Şcolile şi viaţa spirituală
Şcolile comunei Râşca sunt ca de pe carte şi acest lucru se datorează şi faptului că primarul Rusu nu a uitat de unde a plecat şi ne-a vorbit cu foarte multă mândrie şi foarte mult umor despre perioadă în care a învăţat buchiile la şcoala din Râşca. Peste ani a devenit administrator al şcolilor de aici dar cele mai multe lucruri pe care le-a făcut pentru această instituţie le-a înfăptuit de când este primar. „Şcolile noastre sunt moderne şi foarte bine utilate. Nu cred că se poate plânge un elev, un profesor sau un părinte că la Râşca nu se poate face învăţământ în cele mai bune condiţii. Mie mi-a fost dragă şcoala şi ca elev şi îmi este şi ca primar şi cu aceasta nu vreau să spun mai multe”, ne-a mai declarat Neculai Rusu. În fară de şcolile care arată şi funcţionează impecabil în Râşca un rol foarte important în educare tinerei generaţii şi în păstrarea tradiţiilor îl are Căminul Cultural. Aici, această insituţie chiar îşi păstrează destinaţia pentru care a fost înfiinţat şi nu găzduieşte cârciumi cum am văzut în alte comune. Manifestările cultural- educative de la Râşca sunt emblematice pentru întreaga zonă şi culminează cu organizarea în fiecare an în luna octombrie a sărbătorii cântecului patriotic şi de cătănie Cetină de măgură. „La nivelul comunei continuă să funcţioneze cu rezultate apreciabile grupul <Flori de măr> şi în acelaşi timp corul religios bărbătesc <Râşcuţa>, grup care cu mândrie reprezintă comuna în marile manifestări culturale şi religioase atât în ţară cât şi în străinătate. Mă mândresc alături de toţi colegii mei de grup că am reuşit pe vremea când eram directorul căminului cultural să încheg acest grup de bărbaţi cu sacrificii şi multă răbdare şi să-i văd pe aceşti haiduci reprezentând satul natal cu inegalabilul costum naţional şi cu sumanul strămoşesc, veşminte păstrate cu sfinţenie de bătrânii satului. Să ne trăiască bătrânii noştri care ne-au păstrat în cuferile lor haina strămoşească, să ne trăiască tinerii şi copiii noştri care fac cinste familiilor lor şi comunei Râşca ei fiind ambasadorii portului naţional râşcan pe scenele ţării şi ale lumii, ducând pe mai departe bucuria de a trăi şi a lăuda Creaţia”, ne-a mai spus entuziast primarul comunei sucevene.
Cu mare mândrie primarul Neculai Rusu ne-a mai vorbit despre numeroasele biserici şi mănăstiri aflate pe teritoriul comunei pe care o conduce. Cele mai importante dintre acestea sunt Mănăstirea Râşca construită de Petru Rareş la începutul secolului al XVI-lea şi complexul mănăstiresc de la Slătioara unde funcţionează Mitrpoliua Ortodoxă de Stil Vechi din România. „Sprijinirea vieţii religioase în comună a fost întotdeauna una din priorităţile mele pentru că şi eu ca toţi râşcanii sunt un om cu frica lui Dumnezeu şi credinţa este una din componentele principale ale vieţii”, ne-a mai spus primarul de la Râşca. Am ţinut la încheierea acestui articol să laud biroul de lucru al primarului Neculai Rusu. Masa de lucru este din lemn masiv sculptat, iar felul în care şi-a decorat camera de lucru de la primărie arată vrednicia şi îndemânarea gospodarilor de pe aceste meleaguri. Simbolurile religioase culminează cu textul rugăciunii Tatăl Nostru, iar simbolurile statului de drept fac casă bună în biroul şi în spiritul primarului Neculai Rusu. La loc de cinte stă şi stema comunei care cuprinde elemente de heraldică medievală prezente şi pe stindardul domnitorului Petru Rareş.
Am plecat din Râşca prin zăpada care ascunde vremelnic comorile acestui minunat colţ de Bucovină cu promisiunea că vom reveni aici când codrii seculari vor vui de sărbătoarea satului. (Marius HERMENIUC)

Comună cu tradiţie bogată
Comuna Baia de astăzi este una dintre cele mai mari comune ale judeţului Suceava aici trăind mai bine de 7 000 de locuitori în cele două sate componente: Baia şi Bogata. Despre trecutul glorios al aşezării vorbesc bisericile Sfântul Gheorghe sau Biserica Albă, construită de Ştefan cel Mare după bătălia de la 1467, Biserica lui Petru Rareş aflată în imediata apropiere a primăriei sau ruinele catedralei romano-catolice, construită la 1410. Elemente ale portului tradiţional, obiceiurilor din zonă dar şi numeroase vestigii istorice sunt bine păstrate şi expuse la Muzeul de Istorie al localităţii.  Prima impresie pe care o dă aspectul comunei celui care o vizitează pentru întâia oară este cea a unei aşezări bine organizată şi dezvoltată. Acest lucru este generat de casele frumoase pe care oamenii şi le-au construit dar mai ales de impunătorul sediu al primăriei construit în stil germanic, specific saşilor care au format vechiul târg al Băii acum aproape 800 de ani. Am discutat cu oamenii din comună şi am înţeles că în urmă cu patru ani, cetăţenii din Baia au mai avut parte de o victorie importantă atunci când fotoliul de primar al comunei a fost ocupat de Mihail Cârlan, un om despre care toţi cei cu care am discutat au avut numai cuvinte de laudă. Fost rugby-ist de performanţă primarul Cârlan a înţeles să adune oamenii din comună într-o „grămadă ordonată” şi să pună efectiv umărul la dezvoltarea comunei. Cu o modestie deosebită domnia sa ne-a povestit despre cum a găsit comuna atunci când a fost ales primar, despre ce a făcut pentru dezvoltarea acesteia în cei aproape patru ani de mandat dar mai ales despre planurile de viitor pe care le are pentru dezvoltarea acestei comune. „În primul rând vreau să spun că nu acuz pe nimeni din cei care au condus destinele comunei înaintea mea dar în toţi aceşti ani de după Revoluţie se puteau face mult mai multe lucruri pentru dezvoltarea comunei Baia. A fost păcat ca enormul potenţial pe care localitatea îl are prin trecutul său glorios să nu fie valorificat. Nu s-au făcut proiecte în acest sens şi nu s-au făcut multe. Nu mi-am propus eu să răstorn munţii dar prin ceea ce am reuşit să fac în acest timp relativ scurt cred că se vede. Nu este meritul meu personal ci este rezultatul unei munci de echipă care a înţeles că numai muncind cu simţ de răspundere poate să contribuie la dezvoltarea comunei noastre. Când am intrat primar nu ştiam ce muncă mă aşteaptă. În comună nu aveam nici asfalt iar drumurile erau sub orice critică. Am asfaltat prin forţe proprii cele mai importante sectoare de drumuri comunale şi săteşti iar pe majoritatea am efectuat lucrări de balastare şi întreţinere. Este mare păcat să ai balast lângă comună şi să ai drumurile în stare proastă. Am depus proiecte la toate sursele europene de finanţare pentru că am înţeles că numai aşa vom reuşi să atragem fonduri importante pentru modernizarea comunei şi am reuşit să obţinem finanţare la un proiect la măsura 322 prin care am modernizat prin asfaltare 6,8 kilometri de drum comunal, am construit 6,5 kilometri de reţea pentru aducţiunea cu apă potabilă, 3,5 kilomteri de canalizare şi am ridicat o staţie de epurare. Tot în cadrul acestui proiect de 2,5 milioane de euro vom dota căminul cultural din comună cu aparatură de ultimă generaţie. Proiectul este aproape finalizat urmând să primim ultima tranşă de finanţare. Am depus un proiect la Administraţia Fondului de Mediu prin care am prins finanţare pentru înfiinaţrea a două parcuri în suprafaţă de 4 700 respectiv 1 300 de metri pătraţi. Un parc îl vom numi „Alexandru Cel Bun” pentru că va avea ca punct de atracţie ruinele catedralei construită la Baia de marele domn al Moldovei iar celelalt parc îl vom face tot într-o zonă importantă a localităţii iar în centru lui vom construi o grădiniţă. Tot la acest capitol vreau să mai spun că am reuşit cu fonduri guvernamentale construirea unei grădiniţe în satul Bogata. Proiectele pe care le-am depus pentru dezvolatrea comunei sunt multe dar îmi place să vorbesc numai despre cele realizabile pentru că toate sunt bune şi necesare comunităţii noastre dar puţine sunt realizabile din cauza lipsei acute de bani. În câteva zile aşteptăm un răspuns favorabil la un proiect pe care l-am depus la măsura 125 privind modernizarea drumurilor de exploataţie agricolă şi prin care dorim construirea a 5 kilomteri de drum betonat şi 8,8 kilometri de drum balastat. La Compania Naţională de Investiţii am depus un proiect pentru realizarea unei săli de sport în comună pentru că ne este necesară atât pentru şcoli cât şi pentru tinerii din Baia. Mai avem proiecte depuse pentru modernizarea unui număr de străzi şi drumuri comunale care sunt sigur că vor primi finanţare şi vom reuşi să asfaltăm o mare parte din infrastructura de transport a comunei. Am reuşit şi am înfiinţat serviciul de salubrizare al comunei, am reabilitat căminul cultural şi am încercat împreună cu echipa de la primărie să facem cât mai multe lucruri care să fie de folos comunităţii. M-aţi mai întrebat despre planurile de viitor şi vreau să vă spun că strategia de lucru pe care mi-am făcut-o se axează pe finalizarea investiţiilor şi proiectelor începute, elaborarea şi punerea în aplicare de proiecte noi şi de asocierea în vederea dezvoltării intercomunitare cu localităţile învecinate în vederea atragerii de fonduri europene pentru dezvoltarea întregii zone. Mai avem în vedere elaborarea unei strategii prin care să atragem agenţii economici în comuna noastră şi sunt sigur că aceştia vor veni şi vor dezvolta afaceri serioase la noi în comună. Dacă unui agent economic îi asiguri toate condiţiile necesare de a lucra şi îi asiguri o serie de facilităţi fiscale pe plan local nu se poate să nu aibă succes şi să nu contribuie la bugetul local. Sunt sigur că Baia se va dezvolta mult mai mult în anii care vor veni pentru că o criză economică nu poate să dureze la nesfârşit şi dacă vom finaliza toate proiectele pe care le-am început şi pe care le vom demara în perioada imediat următoare sunt sigur că peste ani comuna noastră îşi va recâştiga gloria de odinioară”, ne-a spus Mihail Cârlan. În finalul discuţiei pe care am purtat-o cu domnia sa ne-a mai spus că va face mult mai multe pentru a promova trecutul glorios al comunei pe care o conduce pentru că este un tezaur care trebuie mult mai bine valorificat. Timpurile îşi vor spune cuvântul dar ambiţia şi determinarea oamenilor din Baia Sucevei ne-a adus aminte de vorbele domnitorului Petru Rareş ctitotrul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” de aici: „Vom fi iaraşi ce am fost şi mai mult decât atât”. (Marius HERMENIUC)

Proiect integrat în valoare de 2,5 milioane euro finalizat în decembrie 2011, iar obiectivele au fost inaugurate fără panglici tăiate pentru că „idealul nostru este ca oamenii să fie mulţumiţi nu să regizăm tăieri de panglici”, aşa cum spune primarul Bărduţ Avramia, drumuri asfaltate, canalizare cu staţie de epurare, extindere alimentare cu apă, reabilitare cămin cultural la Forăşti, achiziţie utilaje pentru întreţinerea drumurilor, sprijin pentru biserici, aceste câteva obiective alături de alte proiecte aprobate pentru anul în curs arată şi consfinţeşte ambiţia administraţiei locale din Forăşti, judeţul Suceava, de a crea o comună model. „A fost greu dar nu imposibil ţinând cont că altă variantă nu există, mai ales pentru primarii PSD, de a realiza condiţii pentru un trai mai bun în comunităţile pe care le păstorim”, a spus primarul comunei Forăşti, Brăduţ Avramia.
Cea mai mare problemă a comunităţii este situaţia critică a persoanelor cu handicap şi însoţitorilor acestora cauzată de atitudinea Prefecturii Suceava la repartiţia sumelor cu această destinaţie. „Ruşine Prefecturii pentru modul de repartizare a sumelor destinate persoanelor cu handicap şi însoţitorilor acestora în 2011 şi pentru modul de reglare cu anumite primării conduse de primari PSD”, mai spune primarul comunei Forăşti.

Circa 240 miliarde lei vechi, investiţii atrase în ultimii ani la Forăşti
Aproape de graniţa judeţului Suceava cu judeţul Iaşi, comuna Forăşti din judeţul Suceava a reuşit să implementeze o serie de investiţii care o conduc spre statutul de comunitate fruntaşă în zonă şi chiar în judeţ. În ultimii ani administraţia locală a reuşit să atragă în comună investiţii de circa 240 miliarde lei vechi. Comună mare cu nouă sate şi peste 5 000 de locuitori, Forăştiul de azi e mai bogat în investiţii decât Forăştiul de ieri, iar proiectele de investiţii avute în vedere pentru anul acesta şi perioada următoare vor contribui la creşterea nivelului de trai în această parte a judeţului Suceava. Din păcate, anumite interese politice mai frânează uneori dezvoltarea comunităţilor locale, iar şansa momentului o reprezintă fondurile europene. „La sfârşitul anului trecut, pe 29 decembrie, s-au recepţionat lucrările la proiectul integrat cu fonduri europene, prin FEADR, măsura 322, în valoare de 100 miliarde lei vechi. Prin acest proiect s-au realizat în comună: asfaltarea mai multor drumuri pe o distanţă de 5 kilometri în satele Forăşti, Oniceni şi Antoceni; canalizare cu staţie de epurare în satele Manolea şi Boura pe o lungime de 4,5 kilometri; extindere alimentare cu apă pe 1,2 kilometri; reabilitarea Căminului cultural din Forăşti; achiziţie utilaj întreţinere drumuri cu accesoriile necesare, respectiv lamă pentru deszăpezit, sărăriţă şi remorcă de 12 tone. În acest moment suntem la finalizarea dosarului de plată, tranşa a IV-a şi sperăm că în cursul lunii februarie să finalizăm acest proiect.
Legat de implementarea acestui proiect pot spune că a fost greu dar nu imposibil şi trebuie să ţinem cont de faptul că altă variantă nu există, mai ales pentru primarii PSD, de a realiza condiţii pentru un trai mai bun în comunităţile pe care le păstorim. Am preferat să inaugurăm obiectivele realizate fără tăieri de panglici, pentru că important este ca oamenii să fie mulţumiţi”, a menţionat primarul comunei Forăşti Brăduţ Avramia.
Lista investiţiilor necesare şi a proiectelor lansate de administraţia locală din Forăşti nu se opreşte aici. Pentru anul acesta administraţia locală va realiza o grădiniţă cu program normal în satul Oniceni şi a depus mai multe proiecte. La Ministerul Dezvoltării este depus proiect pentru asfaltarea drumului de 5,8 kilometri Ruşi-Mănăstirea Sfântul Mina, o investiţie de 60 miliarde lei vechi. La Ministerul Mediului este depus un proiect pentru extinderea reţelei de alimentare cu apă în satele Uideşti şi Toleşti, investiţie în valoare de 15 miliarde lei vechi. Apoi se află în execuţie Căminul cultural din satul Manolea cu termen de finalizare în august 2012. Investiţia de la Manolea are valoarea de 12 miliarde lei vechi şi se realizează cu fonduri proprii. „Am reuşit să atragem din surse externe fonduri în valoare de circa 240 miliarde lei vechi. Dacă raportăm la veniturile proprii care se ridică la circa 4 miliarde lei vechi, trebuia să stau 60 de ani primar ca să adun 240 miliarde lei. Pe lângă investiţiile cu fonduri europene, ce reprezintă singura şansă de dezvoltare accelerată a comunităţilor locale, am alocat sume din bugetul local pentru unele investiţii mai mici şi pentru sprijinirea bisericilor, în special a celor care nu au primit bani în ultimii ani, pentru întreţinerea unităţilor de înăţământ şi modernizarea acestora pentru ca elevii noştri să aibă condiţii bune de studiu, adică ne-am preocupat de tot ce înseamnă buna gospodărire a comunităţii. Este comună mare şi problemele sunt pe măsură, însă reuşim să găsim soluţii”, a mai spus în continuare primarul Avramia.

