Google

Câţi de-alde Coldea sunt? Vin ai noştri, pleacă ai noştri!

Written on:February 12, 2017
Comments
Add One

Din punct de vedere economic soarta ţării a fost grea, corupţia fiind politică de stat, iar alternanţa guvernărilor a ajuns în folclor cu lozinca: vin ai noiştri, pleacă ai noştri! Politicul a fost diminat de liberali care au sărăcit şi mai mult ţara. Ca de obicei, armata are 7 vieţi în pieptu-i de aramă iar banii pentru înzestrare au luat căi necunoscute. Şi de această dată Sistemul a învins, obiectivele Sistemului corespunzând oarecum cu obiectivele poporului.

Începând cu 8 iunie 1930, odată cu venirea pe tronul României a lui Carol al II-lea, începe o nouă etapă a Sistemului, care a avut un rol important la înscăunarea acestui rege. Sistemul s-a diversificat, au apărut noi partide, au fost alte cerinţe.

Dotat cu o inteligenţă deosebită, prin măsurile luate, Carol al II-lea, după părerea unor specialişti, a fost cel mai popular rege dintre cei 4 pe care i-a avut România (nu i-ar mai fi avut!). România a renăscut din propria-i cenuşă. Pentru a scăpa ţara de corupţie şi corupţi a desfiinţat Parlamentul şi a pus în loc Consiliul de Coroană ca organ permanent. A desfiinţat grupul camarilei implicat în afacerea Skoda şi toate partidele politice pe care le-a reunit în Frontul Renaşterii Naţionale, ca partid unic pentru conducerea ţării şi înlătură Constituţia din 1923.

A fost o perioadă înfloritoare a ţării ce a ţinut până în 1939. Marile puteri încă nu-şi vindecaseră toate rănile provocate de primul război mondial, se iviseră alte conflicte, iar sferele de influenţă erau altele. Totodată, imperiile coloniale se dezvoltau începând lupta pentru supremaţie şi fiecare îşi vedea de interesul său, iar spiritul revanşard era în continuă creştere. Ca de obicei, ţara noastră a devenit teatrul pentru dispute între marile puteri şi la un moment dat a fost părăsită de aliaţii tradiţionali. Se face pactul secret Ribentrop-Molotov, iar în 1940 România dodoloaţă începe să fie hăcuită de vecini, tocmai din cauza prostiei guvernanţilor, care la 1 iunie 1940, printr-o scrisoare în 4 puncte, se adresează lui Hitler astfel: Guvernul României renunţă la graniţele anglo-franceze stabilite (după primul război mondial, n.a.).

Pe 2 iulie 1940 Carol este trezit din somn de către Urdăreanu care-i aduce la cunoştinţă despre ultimatumul dat de Moscova ce prevedea evacuarea Basarabiei şi a Basarabiei de nord în termen de 4 zile (termenul n-a fost respectat, n.a.). Sunt ocupate, începând cu 28 iunie 1940, ora 12,00, oraşele Cernăuţi, Chişinău şi Cetatea Albă. Ocuparea nordului Basarabiei va fi recompensa ruşilor, pentru cei 22 de ani de „exploatare” a Basarabiei de către România. În Consiliul de coroană al ţării, ca organ permanent, împotriva cedării au votat: Nicolae Iorga (împuşcat de lefionari), Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ştefan Ciobanu şi Ernest Urdăreanu. Ceilalţi au votat pentru cedarea teritoriilor, fără să se tragă un foc de armă, neluând în calcul dorinţa armatei şi a populaţiei care intenţionau să lupte. În acest fel ruşii ne-au luat Basarabia, Moldova, Bucovina de Nord şi }inutul Herţa, ungurii ne-au luat Ardealul de nord, iar vecinii din sud, bulgarii au luat Cadrilaterul. Continuare în ediţia tipărită a regionalului Informatorul Moldovei de miercuri 15 februarie 2017.

Leave a Comment