Google

Cocoşul Costică şi cucurigul său

Written on:January 4, 2017
Comments
Add One

A fost odată un pui de găină care a rămas orfan de mamă. Stăpânului său, făcându-i-se milă de biata vietate orfană, s-a gândit să-l crească şi să aibă grijă de el dându-i mâcare şi oferindu-i căldură. Puiul a-nceput a-l urma pe stăpân peste tot, fapt pentru care, mai întâi vecinii, apoi şi alţi săteni au început a-l striga omul cu găina. Timpul a trecut, puişorul a crescut şşi a devenit o mândreţe de cocoş. Când îşi vedea stăpânul, îi sărea pe umăr iar de aici trimitea un cucuriguuu asurzitor către celelalte orătănii de prin curtea gospodarului. Cum în curtea aceea, orice orătanie obligatoriu trebuia să aibă un nume, cocoşul s-a ales cu numele de Costică. În aceeaşi curte dar în altă casă locuia o bătrânică, la vârsta ei destul de bătăioasă când era vorba de avutul pentru care a trudit. Ea era mama omului cu găina.

Ei, dar ca orice sat, acesta trebuia să aparţină unei comune, iar comuna trebuia să aibă poliţie, iar postul de poliţie trebuia să aibă un şef. Numele şefului era Vătămanu. Ce nume predestinat! Ca-n orice comunitate sunt oameni care muncesc, unii care se fac a munci, iar alţii consideră că munca e un obicei nobil, deci trebuie lăsată celor care muncesc din greu pentru a-i înnobila. Unul dintre aceştia a găsit de cuviinţă ca-ntr-o noapte să o uşureze pe băbuţă de povara a zece găini. Zis şi făcut. A dat căţelului nişte pâine înmuiată în „tărie”, iar acesta după ce a mâncat-o a început să sforăie şi dus a fost. A deschis binişor poarta, s-a îndreptat către poiată şi-a început a cărăbăni, în sacul pregătit, găinile băbuţei. Una mai şleampătă a cârâit dând alarma la câinii vecinului, iar prădalnicul a fugit lăsând poarta deschisă. Băbuţa şi fiul s-au trezit, au dat fuga la poiată şi au constatat lipsa găinilor.

– Maică, bine că nu l-a luat pe Costică, mândira curţii noastre!

– Vezi mamă, nu m-ai lăsat să pun capcana aseară, iar vulpea s-a ospătat din plin.

– Lasă maică, e animal şi ea, a luat că-i era foame. Hai să ne culcăm şi să pui capcana de-acuma că dacă s-o-nădit tot ne-o strica. Da’ unde-o fi Leu?

Întuneric fiind, fiecare s-a îndreptat spre casa lui.

– Aoleu maică, ce-i asta? Ia uită-te, Leu al nostru e mort.

Sare repede fiul să vadă ce s-a întâmplat şi aplecându-se spre câine exclamă:

– Apoi Leu al nostru e mort… de beat, ia uite cum duhneşte a rachie! Mamă, vulpea noastră a avut două picioare. Aleargă spre poartă şi o găseşte deschisă.

– Este clar că vulpea care ne-a părăduit are două picioare. Vom vedea dimineaţă cu cât.

Şi au plecat la culcare, zăvorând poarta.

Prădalnicul, ajungând şi el acasă, a început să taie şi să jumulească bietele găini, gândindu-se şi la împărţeală: deci sunt 10, două le duc şefului. Şi cu noaptea-n cap a dus ploconul către şef.

– Dom’ şef, am făcut o prostie. Ducându-mă la băbuţa Ileana era să mă prindă.

– Lasă măi prostia, câte ai adus?

– Păi dom’ şef numa’ două, nu v-am spus că era să mă prindă?

– Bine măi şi pentru două trebuia să mă scoli cu noaptea-n cap? Nu mai puteai aştepta să se lumineze ca lumea. Câte-ai luat ca să ştiu dacă te reclamă?

– Păi, dom’ şef, 10, nu v-am spus?

– Bine băi, indiferent ce s-o întâmpla, nu ştii, n-ai văzut nimic, indiferent cine te-o întreba! Cu celelalte ce-ai făcut?

– Le-am pus la fiert, să nu se strice.

– Mergi acasă, opreşte-ţi una pentru mâncare, restu’ ascunde.

Zis şi făcut.

După ce s-a luminat, băbuţa şi gospodarul, dând mâncare găinilor au început recensământul. Lipseşte neagra cu gâtu’ gol, moţata albă, moţata neagră…

– Zece lipsesc mamă.

– Sta-i-ar în gât pocitaniei, că hapsân mai este. Las’ că mă duc eu la domnu’ şef să-i reclam.

Şi aşa s-a întâmplat.

– Bună dimineaţa, domnu’ şef!

– Bună dimineaţa, bre, da’ ce s-a întâmplat de-ai venit aşa dimineaţă la mine?