„Ruşine Prefecturii pentru modul de repartizare a sumelor destinate persoanelor cu handicap şi însoţitorilor acestora…”
Poate pentru că investiţiile n-au putut fi oprite iar primarul de la Forăşti este membru PSD sau poate pentru că primul gospodar de la Forăşti nu e simpatic ori din cine ştie ce motive, un obedient al partidului de guvernământ s-a gândit să taie din banii destinaţi persoanelor cu handicap şi însoţitorilor acestora din comuna Forăşti. Banii pentru aceste categorii de persoane vin de la bugetul de stat, dar şi aici legea are câteva neclarităţi pentru că aduce în discuţie şi bugetul local. Profitând de acea prevedere Prefectura Suceava încearcă să oblige comunitatea locală să suporte nişte cheltuieli din fonduri pe care nu le deţine. „Ruşine Prefecturii pentru modul de repartizare a sumelor destinate persoanelor cu handicap şi însoţitorilor acestora, în anul 2011 şi pentru modul de reglare cu anumite primării conduse de primari PSD. În anul 2011 comuna Forăşti a primit de la bugetul de stat pentru aceste persoane (44 de asistenţi personali şi 13 indemnizaţi) suma de 365 000 lei din necesarul de 480 000 lei. La sfârşitul anului 2011 nu s-a alocat niciun leu dar la începutul anului 2012 prefectul a trimis Corpul de control dând termen primarilor să plătescă restanţele din venituri proprii. De unde? Primăria Forăşti are de plătit cofinanţare în trimestrul unu de 1 700 000 lei la proiectul integrat pe măsura 322. Pot să nu plătesc? Ştiu că întârziem cu salariile, tăiem alte cheltuieli dar cofinanţarea trebuie plătită pentru că altfel vom fi obligaţi să dăm toţi banii înapoi Uniunii Europene. Nu se poate întâmpla aşa ceva. Mai avem de acoperit restanţe la plata însoţitorilor şi persoanelor cu handicap în valoare de 80 000 lei. De unde să luăm aceşti bani? Personal nu am soluţii”, spune primarul comunei Forăşti Brăduţ Avramia.
Având în vedere această situaţie, reprezentantul Guvernului în teritoriu ar trebui să încerce găsirea unor soluţii împreună cu administraţiile locale afectate. Nici vorbă însă de aşa ceva. Prefectul trimite Corpul de control şi mai face apoi o recomandare altor instituţii ale statului să aplice amenzi primarului şi comunităţii locale. Înţelegem lupta politică, înţelegem obedienţa unor membri de partid deveniţi apolitici şi înalţi funcţionari ai statului sau nu, că nu se mai ştie statutul acestor instituţii cică ale statului (Prefecturi), dar e prea de tot. Să te joci cu pâinea de zi cu zi a persoanelor cu handicap ori a însoţitorilor se asemănă cu o crimă. Şi plata pentru acei care se joacă va fi pe măsură!

O comunitate cu istorie, tradiţii şi oportunităţi
Despre zona Forăşti nu poţi relata decât la superlativ. Comuna şi zona au istorie bogată, aşezările luând fiinţă începând cu secolul al XIV-lea, au tradiţii frumoase, fanfara de la Forăşti fiind recunoscută în ţară şi peste hotare ani al rând, personalităţi ale României au rădăcinile aici, cum ar fi familia Lovineştilor, pe teritoriul comunei sunt biserici vechi, mai este un obiectiv turistic spiritual de o mare însmenătate, Mănăstirea Sfântul Mina, iar eforturile administraţiei locale pentru modernizarea zonei a făcut comuna mult mai atractivă dezvoltării unor investiţii. Strategia primarului de la Forăşti se bazează tocmai pe acest aspecte, punând în valoare moştenirea spirituală şi atrăgând fonduri pentru dezvoltarea zonei. Rezultatele arată că primarul Brăduţ Avramia a aplicat o strategie bună şi a reuşit realizarea unor investiţii mari la Forăşti. Apă curentă este, canalizare la fel, drumuri asfaltate şi proiecte pentru modernizarea altor artere s-au făcut, unităţile de învăţământ depăşesc în calitate şi condiţii multe şcoli din oraşe, fenomenul cultural şi spiritual este sprijinit şi toate acestea arată că s-au creat condiţiile unei dezvoltări sustenabile. Bazându-ne pe aceste realităţi am anunţat că Forăştiul devine comună fruntaşă în zonă. (EL)

Tot joi, 22 decembrie 2011, de la ora 10.30,  la Catedrala Romano – Catolică Suceava  va avea loc tradiţionalul concert de Crăciun susţinut de rapsodul Grigore Leşe.

În paralel, Consiliul judeţean Suceava şi-a făcut şi-şi face treaba modernizând principalele drumuri judeţene şi naţionale făcând ca zona să fie mult mai căutată de turişti şi potenţiali investitori, ceea ce arată clar că ultimii trei ani reprezintă cea mai bună perioadă de dezvoltare a judeţului.

„Scopul meu pentru comună a fost realizat. Am vrut să lansez mai multe proiecte pentru modernizarea comunei şi am reuşit. Am avut proiect la măsura 322 între primele 3 şi am realizat aducţiune cu apă şi canalizare cu staţie de epurare în circa 90% din comună, avem bază sportivă în lucru, am reuşit extinderea reţelelor de iluminat şi modernizarea iluminatului public, am împădurit în colaborare cu administraţia judeţeană 42,5 hectare de teren degradat, e cea mai mare suprafaţă aprobată la împădurire din judeţ, s-a mai reuşit asfaltarea drumului spre Casa Memorială Ciprian Porumbescu şi printr-o relaţie personală am convins investitori în domeniul energiei eoliene să vină în judeţul Suceava şi apoi să realizeze în comuna noastră investiţii mari. De asta spuneam că scopul meu pentru comună a fost atins. De acum e mai simplu să continuăm realizarea altor investiţii necesare pentru că vom avea şi venituri importante la bugetul local”, afirmă primarul Dumitru Nimiţean.

„Dacă nu identificam soluţii pentru creşterea veniturilor la bugetul local era mai greu să ne dezvoltăm fiind o comună mică…”

De la Suceava spre Gura Humorului, pe drumul naţional, călătorul întâlneşte în cale lira amplasată la intersecţia cu drumul spre comuna natală a marelui compozitor Ciprian Porumbescu. Un loc plin de istorie, un loc unde trecutul şi prezentul se îmbină armonios, un ţinut locuit de oameni gospodari şi mândri, oameni care nu se „plâng” ci încearcă să identifice soluţii pentru dezvoltarea comunităţii, aceasta este comuna Ciprian Porumbescu. Să vrei şi tot nu poţi contrazice ritmul dezvoltării acestei comunităţi mai noi pe harta administrativă a judeţului Suceava. Eforturile conjugate ale primarului Dumitru Nimiţean de lansarea unor investiţii publice importante pentru comunitate şi de atragerea unor investiţii private care să aducă venituri la bugetul local absolut necesare în condiţiile în care „o comună mică fără venituri locale nu se poate dezvolta”, după cum afirmă domnia sa, au fost dublate de investiţiile administraţiei judeţene şi toate au schimbat realitatea locului. Intuiţia, dorinţa şi puterea de muncă au făcut aici minuni. Comuna Ciprian Porumbescu locuită de aproape 2 100 cetăţeni a reuşit să aplice un proiect la măsura 322 care s-a concretizat în alimentare cu apă şi canalizare cu staţie de epurare. A fost între primele trei proiecte cu fonduri europene la această măsură aprobate. „Investiţia este finalizată şi se fac probe. Am demarat procedurile pentru înfiinţarea unei societăţi a Consiliului Local care să administreze distribuţia apei în comună. Fiind între primele proiecte am avut avantajul că valoarea totală a proiectului de 2,5 milioane euro a fost direcţionată spre aceste două mari investiţii. Dacă am fi fost obligaţi să includem şi alte componente culturale şi sociale n-ar fi ajuns banii să ducem reţelele în toată comuna. Avem apoi baza sportivă în lucru, care va avea stadion cu nocturnă. Proiectul e realizat în proporţie de peste 60%. Un alt proiect important pentru zonă este cel privind împădurirea unei suprafeţe de teren degradat de circa 42,5 hectare. Investiţia s-a realizat în colaborare cu administraţia judeţeană, iar comuna noastră a fost prinsă cu cea mai mare suprafaţă. S-au plantat puieţi de molid, paltin, salcâm în zonele Humărie şi Bălătoaia şi toată suprafaţa a fost împrejmuită. O altă investiţie reuşită se referă la extinderea reţelei electrice în 4 zone: Căţel, Tuşiţi, Casa memorială şi Cantonul Silvic. De asemenea, am reuşit să modernizăm iluminatul public având acum becuri în toată comuna, iar sistemul este automatizat. O altă veste bună e modernizarea drumului judeţean 178 Ilişeşti-Ciprian Porumbescu, drum care va fi modernizat cu fonduri europene într-un proiect care se ridică la 8,2 milioane euro. Este o investiţie mare, dar necesară. Proiectul e aprobat şi de la anul încep lucrările. De asemenea am reuşit să modernizăm unităţile de învăţământ, acestea au apă curentă, grupuri sanitare în interior, deci am creat condiţii bune elevilor comunei. Important este că la noi nu scade numărul elevilor şi în viitor prognoza arată bine în această privinţă. Am mai reuşit să turnăm asfalt pe 400 metri către Casa Memorială Ciprian Porumbescu. E un obiectiv intens vizitat. În sezonul cald sunt mai mult de 150 vizitatori pe zi. E un punct de atracţie pentru comuna noastră şi trebuie pus în valoare. De asemenea, în comună avem un parc dendrologic de 5,3 hectare, acesta fiind un alt punct de atracţie.

Dar cel important este că am reuşit să atragem investiţii private care ne vor aduce venituri importante la bugetul local. O comună mică fără venituri la bugetul local se dezvoltă greu”, mai spune primarul comunei Ciprian Porumbescu.

„Până nu termin lucrările începute nu vorbesc de altele…”

Fiind învăţat să facă totul cu bună credinţă, gospodăreşte, cum spune moldoveanul, primarul Dumitru Nimiţean s-a cam ferit să vorbească de investiţiile viitoare. E adevărat că au fost iniţiate investiţii de anvergură care trebuiesc terminate, după cum a afirmat şi primarul Nimiţean, însă dezvoltarea comunei nu se opreşte aici. De menţionat este „norocul” comunei Ciprian Porumbescu de a fi fost aleasă ca sediu central pentru companii care investesc în energia regenerabilă şi în special în energia eoliană. Moldoveanul mai spune că norocul este şi cum şi-l face omul. Aici zicala se cam potriveşte dacă avem în vedere că primarul Dumitru Nimiţean, printr-o relaţie personală, a adus investitori în domeniul energiei eoliene în judeţul Suceava, după care aceştia s-au orientat către Ciprian Porumbescu şi au construit aici clădiri de birouri, urmând să amenajeze şi parcuri eoliene. „Începem să acordăm autorizaţii de construcţie pentru două parcuri eoliene. Unul se va construi pe terenul primăriei iar altul pe terenurile oamenilor. Odată cu eliberarea autorizaţiilor vor începe să intre şi nişte bani în contul administraţiei locale, deci vom avea resurse financiare pentru a continua anumite proiecte ce trebuie realizate. Dar despre investiţiile viitoare nu pot să vorbesc până nu terminăm ce este început. Cert este că aceste investiţii private vor contribui la dezvoltarea comunei, altfel fiind comună mică ar fi fost mult mai greu să realizăm investiţii de anvergură. Am beneficiat şi de fonduri europene, dar şi acestea se termină cândva şi atunci e nevoie ca fiecare comunitate să trăiască mai mult pe picioarele sale”, a afirmat în continuare primarul de la Ciprian Porumbescu.

Totuşi despre câteva investiţi ce trebuie realizate anul viitor am reuşit să aflăm. Comuna are nevoie de un cămin cultural, iar odată cu modernizarea drumului judeţean Ilişeşti-Ciprian Porumbescu se vor amenaja trotuare pe stânga şi pe dreapta drumului.

Pe lângă investiţii în curs de finalizare ori care vor fi iniţiate anul viitor, trebuie menţionat faptul că punctele de atracţie ale comunei nu sunt reprezentate doar de Casa Memorială Ciprian Porumbescu, parcul dendrologic sau Biserica din centrul comunei, un adevărat monument de frumuseţe şi spiritualitate. Comuna marelui compozitor se mândreşte cu Ansamblul Bidirelul coordonat de Nicoleta Cojocariu, realizatoare de televiziune şi cu obiceiuri de iarnă deosebit de frumoase. Chiar dacă e „prins” mereu în investiţii pentru modernizarea comunei, primarul Nimiţean este convins de importanţa sprijinirii acestor tradiţii şi valori locale şi tocmai de aceea le pune în valoare cu fiecare ocazie.

Pe finalul reportajului de faţă lansăm invitaţia tuturor celor care n-au văzut o comună mică dezvoltată, n-au văzut sârguinţa cu care se munceşte în zone dezvoltate ale Moldovei, să meargă la Ciprian Porumbescu şi vor vedea că realitatea e alta decât cea care se prezintă la nivel central. O vizită la Ciprian Porumbescu face cât un concediu de o lună, pentru că aici spiritul mobilizator dă oricui energie şi micile reuşite devin reuşite mari.

Fiind în apropierea sfârşitului de an încheiem reportajul cu câteva gânduri din partea primarului Dumitru Nimiţean pentru comunitatea pe care o conduce: „Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, când toţi îşi fac bilanţul, urez tuturor locuitorilor comunei sănătate, prosperitate şi La mulţi ani”. (EL)

Aproape 300 de kilometri drumuri are de întreţinut administraţia locală de la Şaru Dornei, din care unele sectoare au fost asfaltate şi altele vor avea asfalt în perioada următoare datorită proiectelor depuse de primărie, canalizare cu staţie de epurare, modernizarea şcolilor, crearea unui mediu propice dezvoltării turismului în zonă, acestea sunt direcţiile dezvoltării pe termen lung la Şaru Dornei.

„Având ceva drumuri mai bune, utilităţi, peisaje frumoase evident că şi turismul se va dezvolta. Acesta-i obiectivul nostru. Avem probleme cu apa în această perioadă din cauza secetei, dar anul viitor, dacă ne ajută Dumezeu, reuşim să adunăm toate izvoarele pe depresiunea Negrişorului şi rezolvăm astfel problema apei. Am reuşit de asemenea să reparăm anul aceste cam 70% din reţeaua de drumuri”, a spus primarul de la Şaru Dornei.

