatea românească. Justificat uneori, gratuit şi fără temei alteori, atacul a vizat un singur aspect: decredibilizarea categoriei sociale reprezentând Educaţia, fapt care, inoculat mentalului colectiv, legitima atât diminuările salariale, cât şi reducerile de personal. De pildă, în momentul în care înfierezi rezultatele ,,dezastruoase” de la bacalaureat ştii că profesorul, care e (nu-i aşa?) unicul responsabil al situaţiei, îşi va reprima frustrările, devenind încet, încet o masă de manevră uşor manipulabilă pentru alegerile electorale de anul viitor.

Dar nu pe aceste coordonate vreau să-mi focalizez gândurile, ci pe un aspect concret, ce reflectă viziunea înţeleaptă şi nobilă a decidenţilor din Educaţie. În urmă cu doi ani, pe vremea când învăţământul era păstorit cu măiestrie de Ecaterina Andronescu, absolvenţii din universităţile de tipul Spiru Haret au fost scoşi de la titularizare chiar în timpul desfăşurării examenului. Las la o parte drama personală a candidatului, sentimentul nimicniciei care, natural, l-a însoţit, sfâşiat din acel moment, pentru că, la vremea lui, subiectul a fost amplu dezbătut. Merg însă mai departe, constatând că, printr-un act cu aromă reparatorie, anul următor, în 2010, aceiaşi absolvenţi au fost primiţi la concursul de titularizare, iar unii chiar şi-au obţinut un loc în sistemul de învăţământ. Până aici se vede o anume logică: ministrul PSD a declanşat un război cu Universitatea Spiru Haret, din care marii perdanţi erau licenţiaţii acestei instituţii de învăţământ, iar noul ministru, Daniel Funeriu, permiţând accesul la examenul de titularizare şi a acestor absolvenţi de învăţământ superior, a lansat un mesaj subtil: nu mă interesează prea mult unde ai terminat facultatea, ci dacă eşti apt pe piaţa muncii! Iar a obţine statutul de titular al învăţământului e o garanţie în acest sens.

De asemenea, pe fondul unei viziuni moderne, de încurajare a competiţiei, decidenţii învăţământului au permis, în 2010, absolvenţilor de la Spiru Haret, dar şi al celorlalte universităţi particulare cu probleme de acreditare, să participe la examenele de definitivat şi grad II, însă, în spiritul coerent al balcanismului biruitor, au schimbat macazul pentru acest an. Cum? Prin interzicerea absolvenţilor facultăţilor neacreditate la examenul pentru acordarea definitivatului şi a gradului didactic II.

Dacă n-ar fi existat precedentul de anul trecut, măsura din acest an era cât se poate de firească. Cum însă, ceea ce ieri era alb în învăţământ, astăzi s-a înnămolit, ajung cu gândul la dreptatea haiducească ce a dominat, în Balcani, secolele XVII-XIX, şi-mi pun câteva întrebări: cum a fost posibil în anul 2010 să dai posibilitatea câtorva mii de oameni să-şi consolideze poziţia în învăţământ, iar anul următor, aceluiaşi material uman să-i obturezi accesul în sistem?!!! Oare n-au fost în 2010 nişte interese directe, dictate de „virile” nepotisme, iar sub umbrela creată au scăpat în câştigători şi ceilalţi? Oare e justificat faultul pe care l-au primit în aceste zile acei absolvenţi de Spiru Haret care, după ce au promovat în 2010 dificilul examen de titularizare, sunt respinşi de la examenul de definitivat, fără îndoială mult mai accesibil?!…

Probabil decidenţii politici aşteaptă cu seninătate anul 2012, când, din raţiuni uşor de intuit, generozitatea le va da pe dinafară şi situaţia va fi tranşată în favoarea defavorizaţilor de azi, care, ieşind de „pe culmile disperării”, vor fixa în semn de recompensă ştampila de vot la acelaşi stăpân! (profesor Gruia COJOCARU)