– Apoi, domnu’ şef am fost prădată…

– Aoleu, de către cine şi ce ţi-a luat?

– Păi mi-a luat 10 găini, cele mai frumoase şi mai grase. Îl bănuiesc pe …

– Cum, iar s-a apucat ăsta de potlogării? Hai să-i facem o verificare.

Şi s-au dus la prădalnic.

– Auzi, măi, ce spune mătuşa, că i-ai luat 10 găini astă noapte.

– Vai de mine dom’ şef, eu de abia aseară am ajuns acasă şi am pus o găină la fiert în oală şi-am mâncat, uitaţi-vă oala-i încă pe plită şi zama-i fierbinte.

– Lasă măi fierbinţeala, tu spune-i mătuşii dacă i-ai luat sau nu găinile!

– Dom’ şef, da’ v-am spus că m-am făcut băiat cuminte. Nu mai fur nimic şi muncesc şi eu pe unde apuc, pentru o bucăţică de pâine. Băbuţa s-a uitat în stânga, s-a uitat în dreapta, ba şi la oală, şi-a făcut semnu’ crucii şi a plecat spunându-i lui domnu’ şef:

– Vă rog să-l găsiţi pe hoţ şi să-l aduceţi la mine. Dacă i-o mai trebui lui să fure, să nu-mi zică el pe nume.

Treburile fiind rezolvate, fiecare şi-a văzut de grijile lui. Mai pe seară, băbuţa iar a venit la poliţie.

– Domnu’ şef n-aţi aflat nimic?

Şi aşa l-a sâcâit băbuţa pe domnu’ şef, de cel puţin trei ori pe zi, încât acesta, exasperat, îl chemă pe prădalnic şi-i spuse:

– Îţi dau la dispoziţie două zile. Te duci la băbuţă şi-i curăţi poiata. Când, cum, nu mă interesează, dar de data asta aduci totul la mine. Ordinul s-a executat, doar de asta-i şef.

– Domnu’ şef, astă-noapte iar am fost prădată. Mi-a luat toate găinile şi pe Costică, aman de mine, ce mă fac?

– Bănuieşti pe cineva anume?

– Păi tot pe cel la care am fost.

– E clar, de data asta l-am prins. Puşcăria îl mănâncă.

Şi iarăşi control, iar jurămintele prădalnicului şi supărarea păgubitei. La plecare, domnu’ şef îi spune băbuţei:

– Vezi cum mi-am pierdut timpul degeaba? Eu îmi propusesem să tai nişte lemne azi, aşa că le amân pe mâine. Ia zi-i lui feciorul tău să vină să mă ajute mâine, dar nu mai devreme de 8,00.

– Îi spui domnu’ şef, îi spui, da’ vă rog eu să găsiţi hoţu’ şi să-l aduceţi la mine.

A doua zi, băiatul veni să-l ajute pe domnu’ şef, iar la ora 8,00 fix a strigat la poartă, poarta s-a deschis şi domnu’ şef Vătămanu l-a întrebat:

– Spune, bei un rachiu?

– Păi, domnu’ şef, dacă-mi daţi să ştiţi că-l beau. Şi l-a băut. Mergând spre locul unde erau lemnele, domnu’ şef a deschis poiata de la păsări. Uitându-se la găini, în gând a început să-şi spună: asta parcă-i încălţata, asta parcă-i alba cu gâtu’ gol şi n-a mai apucat să gândească nimic, deoarece din spate s-a auzit un zzbâârrr, iar pe umărul lui un cocoş a strigat cucuriguuu. Speriat şefu a întrebat:

– Ce s-a întâmplat, bă’?

– L-am găsit pe Costică, aia-i alba cu gâtu’ gol, găina şi ea sare pe umărul lui şi mai vine şi-o porumbacă…

– Domnu’ şef mi-am găsit găinile şi-ntr-o exuberanţă depăşită a uitat cu cine vorbeşte şi că-l are în faţă pe domnu’ şef Vătămanu, a chiuit de bucurie şi a dansat. Revenindu-şi din uimire, domnu’ şef i-a tras o bătaie bună stăpânului lui Costică, scoţându-l pe poartă afară, spunându-i că-i beat şi tulbură liniştea, iar lui Costică i-a tăiat gâtul, pentru îndrăzneala de a-şi recunoaşte stăpânul. Aceeaşi soartă au avut-o şi găinile.

Dacă domnu’ şef o mai fi găsit hoţu’ nu se ştie, dar păgubitul, în afară de bătaie s-a ales şi cu o amendă, aşa, pentru faptul că a ultragiat un organ şi beat fiind a tulburat liniştea publică.

Să-i fie învăţătură de minte şi lui Costică şi stăpânului său, dacă nu-şi ţin gura! (Cârcotaşul)

N.R.: Povestea e adevărată doar personajele sunt fictive. Orice asemănare cu personaje din viaţa reală este pur întâmplătoare.

Leave a Comment