„Ferească Dumnezeu de un primar mulţumit…”

Lângă Vatra Dornei, în prelungirea staţiunii, cu un relief creat parcă pentru turism, cu locuri de o frumuseţe sălbatică, locuită de oameni gospodari şi vrednici, cu bogăţii şi frumuseţi naturale, cu un ritm de dezvoltare susţinut în ultimii ani, comuna Şaru Dornei se prezintă bine în faţa vizitatorilor. Cândva bazin minier, acum comuna Şaru Dornei s-a reprofilat pe turism, pentru că acesta este viitorul. Comuna „păzită” de munţii Călimani, care oferă turiştilor clipe de vis în Parcul Naţional Călimani, posibilităţi de schiat în cadru natural, dar şi ospitalitatea celebră moldovenească, este mult mai căutată după modernizarea drumurilor judeţene de acces. Printr-un proiect european a fost modernizat pe 22 kilometri drumul judeţean care conduce vizitatorul în comuna Şaru Dornei. În prelungirea acestuia a fost reabilitat şi drumul de asfalt către Neagra Şarului, cel mai mare sat al comunei. Comuna are 7 sate: Şaru Dornei, Neagra Şarului, Gura Haitii, Sărişor, Sărişoru Mare, Plaiul Şarului şi Şaru Bucovinei şi o reţea de drumuri imensă. Pe raza comunei sunt 286 kilometri de drumuri publice şi e clar că modernizarea acestora necesită eforturi financiare importante. Cu vechime în fotoliul de primar şi cu experienţă bogată în munca de administraţie, primarul Cătălin Iordache a reuşit să realizeze o serie de investiţii în comuna pe care o conduce, investiţii care vor atrage mai mulţi turişti şi astfel zona va deveni mai dezvoltată. Crescători de animale din tată-n fiu, locuitorii comunei Şaru Dornei mai păstrează această tradiţie, dar populaţia e îmbătrânită. Prezentul şi viitorul pentru comuna Şaru Dornei înseamnă dezvoltarea turismului. Munţii care străjuie comuna oferă condiţii naturale bune pentru schi, pentru drumeţii montane şi oferă vizitatorilor multe minuni ale naturii. Bujorul de munte şi apele minerale care izvorăsc din munţi sunt tot atâtea atracţii pentru turişti. Principala problemă după cum spuneam şi anterior o reprezintă reţeaua mare de drumuri. După cum afirmă primarul Cătălin Iordache s-a lucrat pentru modernizarea drumurilor. 17 kilometri de drum s-au asfaltat, iar alţi 14,1 kilometri vor fi asfaltaţi în cadrul programului guvernamental. Totodată şi Consiliul judeţean Suceava şi-a făcut treaba şi a reuşit aplicarea unui proiect cu fonduri europene pentru modernizarea a 22 kilometri de drum. „Pe lângă drumurile asfaltate, am reuşit să reabilităm anul acesta cam 70% din totalul drumurilor publice. Avem 286 de kilometri de drumuri publice. Atenţia noastră e îndreptată apoi spre reţeaua de canalizare cu staţie de epurare. Mai avem de lucru şi la şcoli, dar ne-am străduit să asigurăm condiţii bune de studiu elevilor. Avem proiect aprobat aflat pe lista de aşteptare pentru modernizarea unităţii din Şaru Dornei. Mai este de treabă mult însă am iniţiat proiecte şi vom reuşi să rezolvăm principalele probleme”, a spus primarul comunei Şaru Dornei.

Comuna are de toate şi investiţiile iniţiate de administraţia locală au ridicat gradul de confort, însă şi ambiţiile sunt mari aici. „E an secetos şi avem probleme cu apa. Sper ca anul viitor, dacă ne ajută Dumnezeu, să reuşim să adunăm toate izvoarele din Depresiunea Negrişorului şi astfel vom rezolva problema apei. Nu pot spune că sunt mulţumit, de fapt ferească Dumnezeu de un primar mulţumit, că are de suferit comunitatea pe care o conduce. Mai avem destule de făcut, iar obiectivul nostru principal este dezvoltarea turismului, care poate aduce venituri la bugetul local, dar şi localnicilor”, a mai spus primarul Iordache.

„Anul viitor să fie mult mai bun decât anul care a trecut şi mult mai rău decât anii care vor veni…”

Cine nu ajunge la Şaru Dornei, în munţii Călimani să vadă frumuseţile sălbatice şi cine n-a văzut tradiţiile din acest colţ al Moldovei n-a văzut nimic din frumuseţea regiunii. Discutând cu primarul comunei sucevene, dar şi cu alţi localnici am descoperit o voinţă de a reuşi cum rar întâlneşti în alte zone. Şi tocmai aceasta este cheia dezvoltării pentru că nimic creşte, nu se dezvoltă fără muncă şi voinţă.

Odată create condiţiile dezvoltării, prin utilităţi şi drumuri mai bune, evident că a fost dat startul dezvoltării. Au fost înfiinţate pensiuni, iar turiştii care vin aici pentru prima dată cu siguranţă vor veni mereu, pentru că zona e cu adevărat atractivă. Vechea }ară a Dornelor cunoscută pentru apele minerale, acolo unde iarna vine drevreme şi pleacă târziu, are tradiţii deosebit de frumoase, s-au menţinut oarecum meşteşugurile vechi, fierăritul… Apoi tradiţiile de iarnă sunt deosebite în această zonă. Pentru a continua aceste tradiţii, administraţia locală acordă sprijin activităţilor cultural-tradiţionale. Un moment important în viaţa comunei este Sărbătoarea Bujorului de munte, devenită sărbătoarea comunei, care se desfăşoară când înfloreşte bujorul de munte în Munţii Călimani.

În orice anotimp e frumos la Şaru Dornei şi permanent există ceva de văzut dar cel mai important este că aici iarna sau vara turiştii au posibilităţi nenumărate de destindere şi disctracţie. Iarna se poate schia, iar vara pot fi organizate plimbări călare sau pe jos în Munţii Călimani.

La finalul dialogului cu edilul comunităţii, fiind aproape sfârşitul de an, am încercat să obţinem un gând despre anul acesta şi despre cel care vine. „La final de an le doresc tuturor la mulţi ani, putere de muncă, sănătate, iar anul viitor să fie mai bun decât anul acesta şi mai rău decât anii care vor veni”, a încheiat primarul Cătălin Iordache. (EL)

„De 20 de ani aşteaptă pojorenii să se modernizeze acest drum. Cum se apropiau alegerile cum începeau aşa zise măsurători pe acel drum şi se promitea oamenilor că va fi asfaltat. După ce treceau alegerile locale se uita de promisiune. Nu vă imaginaţi reacţia oamenilor când au văzut că se asfaltează drumul. De aceea ţin în mod special să-i mulţumesc preşedintelui CJ Suceava, dlui Gheorghe Flutur, în numele comunităţii şi al meu, pentru că a dat o gură de oxigen acelei zone. Ideea pentru acea zonă, sprijinită şi de preşedintele Gheorghe Flutur, este să devină Poiana Bucovinei care să concureze cu Poiana Braşov. E o zonă de o frumuseţe Dumnezeiască şi are de toate pentru a deveni un punct important pe harta turistică. Tot anul acesta am reuşit, în doar 3 luni şi două săptămâni, să modernizăm sediul administraţiei locale. Este cartea de vizită a comunităţii şi pojorenii meritau să aibă un asemenea sediu, ei se ridică la cel mai înalt nivel, sunt oameni vrednici”, a spus primarul Codreanu.

Investiţii de milioane euro la Pojorâta

Vrem sau nu să acceptăm, ultimii ani au adus o dezvoltare fără precedent în comunităţile locale. De fapt, dezvoltarea ţării în ansamblu se face de jos în sus şi iată că s-au făcut paşi importanţi în acest sens. Că unele comunităţi s-au dezvoltat mai mult şi altele mai puţin e adevărat, dar acesta-i alt subiect, însă cel mai important rol în dezvoltarea unei comunităţi îl are şeful administraţiei locale. Cu cât este mai insistent, are viziune şi voinţă de a face cu atât comunitatea se dezvoltă într-un ritm mai susţinut.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când constat bună credinţă, pasiune şi un simţ dezvoltat al realităţii înconjurătoare la un ales local văd cheia dezvoltării comunităţii şi mă încearcă în acelaşi timp necazul că în Parlamentul României sunt prea puţini oameni de valoare, oameni care să gândească şi pentru cei care i-au ales, nu numai pentru bunăstarea proprie.

În inima Bucovinei, dar nu numai aici, găseşti oameni adevăraţi, oameni care dintotdeauna au ştiut să lucreze cu mintea, cu inima şi cu mâinile pentru a se vedea ceva în urma lor. }i-e mai mare dragul să vezi cum în doar doi-trei ani drumuri de pământ s-au transformat în adevărate drumuri europene, oamenii au apă curentă în locuinţe, iar natura parcă se bucură de reuşita oamenilor gospodari şi vrednici. La Pojorâta în 2008 era jale, după aproape 20 de ani de capitalism. După trei ani însă imaginea de atunci nu o mai găseşti şi asta arată că omul sfinţeşte locul. Primarul Bogdan Codreanu a plecat la drum cu entuziasm şi cam atât. A spus oamenilor din comuna Pojorâta să-i acorde încredere angajându-se în acelaşi timp şi pe un program ambiţios de dezvoltare. Şi iată că „Bunul Dumnezeu le-a rânduit cum trebuie”, ca să-l cităm pe tânărul şi ambiţiosul primar al comunei, iar bilanţul primului mandat ce se va încheia anul viitor este pozitiv. A reuşit o serie de investiţii fără precedent pentru comuna din inima Bucovinei. Cea mai importantă realizare este drumul Pojorâta-Rarău care a fost asfaltat pe o distanţă de 16 kilometri, investiţia realizată de Consiliul Judeţean Suceava ridicându-se la 7 milioane euro. Tot la drumuri anul acesta a fost realizat un pod pe drumul comunal Valea Pojorâtei, drum care anul viitor va fi asfaltat. Apoi a fost asfaltat pe o distanţă de 1,2 kilometri drumul Izvor. „Mai avem un proiect european pentru asfaltarea a 3,5 kilometri de drum în valoare de 1,5 milioane euro şi sper să devină realitate. Mai rămân câteva drumuri pe care le vom asfalta în mandatul viitor”, spune primarul Codreanu referindu-se la drumurile din comună.

O altă reuşită este modernizarea sediului administraţiei locale. Clădirea care găzduieşte Primăria Pojorâta a fost construită de în 1937 de primarul Ştefan Corlăţeanu şi de atunci n-a mai beneficiat de modernizare. „Consider că Primăria reprezintă cartea de vizită a comunităţii şi pojorenii meritau să aibă un sediu ca la oamenii gospodari pentru că se ridică la cel mai înalt nivel, sunt oameni vrednici. Multe investiţii aveam în minte când nici nu mă hotărâsem să candidez, parcă le vedeam realizate. Acum pot să spun că ne ţinem de cuvânt în tot ceea ce ne-am angajat în faţa oamenilor, ba am reuşit să facem şi mai mult”, mai spune primarul de la Pojorâta.

Pentru cine merge acum la Pojorâta, în inima Bucovinei, surpriza este destul de mare când vede schimbările profunde care au avut loc aici. Sediul primăriei din Pojorâta e o clădire în stil tradiţional, unde piatra şi lemnul se îmbină armonios completând parcă eforturile naturii în tabloul Dumnezeiesc din această zonă. Nu e o clădire megalomanică, e o clădire gospodărească, frumoasă, cartea de vizită a zonei. Tot în stil tradiţional a fost amenajată şi o capelă în cimitir obiectiv care a fost sfinţit în prezenţa IPS Pimen pe 4 septembrie anul acesta.

„Numai când am lansat zvonul că vom sprijini realizarea unei capele la cimitir oamenii s-au bucurat. E o lucrare de spirit dacă vreţi şi necesară comunităţii. Apoi avem în derulare proiectul de un milion euro pentru aducţiune cu apă. Lucrările în proiectul la ordonanţa 7 sunt realizate în jur de 70%. Deja beneficiază de apă locuitorii din Valea Putnei, iar un prim tronson de la Pojorâta e gata în perioada imediat următoare. Celălat tronson va fi dat în folosinţă la anul”, a mai spus primarul Bogdan Codreanu.

„Eu şi echipa mea ne pregătim pentru al doilea mandat…”

Toate reuşitele de anul acesta, dar şi din ultimii trei ani nu erau posibile, spune primul gospodar, fără sprijinul preşedintelui Consiliului Judeţean Suceav, Gheorghe Flutur şi fără munca susţinută a echipei din administraţia locală. „Tot ce s-a realizat la Pojorâta a fost posibil datorită echipei pe care o am. Viceprimarul, consilierul personal, ceilalţi funcţionari din Primărie, Consiliul Local, alături de mine au format o echipă. Se simte spiritul de echipă în Primărie, sunt uniţi şi suntem uniţi pentru că avem acelaşi scop: dezvoltarea comunei. De aceea le mulţumesc viceprimarului Vladimir Cârloanţă, pentru modul cum îşi îndeplineşte atribuţiile de gospodar al comunei, consilierului personal Alexandru Grigorovici, colegilor din Primărie, nu subordonaţi, ci colegi şi tuturor cetăţenilor comunei pentru că participă la procesul de modernizare. Când au văzut că se construieşte în comună au înţeles că şi ei trebuie să-şi achite la timp datoriile către bugetul local. Avem un grad de colectare a taxelor şi impozitelor de aproape 90%, ceea ce arată că măsurile adoptate au fost bune. Nu trebuie să-i cumperi pe oameni ci trebuie să le oferi ceea ce merită, iar pojorenii merită să trăiască în condiţii civilizate. Sediul Primăriei putea fi realizat mai demult, însă atenţia noastră a fost îndreptată mai întâi către copiii comunei. Am efectuat lucrări de modernizare la şcoli pentru a asigura condiţii bune de studiu, apoi am trecut şi la modernizarea Primăriei. Anul acesta toţi copiii de la Şcoala Pojorâta au primit manuale noi. Prin august am mers la şcoală şi am văzut în clase manualele pe bănci. Erau doar câteva noi şi restul vechi. Am întrebat cum vor fi împărţite, cine va primi manual nou şi cine vechi. Atunci am luat hotărârea să găsim o soluţie pentru ca toţi elevii să primească manuale noi. Am luat legătura cu Inspectoratul Şcolar şi am soluţionat problema. Totul e să vrei şi să te implici în toate problemele comunităţii”, a mai spus primarul comunei Pojorâta.

Edilul mai afirmă că de fapt criza este şi cum şi-o face fiecare. „Dacă ai un buget de 10 lei trebuie să ştii să-l împarţi. În criză la Pojorâta s-a construit cât nu s-a făcut în 20 de ani. Mai mult de atât ce pot să spun? Că au fost perioade când veneau bani mulţi şi nu se făcea nimic?”, a concluzionat dialogul primarul Bogdan Codreanu care a lansat şi o invitaţie tuturor să viziteze Bucovina renăscută după 2008:

„Invităm pe toţi să vină în Bucovina să vadă altă Bucovină decât până în 2008, o Bucovină renăscută după 2008 de Gheorghe Flutur şi echipa sa. Sunt mândru că fac parte din echipa preşedintelui Gheorghe Flutur. Vreau de asemenea să mulţumesc parlamentarilor din colegiu, dlui senator Fodoreanu şi dlui deputat Pardău pentru sprijinul acordat”. (IF)

De când te-aştept!… Sunt ani

Şi anii, ce lungi îţi par când n-ai cu cine

S-asculţi ciudatele romanţe ce plâng, viorile-n surdine

Şi violetele apusuri ce triste-ţi par când n-ai cui spune

Ce-nfiorări plutesc în zare

Şi-n plânsul celor patru strune!…

Sărută-mi…
Sarută-mi ochii grei de-atâta plâns,

Doar sărutarea ta ar fi în stare

Să stingă focul rău ce i-a cuprins,

Să-i umple de iubire şi de soare.

Sărută-mi gura, buzele-ncleştate

Ce vorba şi surâsul şi-au pierdut…

Îţi vor zâmbi din nou înseninate

Şi-ndrăgostite ca şi la-nceput.

Sărută-mi fruntea, gândurile rele

Şi toate îndoielile-or să moară,

În loc vor naşte visurile mele

De viaţă nouă şi de primăvară,

Sărută-mă, din nou, în astă seară…

Şi răul dintre noi tu fă-l să piară,

Să cânt în mâna ta ca o vioară!

(Elena Popa Repeziş, Suceava)

Toate produsele expuse au ca numitor comun piatra, de la cristale in stare naturala – chiar esantioane de colectie – pina la pietrele slefuite montate in bijuterii sau sculptate/taiate pentru realizarea de obiecte ornamentale.  Să facem o succintă prezentare a lor:

Pietre preţioase: minerale foarte dure, rare şi “strălucitoare” – diamant, safir, rubin, smarald.

Pietre semipreţioase: mineralele cu duritatea mai mare – acvamarin, ametist, citrin, cristal de stâncă, cuarţ fumuriu, cuarţ roz, calcedonie (carneol, crizopraz), opal, granat, turmalină, alexandrit, cordierit, spineli, turcoază, zircon, crisoberil, jad, topaz, lapis lazuli, malachit, serpentinit, rodocrozit, ş.a.

Pietre fine: mineralele cu duritatea mai mică – aragonit, calcit, apatit, serpentină, steatit, amazonit, piatra lunii, piatra soarelui, malachit, ş.a.

Acestora li se adaugă cu succes substanţele organice: perlele, coralul, sideful, chihlimbarul, lemn silicifiat ş.a.. Pentru colectionari trebuie să mai amintim fosilele – amoniţi, dinţi de rechin, etc si nu in ultimul rând meteoriţi.

„Pietrele” provin din toate colţurile lumii: geode şi cuarţ din Brazilia, cuarţ roz din Madagascar, jad din China sau Canada, turcoaz din America de Nord, agate din Mexic, lapis lazuli din Afganistan, lemn opalizat şi opal din Australia, malachit din Congo, azurit din Maroc, sidef din Noua Zeelandă, chihlimbar din Marea Baltică. Lemn silicifiat de pe teritoriul României, calcedonie, jasp, agat, lizardit din zona Brad, chihlimbar de Buzău.

Bijuteriile sunt „autohtone” fiind realizate in ateliere din România.

Fiecare piatră are povestea ei, pe care nu o putem ignora: începând cu provenienţa, denumirea, condiţiile în care s-a format şi pînă la felul cum a fost prelucrată pentru a ajunge o bijuterie. Oricum, pietrele “vorbesc”, transmiţînd mesajele prin formă si proprietăţi. Există numeroase legături cu domenii speciale cum ar fi astrologia sau litoterapia.

Colecţiile de minerale si fosile sunt rare, iar magazine cu o gamă atât de diversificată în acest profil aproape nu există.  În Expoziţia Mineralia vizitatorii pot vedea acum minerale despre care doar au citit, le pot atinge, se pot informa.

Fiind o expoziţie cu vânzare, trebuie amintit şi acest aspect, întreaga gamă de preţuri fiind disponibilă. Pentru cristale, începînd cu mici eşantioane de 2-3 lei pînă la piese “grele” – la propriu şi la figurat – adică piese de colecţie de sute sau chiar mii de lei. Pentru bijuterii, inele, cercei sau brăţări de la 5 la 50 de lei pînă la coliere sau seturi complete de la o sută la cîteva sute de lei. Oricine va putea găsi ceva interesant de cumpărat.

Programul din week-end este: vineri şi sâmbătă între orele 9,00 – 19,00, iar duminică între orele 9,00 – 18.30. Bilet intrare: 1 leu. Vă aşteptăm, Organizatori: Muzeul Bucovinei, Grupul Mineralia, reprezentant Andrei Gorduza

În ciuda greutăţilor, a birocraţiei, acolo unde există voinţă apar şi rezultatele, mărturie stau proiectele aplicate în comuna Boroaia din judeţul Suceava.

Drumuri asfaltate, canalizare şi alimentare cu apă în Moişa Suseni, cămin cultural şi afther school, toate realizate în cadrul unui proiect integrat în valoare de 2,5 milioane euro, proiect aprobat pentru amenajarea unui parc în centrul comunei, în faţa Căminului cultural şi la monumentul eroilor, sprijinirea fenomenului cultural tradiţional şi sportiv din comună, recompense pentru 30 de copii care au obţinut rezultate bune la învăţătură şi, în general, o bună gospodărire a comunităţii, după cum vede călătorul care ajunge pe frumoasele meleaguri ale comunei Boroaia, acestea sunt cele mai recente reuşite ale primarului Vasile Berariu.

„Marea dezamăgire este proiectul pentru bază sportivă care a fost aprobat, dar n-a primit finanţare până acum. Avem două echipe de fotbal şi e păcat să nu realizăm o bază sportivă. Sunt comune fără activitate şi au baze sportive, iar noi cu 40 de oameni înscrişi să nu avem?

În rest pot să mă declar mulţumit că am reuşit să iniţem investiţii importante pentru dezvoltarea comunităţii”, spune primarul comunei Boroaia din judeţul Suceava.

Partidul Boroaia are rezultate bune…

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu îmi iau energia pozitivă chiar din eforturile comunităţilor locale pe sinuosul drum al dezvoltării. Pentru că nimic nu e mai frumos decât să vezi cum se dezvoltă de la zi la zi şi de la an la an unele comunităţi locale, prin eforturile tuturor cetăţenilor care tind mereu spre un trai mai confortabil. Cheia succesului, aşa cum spunea şi Moş Ion Roată, constă tocmai în implicarea tuturor factorilor de decizie în dezvoltarea pe termen lung a comunităţilor locale (unde-i unul nu-i putere, unde-s doi puterea creşte!). Şi de aici, aşa cum am afirmat de fiecare dată, începe şi se consolidează dezvoltarea în ansamblu a regiunii şi a ţării.

De strajă la graniţa judeţului Suceava cu judeţul Neamţ, vecină cu râul Moldova este comuna Boroaia, o comunitate cu oameni parcă mai frumoşi la trup şi la suflet, oameni care gândesc şi lucrează zi de zi pentru dezvoltarea comunităţii în care trăiesc. La o întâlnire precedentă cu primarul Vasile Berariu, un tânăr inginer cu o viziune interesantă asupra dezvoltării comunităţii, am aflat că la Boroaia se aplică un principiu unicat am putea spune. Aici nu se discută de culori politice, aici funcţionează pentru dezvoltarea comunităţii Partidul Boroaia. Şi rezultatele nu au întârziat să apară. Cu eforturi considerabile, administraţia locală a reuşit să acceseze un proiect integrat în valoare de 2,5 milioane euro care include mai multe investiţii: asfaltare drumuri şi reabilitare poduri, alimentare cu apă şi canalizare pe o distanţă de circa 4 kilometri în Moişa Suseni, obiectiv ce se estimează a fi dat în folosinţă anul viitor, modernizare cămin cultural şi afther school. „A durat cam mult procedura, pentru că au fost contestaţii, dar în final suntem mulţumiţi că se reuşeşte aplicarea acestui mare proiect de investiţii. De patru luni s-a lucrat fără bani dar şi acest inconvenient s-a rezolvat. Multe dintre investiţiile acestui proiect vor fi terminate anul acesta. Deja un tronson de drum în Boroaia Vale şi Săcuţa Vale s-a terminat. Tot în acest proiect mai este prinsă Uliţa Ungureni şi un drum care face legătura cu centrul comunei. Am încercat să chibzuim bugetul în aşa fel încât să putem asigura şi partea de cofinanţare că ar fi fost păcat de la Dumnezeu să nu aplicăm acest proiect”, a spus în continuare primarul Vasile Berariu. Interesantă este atmosfera de lucru de la Boroaia dar şi credinţa tuturor că drumul pe care se merge e bun, iar acestea dublează eforturile administraţiei locale şi arată călătorului că Partidul Boroaia are rezultate bune.

„Marea dezamăgire este baza sportivă la care nu au început încă lucrările…”

Pe lângă investiţiile de anvergură lansate, există şi o nemulţumire majoră din partea primarului Berariu: „Marea dezamăgire este baza sportivă. Avem proiect aprobat dar, din păcate, n-au început lucrările pentru că n-a fost finanţat acest proiect. Avem 40 de oameni înscrişi în activităţi sportive, avem două echipe de fotbal, dar încă n-a intrat la finanţare proiectul pentru modernizarea bazei sportive. Şi sunt comune fără echipe de fotbal care au primit finanţare pentru baze sportive”.

O altă problemă e legată de personalul din primărie. „Avem serviciu de apă, am om care se ocupă de acest serviciu, avem bani în buget pentru el, dar nu-l pot angaja. Trebuie să plece 7 oameni ca să poţi angaja unul. Cel mai bine ar fi dacă s-ar stabili un buget pentru salarii la fiecare administraţie locală şi de la nivel local să stabileşti cât personal îţi trebuie, dar să te încadrezi în acel buget. Apoi, pe asistenţă socială problemele sunt în creştere şi personalul lipseşte. Nu avem nici director de cămin. Cu cine să lucrez dacă nu am oameni? Ca să nu mai spun de nivelul salariilor! Avem salarii de 480-500 lei. Acestea sunt probleme la care momentan nu avem soluţii”, mai spune primarul Vasile Berariu.

Din familie de primari…

Cum le aşează Dumnezeu nu ştie nimeni înainte, însă tradiţia se respectă. Primarul Vasile Berariu se „trage”, după cum spune moldoveanul, din familie de primari, înaintaşii domniei sale contribuind activ la dezvoltarea acestei frumoase comunităţi. Şi tradiţia se respectă pentru că investiţiile lansate de primarul Vasile Berariu arată că domnia sa nu poate fi mai prejos decât înaintaşii.

O atenţie deosebită la Boroaia se acordă tinerei generaţii şi în special copiilor care învaţă bine. „Şi în 2010 şi în 2011, cu ajutorul unei fundaţii din Olanda, care a asigurat finanţarea deplasării, am reuşit să trimitem într-o excursie de 6 zile cu autocarul 30 de copii din comună. E o relaţie personală a mea cu olandezii şi sunt bucuros că am reuşit să recompensăm copiii fruntaşi din comună. Copiii au vizitat acolo obiective interesante şi au văzut modul de viaţă al olandezilor”, a spus în continuare primarul comunei Boroaia.

Tot printr-o relaţie personală a primarului, comuna Boroaia a primit din Belgia o autospecială pentru situaţii de urgenţă şi e posibil să primească şi echipament tot printr-o donaţie.

Comuna Boroaia are şi serviciu de salubritate înfiinţat printr-un proiect european, serviciu autorizat la fel ca şi cel pentru furnizarea apei potabile şi astfel administraţia locală poate menţine preţuri mult mai mici decât acolo unde lucrează operatorii judeţeni. Alimentarea cu apă a fost înfiinţată printr-un proiect la ordonanţa 7, cu fonduri guvernamentale şi se întinde pe o distanţă de 25 kilometri. Pe aceeaşi distanţă e nevoie de reţea de canalizare şi tocmai la acest proiect lucrează administraţia locală acum şi încearcă să găsească surse de finanţare.

Comuna este mare, are o reţea de drumuri de 82 kilometri, deci de treabă este, dar după finalizarea proiectelor de modernizare începute drumurile principale vor fi asfaltate, deci situaţia se va îmbunătăţi considerabil. În ceea ce priveşte învăţământul aici s-a lucrat mult însă mai e nevoie de fonduri pentru modernizarea grupurilor sanitare la şcoli.

Toate investiţiile publice se reflectă în dezvoltarea pe ansamblu a comunităţii, deci şi mediul privat se dezvoltă, ceea ce înseamnă locuri de muncă pentru cetăţenii comunei. „Sunt mulţumit că anul acesta s-a dat în folosinţă o fabrică de prelucrare a laptelui, care poate procesa până la 20 000 litri pe zi, iar acum procesează 12 000 litri pe zi. În ceea ce priveşte prelucrarea superioară a lemnului aici activitatea a scăzut, dar poate să revină. De asemenea, din ce în ce mai mult se pune accentul pe agricultură, pământul se lucrează nu chiar la nivel maxim, dar e un început bun. Avem şi asociaţia crescătorilor de animale şi astea toate arată că oamenii se organizează în aşa fel încât să obţină câştiguri din munca lor”, a concluzionat dialogul primarul comunei Boroaia, Vasile Berariu.

Tradiţiile reprezintă o carte de vizită pentru comună. Cu obiceiurile de iarnă, Boroaia a deschis festivalul judeţean de la Gura Humorului şi trupele de aici au fost foarte apreciate. Administraţia locală sprijină fenomenul cultural tradiţional pentru că poate fi un mesager pentru comunitate.

Toate aceste argumente arată că printr-o bună conlucrare la nivel local, datorită ambiţiei şi eforturilor primarului şi echipei din administraţia locală comuna Boroaia se dezvoltă într-un ritm susţinut chiar şi-n condiţii de criză. Asta înseamnă că atunci când vrei cu adevărat poţi… (VA)

Dacă şi-un neica nimeni în politică, respectiv şeful unei filiale orăşeneşti de partid, acuză răfuieli politice atunci când este prins că a fraudat statul cu facturi fiscale pentru operaţiuni fictive mai putem vorbi de stat de drept şi justiţie în România?

C-o fi la putere, c-o fi în opoziţie, multe loaze ajunse în politică se cred mai presus de lege. Iar după ce au devenit penali, ţugulanii membri de partid acuză prigoană politică. Mai grav este că şi mulţi judecătorii chiar de la cele mai înalte instanţe din România sunt penali şi au tupeul să acuze că ar fi “lucraţi” politic!

Revenind la cazul de faţă, un “guguştiuc” în politică, de la Suceava, cocoţat în fruntea filialei municipale a PNL, acuză acum nu ştiu ce “maşinaţiuni”, dar asta după ce a fost prins că a fraudat statul cu peste două milioane euro. Omul de afaceri Marius Zmău (39 de ani), preşedintele PNL Suceava şi administrator la Casa Plus, este cercetat penal pentru evaziune fiscală. Acesta este acuzat de mai multe ilegalităţi în valoare de peste 9 milioane de lei, (aproximativ 2 100 000 de euro) după cum a anunţat recent Biroul de presă al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Suceava. Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a confirmat recent începerea urmăririi penale faţă de Marius Zmău care, în calitate de administrator al unei societăţi comerciale nu a evidenţiat în contabilitatea societăţii operaţiunile comerciale efectuate în cursul lunii iunie 2011, constatându-se o lipsă în gestiunea de mărfuri în valoare totală de 6 890 179,65 lei. Poliţia mai spune că în perioada ianuarie 2010 – ianuarie 2011, a înregistrat în contabilitatea societăţii 66 facturi fiscale, în valoare totală de 2 041 441 lei, emise de o societate commercială din judeţul Botoşani şi 14 facturi fiscale, în valoare totală de 697 878,39 lei, emise de o firmă din localitatea Hârlău, judeţul Iasi, ce conţin operaţiuni fictive. Prin aceste modalităţi, s-a sustras de la plata impozitului pe profit şi a TVA în suma totală de 2 275 342,48 lei. Cu toate că are de “dat cu subsemnatul” serios, Zmău mai are şi tupeul ordinar de a spune că nimic nu e întâmplător, adică afacerea penală ar avea legătură cu politica. Nimic mai fals. Penalul e penal cu sau fără carnet demebru de partid şi ar trebui trat de justiţie ca atare.

Şeful Direcţiei Regionale Iaşi a Companiei naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNANDR), Daniel Pilă, a declarat, ieri, la Suceava, că în primăvara anului viitor ar putea fi dat în folosinţă tronsonul ce face legătura între DN 17 şi DN 2 în zona Pătrăuţi, iar ulterior să fie finalizat şi tronsonul DN 2 Moara – DN 17.

Daniel Pilă a inspectat, ieri, lucrările la ruta ocolitoare a Sucevei şi a analizat stadoiul în care se află în ce măsură pot fi finalizate obiectivele de pe ruta dintre Pătrăuţi şi Şcheia. El este de părere că o parte din obiective vor putea să fie finalizate în luna octombrie şi noiembrie iar diferenţa să fie finalizată la anul, astfel încât să fie dată în folosinţă ruta ocolitoare în cursul primăverii.

Potrivit acestuia, valoarea totală a investiţiei este de 361,94 de milioane de lei, din care s-au executat lucrări în valoare de 105,49 milioane de lei, fiind decontate lucrări de 89,12 milioane de lei. Lucrările la şoseaua ocolitoare a municipiului Suceava, care au început în 2008, ar urma să fie finalizate la 12 iulie 2012.

„Noi facem toate demersurile pentru ca această lucrare să fie finalizată în termenul prevăzut în contract, respectiv 12 iulie 2012. Aici au fost foarte multe demersuri făcute în acest caz şi de domnul preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, pentru a fi alocată suma de 40 de milioane de lei ca să se poată acoperi şi lucrările pentru anul acesta şi pentru a se încadra în termenul prevăzut”, a spus Daniel Pilă.

De altfel, consilierii judeţeni ai PSD au fost prezenţi în totalitate, întrunind 50%^1 din numărul total de voturi, în vreme ce de la PNL şi de la PSD a lipsit câte un consilier judeţean. Participarea şi contribuţia CJ este în sumă de 60.000 de lei la organizarea Târgului de Toamnă „Produs în Bucovina”, la Iulius Mall Timişoara, în perioada 7 – 9 octombrie.

Consilierii judeţeni ai Uniunii Social Liberale (USL) au votat împotrivă ei motivând că aceste cheltuieli pot fi plătite de membrii Asociaţiei „Produs în Bucovina” care vor fi prezenţi la târg cu produse tradiţionale şi nu din banii publici. Liberalul Brânduşel Nichitean a declarat, în plenul şedinţei, că banii vor fi daţi la Asociaţia „Produs în Bucovina”, care nu este una non – profit. Social democratul Ovidiu Milici a propus ca cei 60.000 de lei să fie alocaţi echipei de handbal în opinia lui aceasta fiind mult mai reprezentativă pentru judeţ decât Asociaţia „Produs în Bucovina”.Colegul de partid al acestuia, Gheorghe Iacob, a propus chiar ca pe tricourile echipei de handbal să fie scris „Produs în Bucovina”.

Preşedintele CJ Suceava, Gheorghe Flutur, a replicata spunând că fondurile sunt date unei instituţii din subordinea administraţiei judeţene, respectiv Ansamblul „Ciprian Porumbescu” a cărui membri merg, alături de reprezentanţi ai CJ Suceava, la Timişoara, în baza unui acord încheiat de mai multă vreme cu Asociaţia „Produs în Bucovina”. Prin urmare, fondurile nu ajung direct la firmele care fac parte din cadrul acestei asociaţii, ci la instituţii ale administraţiei judeţene angrenate într-un program comun de promovare a unor produse din judeţ.

De aceea, Gheorghe Flutur s-a declarat mirat că în vreme ce alte judeţe iar ca exemplu acţiunea CJ Suceava şi fac programe similare gen „Produs de Cluj”, unii aleşi judeţeni suceveni iau în derizoriu susţinerea acestui proiect. „Am strâns cureaua cât am putut de mult, dar totuşi acum este vorba de promovarea judeţului, a produselor noastre”, a mai declarat Gheorghe Flutur, în opinia căruia ar trebui să fim mai activi. Seful democrat-liberal al administraţiei judeţene i-a acuzat pe cei de la USL că au „o logică politicianistă” în abordarea acestui subiect, remintind că CJ nu plăteşte chirie pentru spaţiul de care va dispune în parcarea Iulius Mall din Timişoara. „Eforturile noastre se văd pentru că au crescut vânzările de produse tradiţionale bucovinene atât în judeţ cât şi în ţară”, a declarat Gheorghe Flutur, adăugând că târgurile „Produs în Bucovina” care au fost organizate la Iaşi, Bucureşti şi Cluj s-au bucurat de succes.

Statul de funcţii al Spitalului Judeţean de Urgenţă “Sfântul Ioan cel Nou” Suceava indică un deficit la fiecare dintre categoriile de personal prevăzute, cu excepţia funcţiilor de conducere. Cea mai mare unitate spitalicească a judeţului ar mai avea nevoie de 223 de angajaţi pe posturi vacante de medici, asistenţi, infirmieri, personal TESA sau îngrijitoare, pentru a funcţiona conform prevederilor legale şi a statului de funcţii aprobat la nivelul unităţii. Cele mai multe posturi vacante se referă la asistenţi, în număr de 76, urmate de posturile pentru medici specialişti, în număr de 43, în condiţiile în care unitatea spitalicească are deja angajaţi 178 de medici şi 577 de asistenţi. Din cele 225 de posturi disponibile pentru infirmiere, 201 sunt ocupate, iar din cele 136 disponibile pentru îngrijitoare, 101 sunt ocupate. Şi la capitolul personal TESA este înregistrat un deficit de personal – statul de funcţii prevede 59 de posturi, dintre care sunt vacante un număr de 15. 80 de muncitori sunt angajaţi în Spitalul Judeţean Suceava, cu 19 mai puţin decât norma.

Firmele de termopane din Suceava sunt printre cele mai reclamate la Comisariatul Judeţean de Protecţia Consumatorului (CJPC). Dacă anul trecut au fost 44 de reclamaţii în total, din ianuarie şi până prezent, 50 de suceveni au depus plângeri.

Dintre acestea, 24 au fost numai la adresa firmei SC Aufbau SRL din Suceava, 12 fiind înregistrate numai în această lună. „Toate reclamaţiile vizează că acest operator economic încheie contracte cu clienţii, de cele mai multe ori încasează  întreaga valoare a lucrării sau un avans, iar apoi nu  execută lucrările. Sunt trecute o lună sau două de la termenul de execuţie prevăzut fără ca societatea să se achite de obligaţiile contractuale“, a explicat Elena Oanea, şefa CJPC Suceava.

În plus, reprezentanţii firmei Aufbau nu eliberau nici bonuri sau facturi, ci menţionau numai pe contract suma încasată. Printre păcăliţi se află şi părinţii pictorului sucevean George Ostafi.

Patronul firmei, Cristian Cojocariu, a fost sancţionat în mai multe rânduri de comisarii CJPC, valoarea amenzilor ajungând la 19.000 lei,  dar acesta a continuat să încaseze bani de la victime.
„Societatea riscă amenzi între 5 000 şi 50 000 lei şi oprirea definitivă a activităţii“, a mai spus Elena Oanea. Reprezentantul firmei nu a putut fi contactat pentru a răspunde la acuzaţii.

- George Enescu:  Ciclul de şapte cântece pe versuri de Clement Marot;

- Franz Schubert: Der Atlas;

- J.Brahms: Lieberstreu;

- R.Strauss: Mein Auge;

- CL.Debussy: Romance;

- J.S.Bach:  Recitativ şi arie din Cantata nr.85 Seht Was die liebe tut;

- G.Rossini: ”Stabat Mater” Aria “Cuius Animam Gementem”;

- F.Mendelsohn Bartholdy:  “Ellias” – Aria – “Dann Werden die Gerecheten Lecuchten”;

- W.A.Mozart: ”Mitridate il re di ponto” – Aria – “Vado in contro”.

La pian va cânta Diana Spânu Dănilă

În dialog cu Grigore Leşe, care fãrã vreun scenariu pus la punct din vreme, ştie sã descoasã ţãranul român, provocându-l sã-i mãrturiseascã frãmântãrile şi bucuriile sufleteşti, vor fi spuse poveşti tainice, cântate ori şoptite, nemaiauzite, ce impresioneazã de fiecare datã publicul, pânã la lacrimi.

Festivalul „Tarafuri şi fanfare” a fost iniţiat în anul 2007 de Marius Tucã, în spiritul Recursului la România şi s-a transformat într-o veritabilã Mişcare de rezistenţã. A debutat în marele sat din inima Bucureştilor, la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, a poposit apoi pe uliţele Muzeului în aer liber din Dumbrava Sibiului şi în vara anului trecut s-a oprit şi la Suceava. Revine în Bucovina pentru a doua oarã, aducând noi muzicanţi, descoperiţi de Grigore Leşe în cãutãrile sale necontenite. (Iuliana ROŞCA – Muzeul Bucovinei din Suceava)

Corul Madrigal a susţinut un concert de muzică religioasă iar actori ai Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoşani au creat o atmosferă festivă a mesajului artistic de reînnoire sufletească.

S-au oficiat liturghii în limba română, maghiară, polonă şi germană, precum şi o liturghie greco-catolică. A fost contemplată şi adorată Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni din sanctuarul catedralei romano catolice Adormirea Maicii Domnului, la care s-a celebrat şi Liturghia de hram.

Aşa cum ne spun descrierile preotului Cornel Cadar, Cacica este un loc de rugăciune şi meditaţie sfinţit prin prezenţa icoanei miraculoase a Preacuratei Fecioare Maria, copie a icoanei „Madona Neagră” de la Czestochowa (Polonia). Ea a fost adusă la Cacica în anul 1809. Sanctuarul care a primit-o se află în pitoreasca regiune bucovineană, la 19 km de Gura Humorului şi la 36 de km de Suceava, chiar în centrul localităţii.

Biserica este construită între anii 1903 şi 1904, în stil neogotic, în crucieră, din piatră cioplită şi cărămidă roşie presată, urmând un proiect din Polonia. A fost consacrată în ziua de 16 octombrie 1904, de către arhiepiscopii de Lwow: Josef Bilcewski şi Josef Weber. Cu această ocazie s-a stabilit celebrarea oficială a hramului şi a pelerinajului în cinstea Adormirii Maicii Domnului la 15 august.

În această zi, anul 1996, biserica a fost declarată sanctuar diecezan iar în anul 1997 a fost declarată sanctuar naţional, pentru ca, în anul 2000, papa Ioan Paul al II-lea să îi acorde titlul de „basilica minor”. (Aurel V. ZGHERAN)

Prin Axa prioritară 1 din Programul Operaţional Regional 2007-2013, Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor potenţiali poli de creştere, sunt finanţate oraşe poli de creştere, oraşe poli de dezvoltare urbană şi centre urbane. Prin HG 998/2008 au fost identificaţi polii de creştere (municipiul Iasi în Regiunea Nord-Est) şi polii de dezvoltare urbană (municipiile Bacău şi Suceava la nivelul Regiunii Nord-Est), iar pentru toate celelalte oraşe sau municipii care depăşesc 10 000 de locuitori, subdomeniul Centre urbane s-a dovedit o oportunitate reală de dezvoltare. Finanţările au fost acordate în baza unor Planuri Integrate de Dezvoltare Urbană (PIDU), însoţite de cereri de finanţare individuale care vizează următoarele operaţiuni: reabilitarea infrastructurii urbane şi îmbunătăţirea serviciilor urbane, inclusiv transportul urban, dezvoltarea durabilă a mediului de afaceri şi reabilitarea infrastructurii sociale.

Alocarea financiară disponibilă la nivelul regiunii este distribuită astfel: 111,25 milioane euro pentru municipiul Iaşi ca pol de creştere, 44,5 milioane euro pentru municipiile Bacău şi Suceava ca poli de dezvoltare urbană şi 66,75 milioane Euro pentru centrele urbane ale căror Planuri integrate de dezvoltare au fost aprobate: Piatra Neamă, Oneşti, Negreşti, Câmpulung Moldoveneesc, Moineşti, Vaslui, Flămânzi, Botoşani, Paşcani, Roman, Huşi, Buhuşi, Dorohoi şi Gura Humorului.

Investiţiile finanţate prin această axă prioritară vor conduce la creşterea calităţii vieţii şi crearea de noi locuri de muncă în oraşe, prin reabilitarea infrastructurii urbane şi sociale, dar şi prin dezvoltarea antreprenoriatului.

O simplă vizionare a celor cinci vagoane construite în perioada 1885-1893, care vor fi ataşate unei locomotive cu abur ceva mai tânără, de pe la 1900 şi ceva, este suficientă pentru a fascina ochiul şi pentru a lăsa vizitatorul impresionat pe viaţă. Iar când alături aşezi imaginea trenurilor actuale, nu poţi decât să ai nostalgii pentru vremuri cu parfum de romantism. Chiar şi vagonul clasa a III-a, cu bănci de lemn, construit probabil pentru oamenii cu un nivel de trai mai scăzut, are farmecul său. Şi oricum, nu se compară cu banchetele cu muşamaua tăiată din trenurile de astăzi.

Adus, la propriu, la Suceava la începutul acestei săptămâni, trenul de epocă a intrat imediat pe mâna ceferiştilor locali. Locomotiva a rămas în Depoul Iţcani, iar cele cinci vagoane au fost remorcate până în Grupa tehnică. În afara unei curăţenii exemplare, feroviarii au sarcina ca bijuteriile pe şine să fie funcţionale la ora şi ziua când vor pleca pe traseu.

La Depoul de la Iţcani, pe lângă locomotiva cu abur trebăluiau ieri după-amiază vreo trei-patru ceferişti. Mastodontul de oţel era „îmbălsămat” cu spumă, iar apoi salariaţii depoului ştergeau toate urmele de vaselină şi mizerie cu mare grijă. Dan Dumitrescu, adjunctul şefului Depoului Iţcani, a mărturisit că locomotiva cu abur va avea parte de un tratament adecvat şi de o pază pe măsură.

Între timp, ceferiştii au alte probleme pe cap. O pompă din angrenajul bătrânei locomotive este defectă, iar funcţionarea s-ar putea să dea ceva rateuri, aşa încât se ia în calcul inclusiv varianta ca trenul de epocă să fie împins cu o altă locomotivă, de generaţie mai nouă, iar locomotiva cu abur să fie doar ornamentală.

In ziua de 12 iulie, politisti de frontiera din cadrul Sectorului Politiei de Frontiera Bivolari au oprit in trafic pentru control pe D.N. 24C, comunicatia Iasi – Stefanesti, in localitatea de frontiera Balteni, o autoutilitara marca Iveco, condusa de cetateanul roman Mihai F., in varsta de 35 ani, domiciliat in judetul Suceava.

La controlul documentelor barbatul nu a putut  prezenta permisul de conducere. Politistii de frontiera avand suspiciuni au efectuat verificari specifice in urma carora au constatat ca Mihai F. nu detine permis de conducere.

Politistii de frontiera au intocmit celui in cauza lucrare penala sub aspectul savarsirii infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana fara permis  de conducere.

Cercetarile continua in vederea luarii masurilor legale.

Regiunea Bucureşti-Ilfov, împreună cu judeţele Cluj şi Suceava se află în topul locuinţelor noi, finalizate în ultimii trei ani. În perioada 2008-2010, în zonele amintite au fost finalizate peste 53 000 de unităţi locative, echivalentul volumului construit anual în toată ţara, protrivit Institutului National pentru Statistică (INS). Datele contrastează cu estimările făcute acum câţiva ani privind numărul de noi unităţi locative ce urmau să se construiască între 2008-2010. Astfel, în anii de glorie ai pieţei imobiliare când dezvoltările rezidenţiale mergeau ca unse, peste 100 000 de unităţi locative erau anunţate în Bucureşti şi între 5 000 şi 12 000 locuinţe pentru fiecare dintre cele mai mari oraşe din ţară, Cluj-Napoca, Timişoara, Ploieşti, Braşov, Iaşi sau Constanţa. În realitate, piaţa nu a reuşit să livreze nici 10% din ce au promis dezvoltatorii în Bucureşti şi între 20% – 35% în restul oraşelor mari. Proiectele rezidenţiale au accelerat rapid între 2006 şi prima jumătate a anului 2008, o perioada marcată de o activitate efervescentă. O mulţime de dezvoltatori naţionali şi internaţionali au intrat pe piaţă, cumpărând la repezeala cele mai bune terenuri din principalele oraşe cu peste 150 000 de locuitori.

Cum la pomul lăudat nu trebuie să mergi cu sacul mare, aşa şi cu aşa zişii dezvoltatori, mulţi dintre aceştia nişte şnapani care au vrut să dea tunuri. Dar nu le-a mers că românii nu-s chiar atât de uşor de prostit. Acum invocă venirea crizei, în realitate, preţurile la care au vrut ei să vândă casele noi construite erau astronomice chiar şi pentru occidentali. Cert este că doar o parte din ansamblurile începute au putut fi continuate, în special cele care se încadrau în programul Prima casă, dar şi cele la care se aplică TVA de 5%.

Top cele mai multe locuinţe construit în mediul urban şi rural

La nivel naţional, Capitala împreună cu zonele sale limitrofe (Otopeni, Voluntari, Bragadiru etc), au construit în perioada 2008-2010 cele mai multe locuinţe, circa 16 500, potrivit INS. Pe poziţiile următoare în topul judeţelor cu cele mai multe unităţi locative terminate în aceeaşi perioadă se află oraşele din Constanţa (6 765), Sibiu (5 065), Suceava (4 859), Cluj (4 548) şi Braşov (3 980).

Topul judeţelor după numărul de locuinţe construite în mediul rural este condus de Cluj, unde s-au finalizat între 2008-2010 peste 12 500 de unităţi locative.

Judeţele neatinse de criză

Interesul pentru construcţii noi s-a diminuat însă mai puţin sau deloc în zonele turistice – Valea Prahovei, Braşov, Constanţa şi Suceava.

În Prahova, Dâmboviţa, Mureş, Maramureş sau Vâlcea numărul locuinţelor noi construite nu doar că nu a scăzut comparativ cu 2008, ci, din contră, chiar a crescut. Astfel, în 2008, an considerat un reper pentru piaţa de construcţii rezidenţiale din ţara, în Prahova s-au construit 1 558 de locuinţe. În 2009, numărul de locuinţe finalizate a fost de 1 773 de unităţi, iar anul trecut a crescut la 1 843, potrivit datelor INS. În judeţele Dâmboviţa, Mureş, Maramureş şi Vâlcea, livrările de locuinţe noi pe piaţă au crescut cu 5% până la 20%.

Între anii 2008 şi 2010 a fost secetosul an 2009. Aşadar, în viitorul apropiat ne vom putea convinge cu adevărat dacă se va mai repeta acelaşi „caracter firesc”. Este greu să supraapreciem seriozitatea problemei şi acea povară financiară, care-i pusă în seama bugetului de stat. Însă, în cazul dat este vorba nu numai despre mijloace băneşti, despre proprietatea care poate fi pierdută, ci şi despre destine şi vieţi omeneşti. Este suficient să ne amintim de comunicările de anul trecut din presă.

La Suceava conform datelor oferite de Prefectura judeţului fuseseră evacuate circa 1 275 de persoane. 310 oameni erau izolaţi de ape, 43 de case erau distruse complet, 3 116 locuinţe erau avariate. Furia apelor a distrus, de asemenea, peste 130,6 km de drumuri comunale, 9,67 km de drumuri judeţene. 103 poduri erau distruse, 68 avariate şi 434 de podeţe fuseseră complet distruse. 11 606 hectare de teren agricol şi păşuni au intrat şi ele în stăpânirea apelor.

Un alt exemplu tragic avem la Dorohoi în Botoşani. Localitatea botoşăneană Dorohoi a fost cel mai crunt lovită de puhoaiele apelor. Case întregi au fost dărâmate, şapte oameni şi-au pierdut viaţa, iar sute de animale au pierit luate de ape.

Se vorbea atunci numai despre pagubele directe şi subiectul a fost uitat de presă, de societatea civilă, care există (numai la cheltuit anumite fonduri publice de la bugetul de stat ori europene), dar lipseşte cu desăvârşire, vorba lui nenea Iancu, ca să nu mai spunem de politicieni!

Un alt efect, urmat de pagube serioase, este scăderea numărului de turişti, care ar fi dorit să vină în concedii în România. Şi avem exemple. “Speriaţi de amploarea inundaţiilor din Bucovina, mulţi turişti străini şi-au anulat rezervările făcute la hotelurile şi pensiunile din această zonă”, spuneau la acel moment oficialii Asociaţiei de Turism Vama.

Ne putem opune furiei naturii?

În aceste condiţii, apare mai multe întrebări fireaşti. Putem, oare, să ne opunem calamităţilor naturale? Pe cât sunt aceste calamităţi de imprevizibile? Nu cumva e o răzbunare a naturii ca urmare a acţiunii omului?

În Ucraina, de unde şi încep marile inundaţii bucovinene, aceste calamităţi sunt legate, destul de frecvent şi direct, de tăierea în masă a pădurilor. Aceeaşi opinie se vehiculează şi-n România, iar unele măsuri “compensatorii” (de împădurire) se mai aplică. masivelor forestiere. Directorul Centrului ecologico-cultural din Kiev, Volodymyr Boreiko a precizat recent că această problemă (tăierea pădurilor) economică internă a Ucrainei aduce, într-un fel sau altul, prejudicii ţărilor vecine, în special României. Că pământul nu recunoaşte niciun fel de frontiere, acestea sunt ale oamenilor.

De cealaltă parte, cum era de aşteptat, departamentul forestier ucrainean (Goscomleshoz) neagă în mod categoric această posibilă legătură între inundaţii şi tăierea pădurilor. Demnitarii de acolo afirmă că arborii nu sunt în stare să absoarbă acea cantitate însemnată de apă cauzată de precipitaţii şi inundaţii se produc fie cu păduri sau fără ele. Concluzia este că prevenind calamităţile pot fi economisite zeci de milioane de euro şi salvate vieţile omeneşti!

Un comentariu destul de interesant a făcut nu demult, în privinţa influenţei tăierii pădurilor asupra situaţiei privind inundaţiile, fostul ministru ucrainean al ecologiei, Pavlo Ignatenko. Potrivit lui, unele departamente, pur şi simplu, sunt obligate să vorbească despre caracterul nedăunător al tăierii pădurilor pentru a ascunde, în mod grosolan, adevăratele proporţii de tăiere a masivelor forestiere în Carpaţi. Iată ce-i impune pe „beneficiarii tăierilor” să facă asemenea comentarii nesănătoase: „Pădurea, în orice caz ia asupra sa o anumită cantitate de apă, afirmă Pavlo Ignatenko, însă mai sunt unii demnitari care afirmă că arborii nu influenţează nimic din jur. în Ucraina s-a creat o astfel de situaţie când un singur organ (Goscomleshoz) dirijează întregul proces forestier în ţară. De aceea, acest proces se află în afara oricărui control. Pe când eram în postul de ministru, am încercat să fac o inventariere cu ajutorul filmării din aer, însă nici această măsură nu mi-a fost permisă. Inspectorii noştri, pur şi simplu, nu primeau acces de a intra în pădure”, a spus Pavlo Ignatenko.

La rândul său, fostul ministru pentru situaţiile de urgenţă al Ucrainei, Volodymyr Şandra, de asemenea afirmă că urmările inundaţiilor ar fi reduse cu 30 la sută dacă ar fi respectate regulile de comportare cu această bogăţie a naturii, pădurea.

Aşadar, subiectul este folosit şi-n bătălia politică, iar efectele sunt catastrofale pentru oameni.

Încă o problemă a pădurilor ucrainene, cu impact direct asupra situaţiei ecologice din România, este lipsa personalului la multe dintre rezervaţiile naturale. Acolo nimeni nu lucrează, iar „oamenii interesaţi” să taie, fără milă pădurile au drum liber.

Legat de acest subiect profesorul Iuri Masikevyci, din Cernăuţi, şef al catedrei de ecologie şi drept al Universităţii politehnice spune: “În apropiere de Cernăuţi se întind masive forestiere, care intră în componenţa parcului dendrologic regional. Este o rezervaţie naturală şi exploatarea ar trebui reglementată într-un mod corespunzător. Cu mare părere de rău trebuie să spun că acest parc figurează doar pe hârtie. El nu are nici administrator, nici director şi nici lucrători. E clar că, în situaţia dată, pădurea este tăiată de parcă nici n-ar exista. Nu demult, din Kiev a venit o dispoziţie în care era cerută colectarea informaţiei despre obiectivele – rezervaţii naturale care nu au administraţie (în Ucraina acestea sunt în număr destul de mare). Ne miră acest fapt. Oare să fi auzit demnitarii din Kiev vocea poporului? Dacă asemenea administraţii ar fi create, situaţia s-ar schimba în mod radical”.

Euroregiunea Prutul de Sus poate fi “salvarea”…

Implicarea societăţii civile în acţiuni de împădurire poate avea un impact pozitiv în prevenirea catastrofelor naturale, însă organizaţiile societăţii civile sunt folosite de politicieni, ca şi poporul de altfel, doar până câştigă puterea.

Filiala bucovineană a Centrului ecologic naţional al Ucrainei Krona a solicitat în repetate rânduri sprijin pentru acţiuni de împădurire. Şi a obţinut răspunsuri oficiale care includeau propuneri de a planta 100-200 de copaci prin parcurile orăşeneşti! Se pare că-n Ucraina nimeni nu se arată interesat de prevenirea catastrofelor naturale. O soluţie ar fi promovarea acestei problemela nivelul organizaţiei Euroregiunea Prutul de Sus, din componenţa căreia fac parte judeţele Botoşani şi Suceava din România, regiunea Cernăuţi din Ucraina şi câteva judeţe din Republica Moldova. Dacă această structură şi-ar îndrepta atenţia şi către problemele cu caracter ecologic atunci probabil s-ar găsi soluţii. Destul de activ se discută, în ultimul timp, posibilitatea creării, în cadrul Euroregiunii, a unui sistem de semnalizare şi înştiinţare despre calamităţile naturale. Dar în actualul context al propagării cu repeziciune a informaţiei deja iniţiativa pare a fi depăşită. Mai benefic ar fi dacă s-ar crea organisme ecologice mixte în cadrul Euroregiunii Prutul de Sus, care să nu fie doar nişte ostatici ai luptei politică. Numai prin colaborare între cele trei ţări s-arputea reduce pericolul producerii unor catastrophe naturale…

(Serhii VORONŢOV – Cernăuţi, Ucraina; corespondeţă de la Dumitru Verbiţchi, redactor-şef al publicaţiei Libertatea Cuvântului din Cernăuţi)

Proiect pe măsura 3.2.2 început, care include reţea de canalizare pe o distanţă de 15 kilometri, cu staţie de epurare, o grădiniţă nouă, betonarea unui drum de 1,3 kilometri, achiziţie buldoexcavator, drumuri betonate, amenajarea unui muzeu, alimentare cu apă la ordonanţa 7, cămine culturale, sprijin pentru întocmirea şi depunerea de către micii producători agricoli a proiectelor la măsura 141, aşa arată, pe scurt, bilanţul activităţii din ultima perioadă a administraţiei locale din comuna Preuteşti, judeţul Suceava.

„O mare problemă avem cu personalul. E o problemă cu salarizarea personalului din primărie. După reducerea de 25% au plecat patru funcţionari şi am rămas descoperiţi. Problema salariilor funcţionarilor din administraţia locală trebuie rezolvată. Am făcut demersuri, am spus peste tot şi sper că se va găsi o soluţie bună.

În ceea ce priveşte investiţiile publice, avem o serie de proiecte în lucru şi cam tot ceea ce ne-am propus am realizat. O problemă este şi drumul judeţean. Sper să fie reabilitat cât de curând”, spune primarul Alexandru Aniţa.

O comună fără asistaţi social

Nu ştiu alţii cum sunt dar eu când văd materializarea eforturilor unor aleşi locali îmi dau seama de unde se „trage” energia moldovenilor şi dorinţa acestora de mai bine. Hâtri şi calmi la sfat, dar sfatul e întotdeauna înţelept, moldovenii acestor meleaguri frumoase ştiu să muncească straşnic, dovadă stând casele frumoase şi gospodăriile îngrijite, dar şi faptul că la Preuteşti nu sunt beneficiari ai ajutorului minim garantat. Probabil e comună unicat, dar asta-i realitatea la Preuteşti, iar primarul Aniţa spune că ar vrea să aibă măcar câţiva oameni care să-l ajute la unele lucrări de interes public. „De trei ani nu mai avem beneficiari ai ajutorului minim garantat. Şi aş vrea să fie măcar vreo 10 care să participe la anumite lucrări de gospodărire a comunei”, spune primarul Alexandru Aniţa.

Lângă Fălticeni, cu investiţii în lucru mai importante decât oraşul, comuna Preuteşti din judeţul Suceava, unde trăiesc peste 7 000 de locuitori, este într-un procesc ambiţios de modernizare. Chiar dacă „judeţeanul” e plin de gropi, însă există promisiuni din partea Consiliului judeţean că va fi modernizat cât de curând, e o plăcere să mergi la Preuteşti, să vezi la „faţa locului” eforturile acestor gospodari. Case noi cu etaj ridicate în ultima perioadă sau gospodării cu „vechime” toate plac vizitatorilor pentru că arată truda de zi cu zi a locuitorilor acestor meleaguri frumoase.

Cu fiecare vizită jurnalistică într-o comunitate locală se întăreşte convingerea că omul din fruntea comunităţii reprezintă cheia dezvoltării. Altfel spus, omul sfinţeşte locul şi în funcţie de aspiraţiile fiecăruia comunitatea este mai dezvoltată sau mai puţin dezvoltată. Încet dar sigur, chibzuind bugetul local după  o „reţetă” proprie, primarul Alexandru Aniţa a reuşit să iniţieze investiţii importante pentru modernizarea comunei Preuteşti. „Ne-am propus să betonăm centrele localiăţilor şi aproape că am reuşit. Trei drumuri au fost betonate odată, la Preuteşti, Basarab şi Arghira, iar pentru anul viitor mai rămânem cu 1,5 kilometri de drum pentru betonare. E simplu, vom reuşi să ne achităm de sarcina betonării tuturor centrelor localităţilor comunei. Avem şi proiect pe măsura 3.2.2 la care au început lucrările. Acest proiect include canalizare pe o distanţă de 15 kilometri, staţie de epurare, construcţia unei grădiniţe noi, betonarea a 1,3 kilometri de drum şi achiziţia unui buldoexcavator. Utilajul a fost achiziţionat anul trecut, iar lucrările în proiect se derulează normal. Am reuşit să construim anul trecut un muzeu al satului, o construcţie în stil tradiţional, urmând să mai facem gardul, să fie amenajată curtea şi apoi îl vom da în folosinţă. Acolo vor fi expuse obiecte tradiţionale din zonă, cum ar fi ţesături şi obiecte din ceramică. Avem în zonă şi două aşezăminte de cult, monumente istorice înscrise în lista patrimoniului naţional. Şi mai trebuie spus că în zonă se realizează celebrele căsuţe din lemn, ceea ce arată hărnicia şi îndemânarea oamenilor de aici.

Anul acesta încep lucrările şi la o şcoală nouă realizată printr-un proiect cofinanţat de Banca Mondială. Avem 10 şcoli în comună în care învaţă circa 1 200 de elevi şi toate sunt modernizate. Am reuşit apoi anul trecut să betonăm 2 kilometri de drum, din fonduri proprii, iar investiţia s-a ridicat la 16 miliarde lei vechi. Anul acesta vom mai betona alţi 2 kilometri tot din fonduri proprii”, spune optimist primarul comunei Preuteşti, Alexandru Aniţa.

Comuna are alimentare cu apă realizată printr-un proiect la ordonanţa 7 şi tot la capitolul reuşite intră modernizarea căminelor culturale din comună. Fenomenul cultural şi promovarea tradiţiilor reprezintă un alt argument al dezvoltării unei comunităţi şi administraţia locală este interesată de acest aspect.

Reuşitele atrag invidia şi răutatea…

Cu toate reuşitele administraţiei locală sau tocmai din acest motiv unii spun că sunt în opoziţie (politic vorbind) la nivel local sau nici ei nu ştiu ce fac, dar cert este că înaintează reclamaţii peste reclamaţii încercând să blocheze activitatea primăriei şi a primarului. Exact ca-n bancul cu vulpea care nu ajunge la struguri şi spune că-s acri aşa şi cu „opozanţii” primarului Alexandru Aniţa. Pentru că nu-i prea duce capul să facă şi ei ceva constructiv, critică şi înaintează reclamaţii. Mai rău e cu instituţiile statului care pornesc diverse controale şi cercetări în urma unor anonime! De multe ori se întâmplă să blocheze activitatea altor instituţii din cauza unor aşa zise suspiciuni ce provin din reclamaţii fără obiect. Reclamagiii din Preuteşti au reclamat investiţia la ordonanţa 7 privind alimentarea cu apă a comunei, au înaintat reclamaţii pentru pietruirea mai multor drumuri, cu păşunea, dar acum păşunea e la asociaţia crescătorilor de animale din comună, organizaţie autonomă cu aparat de conducere şi lista temelor abordate de aceştia în reclamaţii e lungă cât o zi de post… Interesant este că reclamagiii nu se opresc, dar mai au şi tupeul să creadă că vor fi apreciaţi de oameni pentru acţiunile lor! Nimic mai fals, pentru că oamenii văd ce se realizează în comună şi ştiu cine depune eforturi în acest sens.

25 de proiecte la măsura 141

Lăsând răutăţile la o parte, că oricum instituţiile statului au controlat îngreunând activitatea administraţiei locale, dar nu au găsit nereguli în activitatea Primăriei, trecem la aspecte pozitive amintind faptul că primarul Aniţa este interesat de toate aspectele ce ţin de dezvoltarea în ansamblu a comunităţii. Şi dezvoltarea presupune creşterea nivelului de trai în comunitate. Pentru a veni în sprijinul micilor agricultori, care-şi câştigă existenţa din gospodăriile proprii, primul gospodar a sprijinit pe cei care au întocmit proiecte la măsura 141 care vizează acordarea unor ajutoare financiare de 1 500 euro anual. La nivelul comunei s-au întocmit şi depus în ultima perioadă 25 de proiecte la măsura 141, ceea ce arată că oamenii sunt interesaţi să-şi dezvolte gospodăriile.

Priceperea şi îndemânarea celor care lucrează în lemn este apreciată la nivel naţional şi internaţional

Vizitând comuna am trecut pe la o secţie unde se contruiesc case din lemn. Şeful unităţii s-a declarat mulţumit şi oarecum surprins de faptul că până acum are 7 comenzi ferme de construcţie a tot atâtea case din lemn. Îndemânarea şi priceperea meşterilor în lemn din zonă, lucrul în lemn fiind tradiţie aici, sunt apreciate în ţară şi-n străinătate. Şi tot aceşti meşteri în lemn au lucrat la muzeul sătesc, o adevărată bijuterie tradiţională, care va fi mândria comunei şi emblema zonei.

În concluzie, investiţiile publice au dat o altă turnură dezvoltării comunei, iar investiţiile private, mai mici sau mai mari, nu întârzie să apară, completând eforturile administraţiei locale pentru dezvoltarea în ansamblu şi pe termen lung a comunei Preuteşti.

O problemă principală care afectează într-un fel dezvoltarea zonei ţine de drumul judeţean Fălticeni-Dolhasca. Pe porţiunea cât ţine comuna Preuteşti e presărat de gropi, însă Consiliul judeţean s-a angajat să facă investiţiile necesare pe acest drum. Să sperăm că aşa va fi, pentru că eforturile oamenilor din zonă şi nevoile acestora trebuie să aibă ecou la conducerea judeţului Suceava… (VA)

Regula nescrisă conform căreia comunele mici nu prea au acces la proiecte mari cu finanţare europeană a fost demontată de administraţia locală din Capu Câmpului, judeţul Suceava.

Proiect aprobat la finanţare pe măsura 3.2.2, în cadrul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), proiect aprobat pe măsura 1.2.5 pentru modernizarea prin betonare a unor drumuri de exploataţie, lămpi cu panouri solare la bisericile din sat şi la instituţiile publice, apărări de mal pe o distanţă de peste 700 metri pe malul stâng al râului Moldova în amonte de Capu Câmpului-Berchişeşti, pe un proiect finanţat de Ministerul Mediului, proiect depus în 2008, regularizarea unor cursuri de ape, acestea sunt câteva dintre obiectivele reuşite ori aflate în diferite stadii de execuţie la Capu Câmpului.

„2010 n-a fost diferit de ceilalţi ani. Dacă îţi place să munceşti şi pui sulfet în ceea ce faci, chiar dacă mai sunt obstacole, găseşti până la urmă soluţii pentru a rezolva problemele. Avem două proiecte mari în lucru, unul de 2,5 milioane euro şi al doilea de un milion euro, prin care se vor moderniza 12,5 kilometri de drumuri. 7 kilometri de asfalt avem la proiectul pe măsura 3.2.2 şi 5,5 kilometri de drum betonat avem în proiectul pentru modernizarea drumurilor de exploataţie. Anul trecut am reuşit să încheiem şi un parteneriat cu o firmă pentru amenajarea unui parc eolian pe raza comunei. De lucru este şi trebuie să reuşim”, a spus optimist primarul Gheorghe Cajvan.

Investiţii de aproape 150 miliarde lei vechi

În prelungirea oraşului Gura Humorului ca atracţie turistică, înconjurată de pădure, cu peisaje deosebit de frumoase şi oameni vrednici, iubitori ai tradiţiilor, comuna Capu Câmpului din judeţul Suceava dă un exemplu de administraţie locală eficientă. „Trebuie să facem că de asta am fost aleşi”, spune primarul Gheorghe Cajvan despre munca unui ales local. Şi reuşitele depăşesc modesta vorbă rostită de primul gospodar. Şi dacă tot am ajuns la gospodărie şi gospodari trebuie spus că la Capu Câmpului este reală vorba cu primul gospodar. Primarul Cajvan are o gospodărie pe cinste iar insistenţa, reuşitele domniei sale şi dorinţa de muncă pe care le-a manifestat permanent în gospodăria şi în viaţa personală se văd acum în administrarea comunităţii. O comună cu aproape 2 500 locuitori a obţinut spre finanţare două proiecte cu fonduri europene în valoare totală de 3,5 milioane euro. Asta înseamnă că anul acesta se vor investi la Capu Câmpului aproape 150 miliarde lei vechi numai pe aceste două proiecte.

Înainte de a intra în Gura Humorului dinspre Suceava, este pe partea stângă un drum asfaltat ca-n palmă care merge prin pădure spre Capu Câmpului. La intrarea în comună călătorul trece printr-o frumoasă poartă bucovineană, care arată că ajungi într-o zonă cu oameni gospodari, vrednici, iubitori ai tradiţiilor aranjate armonios în procesul de dezvoltare continuă.

Ca de obicei, primarul Cajvan era pe teren, prin comună. Când nu-i cu proiecte pe la Suceava, Iaşi sau Bucureşti, primul gospodar este în comună, între oameni. Am vrut să aflăm cum a fost 2010 pentru comuna Capu Câmpului şi la ce se lucrează acum. „Dacă nu facem nu-i bine, eu sunt mulţumit că avem în lucru mai multe investiţii. Cât despre anul 2010 a fost la fel ca şi ceilalţi ani, n-a fost diferit. Dacă îţi place să munceşti, pui suflet în ceea ce faci, reuşeşti. Mai greu sau mai uşor, însă reuşeşti. Avem proiect aprobat la finanţare pe măsura 3.2.2, în valoare de 2,5 milioane euro care include cinci componente: modernizare prin asfaltare drumuri, alimentare cu apă, canalizare, construcţia unei grădiniţe în curtea şcolii şi dotarea căminului cultural cu instrumente muzicale. Mai avem un proiect la măsura 1.2.5, în valoare de un milion euro, prin care vom betona 5,5 kilometri de drumuri de exploataţie. Ambele proiecte au fost aprobate la finanţare şi lucrările vor începe de la 1 mai anul acesta. Important mi se pare faptul că forţa de muncă necalificată va fi luată din comună, deci pe perioada lucrărilor se vor crea locuri de muncă. Tot în 2010 am încheiat un parteneriat cu o firmă pentru amenajarea unui parc eolian. Administraţia locală a sprijinit firma respectivă cu păşunea comunală, iar ei au venit cu o sponsorizare în valoare de 50 000 euro, constând în lămpi cu panouri solare. Cele 56 de lămpi au fost montate la biserici, la şcoli, la căminul cultural, în centrul civic al comunei şi la schitul Poiana Arşiţei unde nu este curent electric.

De asemenea, tot anul trecut, s-a realizat un proiect pe care l-am depus din 2008 la Ministerul Mediului. S-au realizat apărări de mal pe râul Moldova, pe o distanţă de peste 700 metri, pe partea stângă, în amonte de Capu Câmpului-Berchişeşti. E o lucrare necesară care elimină pericolul inundaţiilor în acel punct, unde avem un pod peste râul Moldova. Sper să găsim fonduri pentru a realiza apărări de mal şi pe partea dreaptă a râului tot în acea zonă. Totodată, albia râului Moldova va fi escavată şi formată pe sub pod. Acolo râul când a venit mare a rupt din maluri. Acum pe partea stângă nu vor mai fi probleme.

Pe lângă marile proiecte ce vor începe la 1 mai după cum spuneam s-a lucrat la regularizarea apelor care trec prin comună, la întreţinerea drumurilor, am pus piatră pe drumuri care n-au fost pietruite până acum, am sprijinit cele două biserici din comună, avem proiecte depuse pentru reabilitarea ambelor locaşe de cult, am ridicat poarta de intrare după cum aţi observat, ne-am îngrijit de asigurarea unor condiţii bune de studiu elevilor comunei, iar acum se lucrează la înfrumuseţarea comunei. Vorbeam de şcoli şi trebuie să precizez că avem elevi cu rezultate bune la învăţătură, ceea ce arată că sunt cadre didactice de valoare la unităţile noastre de învăţământ şi este un motiv de mândrie pentru comunitate. Permanent încercăm să sprijinim tradiţiile, avem şi o formaţie locală, am participat la acţiunile judeţene Crăciun în Bucovina şi vom participa la proiectul Paşte în Bucovina”, a spus primarul Gheorghe Cajvan făcând un scurt bilanţ al activităţilor administraţiei locale din ultima perioadă.

Parc eolian, drumuri betonate şi asfaltate, grădiniţă nouă…

Următoarea perioadă este benefică pentru comunitatea de pe Moldova. Capu Câmpului se poate considera o carte de vizită a Bucovinei, a judeţului Suceava şi a regiunii Moldova. Comunitate relativ mică, după cum spuneam şi anterior, dar cu investiţii mari. Cele două proiecte aprobate la finanţare vor schimba radical nivelul de trai la Capu Câmpului şi gospodarii de aici au motive de satisfacţie. Prin tenacitatea primului gospodar iată că s-a demontat regula nescrisă că o comunitate mică n-ar avea acces la fonduri europene. 3,5 milioane de euro se cheltuie în comună anul acesta şi la anul, iar după finalizarea acestor investiţii comuna va avea apă curentă, canalizare, drumuri de asfalt şi betonate, grădiniţă nouă şi astfel va fi mult mai atractivă. „La şcoli mai avem de lucru şi vom vedea ce surse de finanţare găsim”, spune optimist primarul Cajvan. Interesant este că primul gospodar n-a uitat să precizeze nici faptul că odată cu primăvara a început campania şi cea de curăţenie a comunităţii dar şi cea agricolă. Aici oamenii cultivă, în general, cartofi, cresc animale, iar între gospodarii fruntaşi se află primarul Gheorghe Cajvan. Aşadar, asta e cheia dezvoltăriii unei comunităţi: alegerea în fruntea comunei a unui gospodar de frunte.

Şi când vezi caiii mari şi frumoşi ai gospodarilor, casele cu aspect tradiţional, îmbrăcate în lemn, oamenii „forfotind” mereu după treburi, explicaţiile, motivaţiile parcă nici nu mai au loc. Toţi pun umărul la dezvoltarea zonei în care trăiesc şi reuşita nu se lasă mult aşteptată.

Pe lângă investiţiile publice iniţiate de administraţia locală sau în completarea acestora, apar şi investiţii private. O companie franceză vrea să amenajeze un parc eolian la Capu Câmpului, pentru început montând aparatură de măsurat intensitatea vântului. Avantajele unei astfel de investiţii sunt incontestabile, mai ales că montarea aparaturii pe păşunea comunală nu afectează păşunatul. Asta arată încă o dată dacă vreţi că motorul dezvoltării în ansamblu a unei comunităţi o constituie investiţiile publice. Iar acestea pot fi realizate chiar şi în timp de criză economică, toul depinzând de voinţa şefului administraţiei locale. La Capu Câmpului voinţă există, pentru că primarul Gheorghe Cajvan cunoaşte problemele comunităţii şi chiar insistă să rezolve o mare parte dintre acestea.

Am vizitat comuna, după scurtul dialog purtat cu şeful şeful administraţiei locale şi putem spune că am văzut un tablou frumos ce integrează tradiţiile în prezent. (VA)

Alimentare cu apă şi canalizare printr-un proiect cu fonduri europene pe măsura 3.2.2 a Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), împădurirea a circa 42 hectare de teren degradat, printr-un proiect în colaborare cu Ministerul Mediului, finalizarea electrificării comunei, printr-un proiect în valoare de 14,7 miliarde lei vechi, modernizarea iluminatului public, modernizarea şcolilor, sprijin pentru dezvoltarea celei mai mari investiţii în energia eoliană din zonă, laborator de informatică la şcoală cu 20 de calculatoare moderne, proiect pentru cămin cultural, bază sportivă în lucru, acestea sunt câteva din proiectele şi obiectivele aflate în lucru în comuna Ciprian Porumbescu din judeţul Suceava, proiecte care transformă comunitatea într-un şantier.

„Constat că-i cam lungă cămaşa pentru mine, adică e mult de lucru, dar sper ca până la sfârşitul anului să finalizez proiectele începute, iar de la anul să începem construcţia unui cămin cultural că nu avem în comună. Avem proiect pentru cămin cultural depus din 2006, sper ca la anul să intre la finanţare, dacă nu, din fonduri proprii şi tot începem lucrările. În ceea ce priveşte anul 2010, în ansamblu, nu pot spune că a fost rău, dar nici mulţumit nu pot fi, că întotdeauna vrem mai mult”, spune optimist primarul Dumitru Nimiţean.

Şi o comună mai mică poate accesa proiecte de modernizare

Comuna marelui compozitor Ciprian Porumbescu se dezvoltă într-un ritm susţinut. Ce n-au făcut comune mult mai mari a reuşit să facă primarul Dumitru Nimiţean pentru Ciprian Porumbescu. Dar întotdeauna aspiraţiile sunt mai mari şi primul gospodar vrea mai mult şi spune că nu poate fi mulţumit, cu toate că tot domnia sa afirmă că are o cămaşă cam lungă, adică multe proiecte în lucru.

De la naţionalul spre Gura Humorului, intrând pe la Liră în pădurea care strjuieşte de sute de ani aceste meleaguri, după câţiva kilometri călătorul intră în comuna marelui compozitor Ciprian Porumbescu. Aşezată între dealuri mai înalte sau mai molcome ca vorba moldoveanului, această comunitate atrage prin frumuseţea locurilor şi vrednicia oamenilor. Aceste argumente, alături de investiţiile publice ambiţioase lansate de primarul Dumitru Nimiţean, au atras investiţii private unicat în Moldova. Aici îşi construieşte sediul regional o companie care produce energie eoliană şi tot aici va fi un parc eolian mare. „E ca un cartier acolo unde construiesc sediul firmei”, spune primarul Nimiţean.

Pe intrarea dinspre pădure, în comună se poate ajunge pe mai multe căi, când am ajuns în sat drumul era aproape blocat de lucrările la reţeaua de alimentare cu apă şi canalizare, care se derulează printr-un proiect pe măsura 3.2.2 în cadrul FEADR. Am rămas plăcut surprinşi cum o comună cu 2 250 de locuitori a reuşit să acceseze un proiect de 2,5 milioane euro. Şi prima întrebare adresată primarului Nimiţean a fost legată de acest subiect. „Suntem printre primele comune care am accesat un astfel de proiect, dar contestaţiile la licitaţia de execuţie ne-au întârziat lucrările. Au fost 5 contestaţii la Comisia Naţională pentru Soluţionarea Contestaţiilor (CNSC) şi 3 la Curtea de Apel. Aceste contestaţii au întârziat lucrările. Proiectul trebuie finalizat anul acesta. Şi mai rămâne cam 15% din comună fără apă curentă, dar pentru acele zone avem un alt proiect ce se va realiza. Am unele reproşuri din partea romilor că acolo nu ajunge acum apa, dar asta a fost soluţia tehnică. Prima soluţie cuprindea toată comuna, însă n-a fost posibil de realizat pentru că se baza pe izvoare din pădure care se pot colmata şi atunci toată investiţia devenea inutilă.

O altă investiţie importantă pentru comună este împădurirea unei suprafeţe de 42 hectare de teren degradat. Investiţia se realizează printr-un proiect pe Ministerul Mediului şi în toamnă s-a plantat cam 70% din suprafaţă, urmând ca acum să se finalizeze lucrarea, pentru că răşinoasele se plantează primăvara. După finalizarea lucrărilor de plantare, pădurea va fi întreţinută de firma care execută lucrările, pentru ca apoi să fie predată administraţiei locale şi va fi pădurea comunei. Mai avem apoi baza sportivă în lucru pe care sper s-o finalizăm până în toamnă şi tot atunci vom înscrie echipa de fotbal. Şcoala nouă e terminată şi dotată cu mobilier nou, iar la şcoala nr 2 trebuie schimbat acoperişul. Clădirea este din 1870 şi necesită lucrări de modernizare. Să vedem de unde vom găsi fonduri. La nivelul şcolii s-a înfiinţat laborator de informatică dotat cu 20 de calculatoare moderne.

Printr-un proiect cu fonduri europene, în valoare de 6 milioane euro, iniţiat de Consiliul Judeţean, se va moderniza drumul judeţean de la Ilişeşti până la Casa memorială Ciprian Porumbescu.

Sunt mulţumit că am reuşit să extindem reţeaua de electricitate în toate zonele unde nu era. Investiţia s-a ridicat la 14,5 miliarde lei vechi şi a prevăzut electrificarea cătunelor Căţel, Casa memorială, Tuşiţi, Canton, care înseamnă peste 100 de locuinţe. Am terminat apoi modernizarea iluminatului public stradal, investiţie cifrată la circa 2 miliarde lei vechi.

Obiectivul principal rămâne modernizarea prin asfaltare a tuturor drumurilor. În total avem în jur de 27 kilometri de drumuri comunale, din care 14 kilometri sunt în interiorul localităţii şi pe acestea le vom moderniza întâi. Sunt multe proiecte în lucru, cămaşa a devenit cam lungă, adică e mult de lucru, dar sper ca toate lucrările începute să le finalizăm anul acesta, iar de la anul să începem construcţia unui cămin cultural că nu avem. Am depus proiect pentru cămin mai demult, avem promisiuni şi să vedem ce se va întâmpla. Dacă nu obţinem fonduri voi încerca să începem construcţia din fonduri proprii.

Am avut probleme şi cu alunecările de teren, în perioada 2007-2009 şi am fost nevoiţi să construim 6 case. În ceea ce priveşte investiţiile nu ne putem plânge, avem de lucru, aşa cum spuneam şi anterior, însă întotdeauna vrem mai mult, aşa că nu pot spune că sunt mulţumit în totalitate”, a declarat primarul comunei Ciprian Porumbescu.

Un parc eolian şi sediul companiei care produce energie eoliană sunt construite la Ciprian Porumbescu

Investiţiile publice şi deschiderea manifestată de administraţia locală spre dezvoltarea sectorului privat, alături de intensitatea vântului din zonă au convins reprezentanţii unei companii care dezvoltă parcuri eoliene să investească masiv la Ciprian Porumbescu. Aici se va construi, ca un cartier mai mic, sediul regional pe Moldova al companiei de energie eoliană. Investiţia pentru sediu va ajunge la 600 000 euro, iar cele trei proiecte pentru parcuri eoliene se cifrează la 180 milioane euro. Aceste investiţii crează locuri de muncă pentru cetăţenii comunei, dar aduce şi venituri la bugetul local. „Conform legii, 50% din taxe se plătesc la emiterea autorizaţiei de construcţie, deci ar trebui să încasăm circa 300 000 euro. Vom încerca să asfaltăm cu aceşti bani străzile pe care s-a realizat instalaţia de apă pentru că nu mai avem apoi de ce le sparge. De asemenea, vrem să amenajăm un cabinet stomatologic în comună şi să aducem medic specialist. Avem şi un SF pentru părtie de săniuş şi schi în zona 3 Tei. Momentan e oprit proiectul că n-avem partea de cofinanţare. Cam asta e situaţia, dar sincer nu pot spune că-s mulţumit, însă în condiţii de criză trebuie să te declari mulţumit şi cu cât s-a reuşit”, a concluzionat primarul Dumitru Nimiţean.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar când vezi că o comunitate relativ mică reuşeşte să aplice proiecte de anvergură, la care unele comunităţi mari aproape că nu visează îţi dai seama că omul sfinţeşte locul. Atmosfera de lucru, oamenii gospodari din comuna Ciprian Porumbescu şi grija şefului administraţiei locale pentru rezolvarea oricărei probleme din comunitate, reprezintă tot atâtea argumente pentru dezvoltarea zonei. Dacă şi Consiliul Judeţean îşi face treaba şi la Suceava chiar şi-o face, atunci zona se dezvoltă într-un ritm susţinut chiar şi pe timp de criză. Investiţiile publice şi private dezvoltă comunităţile, iar acestea trebuie realizate din orice sursă financiară disponibilă.

Comuna Ciprian Porumbescu are şi puncte importante de atracţie între care amintim Casa Memorială Ciprian Porumbescu, Muzeul, biserica din sat care-i un adevărat monument de spiritualitate şi frumuseţe. Iar imaginea de ansamblu te invită şi a doua oară în această zonă deosebit de frumoasă… (VA)

Judetul Suceava

Primaria comunei Preutesti, judetul Suceava, organizeaza in ziua de 1.04.2011, ora 13,00, licitatie publica in vederea vanzarii unui buldoexcavator marca Benfre. Inscrierile se vor face pana la data de 1.04.2011, ora 12,00.

In caz de neadjudecare licitatia se va repeta in fiecare zi de vineri.

Relatii suplimentare se pot obtine la tel 0230/541242 sau la sediul Primariei Preutesti.

Asfaltarea drumului judeţean care traversează comuna, printr-un proiect pe programul operaţional regional, finalizarea proiectului la ordonanţa 7 în cadrul căruia s-au construit un pod şi 15 podeţe, îndiguirea pârâului care traversează comuna pe ambele maluri, de la Gura Humorului până la Pleşa, adică la ieşirea din comună, amenajarea unui punct de informare turistică, printr-un proiect european şi a unor trasee turistice montane către principalele puncte turistice din zonă (Suceviţa, Cacica, Solca), printr-un alt proiect depus la Ministerul Turismului, proiect pentru betonarea a două drumuri în cadrul programului Ministerului Dezvoltării, acestea sunt câteva reuşite şi priorităţi pe agenda de lucru a primarului comunei Mănăstirea Humorului, Cătălin Tomasciuc. „2010 a fost un an bun, am încheiat anul fără datorii şi am realizat ce ne-am propus. Avem o serie de investiţii în lucru şi alte proiecte ce vor începe anul acesta, din care menţionez punctul de informare turistică, obiectiv la care încep lucrările pe 28 martie. Va fi singurul punct turistic european din zonă. Tot anul acesta vor începe lucrurările de îndiguire a pârâului ce trece prin comună şi astfel va fi eliminat riscul inundaţiilor. De asemenea, reţeaua de canalizare va fi dată în folosinţă în viitorul apropiat şi tot anul acesta va fi asfaltat drumul judeţean ce traversează comuna”, a spus optimist ambiţiosul primar al comunei Mănăstirea Humorului.

Pe-un picior de plai…

Cum se termină Gura Humorului începe comuna Mănăstirea Humorului, un loc binecuvântat de Dumnezeu cu frumuseţi deosebite şi oameni aprigi la muncă şi mari la sfat. Parcă eşti în altă ţară când mergi în Bucovina! Şi aici sunt nevoi, sunt greutăţi, efectele crizei economice se văd şi aici, dar se munceşte mai mult şi nu prea vezi plângăcioşi. Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi pune în traistă, spune o vorbă moldovenească şi acest proverb e aplicat în judeţul Suceava. Cum necum, conducerea Consiliului Judeţean şi administraţiile locale au reuşit în doar trei ani să schimbe radical realitatea din judeţul Suceava.

Chiar de la intrarea în comuna Mănăstirea Humorului te întâmpină pensiuni şi construcţii mai noi sau mai vechi toate bine gospodărite, semn că aici se caută mereu soluţii pentru dezvoltare. Şi administraţia locală trebuie să ţină pasul cu nevoile oamenilor, cu nevoile zonei. De tânăr în administraţie, primarul Cătălin Tomasciuc a reuşit să câştige încrederea oamenilor prin proiectele şi investiţiile iniţiate. N-a venit în administraţia locală pentru salariu, ci pentru a pune umărul la dezvoltarea comunei. Şi a reuşit. Când l-am întrebat cum a fost 2010 pentru comuna Mănăstirea Humorului, primul gospodar a spus: „A fost un an bun, pe care l-am încheiat fără datorii şi am reuşit să realizăm ceea ce aveam planificat. Avem spre finalizare proiectul la ordonanţa 7/2006 prin care s-a construit un pod mare şi 15 podeţe, reţeaua de canalizare îi dăm drumul în viitorul apropiat, au început lucrările la îndiguirea pârâului care traversează comuna şi astfel va fi eliminat riscul producerii inundaţiilor, proiectul este iniţiat de Apele Române Bacău şi prevede îndiguirea pârâului pe ambele părţi de la Gura Humorului până la Pleşa. De asemenea, cu ajutorul Consiliului Judeţean, încep lucrările la modernizarea drumului judeţean 177, Mănăstirea Humorului-Poiana Micului, pe un proiect în cadrul programului operaţional regional. Apoi, pe 28 martie încep lucrările la proiectul cu fonduri europene, în valoare de 200 000 euro, pentru amenajarea unui punct de informare turistică. Proiectul prevede construcţia unei clădiri cu această destinaţie, parcare, parc împrejmuit, iluminat, panouri de afişaj, în aşa fel încât la orice oră turiştii să poată să se informeze cu privire la trasee, la locurile de cazare din zonă şi alte puncte de atracţie. Cred că va fi primul punct de informare european din zonă, ca dotare şi amenajări. Tot legat de promovarea şi dezvoltarea turismului în zonă, intenţionăm să depunem la Ministerul Turismului un proiect pentru marcarea unor trasee turistice montane spre obiective turistice importante din zonă. După implementarea acestui proiect, turiştii vor putea merge pe jos către mănăstirea Suceviţa, Cacica, Solca şi alte obiective turistice din zonă şi aşa le oferim diversitate vizitatorilor. De asemenea, punctul de informare turistică va avea o bază de date cu pensiunile din zonă, harta zonei şi traseele turistice. Proiectul este iniţiat de Asociaţia româno-poloneză Obcinile Bucovinei realizată în colaborare cu polonezii din Poiana Micului şi o asociaţia din Polonia, iar din organizaţie fac parte Mănăstirea Humorului, Solca, Suceviţa, Cacica, Gura Humorului şi ocoalele silvice din regiune, de pe raza acestor localităţi. Revenind la drumurile din comună, am depus un proiect la Ministerul Dezvoltării pentru betonarea a două drumuri comunale Larga şi Lunga pe o distanţă de 15 kilometri. Dacă reuşim să betonăm aceste două drumuri, terminăm cu drumurile principale şi rămâne să le întreţinem pe toate. Terminăm cât de repede şi cu reţeaua de canalizare, apă curentă este prin cădere, din izvoare, deci am asigurat utilităţile. După ce finalizăm şi proiectele de promovare a turismului în zonă şi se modernizează drumul judeţean va fi altfel”, spune optimist primarul Cătălin Tomasciuc.

Uniunea Polonezilor amenajează Casa Polonă

O atenţie deosebită a acordat administraţia locală unităţilor de învăţământ din comună şi astfel toate asigură condiţii bune de studiu elevilor. De asemenea, există o colaborare strânsă cu Uniunea Polonezilor şi comunitatea polonă din comună. Uniunea Polonezilor, cu sprijinul Guvernului Poloniei, s-a implicat în realizarea unei şcoli noi la Poiana Micului, iar anul acesta va sprijini amenajarea unui obiectiv pretenţios, care va avea sală de calculatoare, sală de sport, spaţii de recreere, cămin cultural. Obiectivul se va numi Casa Polonă. „Cred că-n vară vor începe lucrările la acest obiectiv”, spune primul gospodar. Interesant acest sprijin din partea Uniunii Polonezilor, care arată că de sute de ani împreună, pe aceste meleaguri cu o spiritualitate şi frumuseţe aparte, convieţuiesc în armonie şi se sprijină reciproc oameni adevăraţi, care-s interesaţi doar de bunul mers şi dezvoltarea comunităţii în care trăiesc.

Mănăstirea Humorului este punctul central de atracţie al comunei cu acelaşi nume. Pe lângă acest monument de frumuseţe şi spiritualitate, tradiţiile zonei sunt deosebite. Balul gospodarilor sau manifestarea De Paşti la noi în sat ori Hramul comunei sunt câteva momente importante din viaţa acestei comunităţi, sunt ocazii pentru turişti să devină martori ai unor crâmpeie din frumuseţile acestor meleaguri. Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când văd truda de zi cu zi oamenilor pentru a-şi crea condiţii mai bune de trai la ei acasă şi solidaritatea şi interesul pentru dezvoltarea şi promovarea zonei în care trăiesc, văd esenţa moldovenilor pe aceste meleaguri. Şi nimic nu e mai frumos decât să priveşti rezultatele şi reuşitele oamenilor înscrise pe fiecare gospodărie. De la Mănăstirea Humorului până la Pleşa sau în liniştea mănăstirii ori pe trasee montane, frumuseţile parcă sunt aşezate cu mâna ori de penelul unui pictor. Şi tot acest tablou este completat de vrednicia oamenilor acestor meleaguri. Cine n-a vizitat zona n-a reuşit să se bucure de frumuseţi Dumnezeieşti… (VA)

În aer se simte, însă, mirosul Primăverii adus de ghiocei, primele flori gingaşe şi plăpânde care se luptă să iasă de sub pojghiţa sufocantă de gheaţă, pentru a ne umple sufletele de lumină şi căldură, bucurându-ne astfel prin frumuseţea şi gingăşia lor.

Încet, încet îşi fac apariţia şi alţi ambasadori ai primăverii: vrăbiuţele, gureşe, zboară voioase prin văzduhul alb – cristalin, ciripind cele mai frumoase melodii, într-un adevărat concert. Acum natura prinde cu adevărat contur, totul este plin de viaţă, chiar şi animalele ies rând pe rând din grajduri, pentru a-şi încălzi trupurile amorţite.

Odată cu topirea zăpezii, în Suceava ies însă la suprafaţă şi… gropile imense, ascunse până acum sub covorul alb. Spre disperarea conducătorilor auto, care înjură autorităţile locale pentru un astfel de mărţişor oferit cu… generozitate, în fiecare an. De-ale Primăverii… în ţara cu Fagi şi cu oameni dragi! (Andreea RUSU – studentă)

Şcoli modernizate, drumuri reabilitate, proiect de alimentare cu apă în valoare de un milion euro ce va începe la 1 martie, modernizarea dispensarului din comună, reabilitarea sediului primăriei, iniţierea unui proiect ambţios şi unicat în zonă pentru sprijinirea persoanelor defavorizate prin acordarea unei mese calde, cu sprijinul conducerii Consiliului Judeţean, a bisericii Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril şi a oamenilor de bine, acestea sunt câteva reuşite ale echipei din fruntea administraţiei locale condusă de primarul Bogdan Codreanu.

„Munca în echipă înseamnă eficienţă şi niciodată nu voi renunţa la acest principiu pentru că dă rezultatele aşteptate de cetăţeni, de comunitate şi atunci şi eu sunt mulţumit. Orice idee, orice propunere se analizează în echipă, iar eu am tăria să recunosc o propunere din partea altcuiva mai bună decât a mea. Şi mai e un aspect, anume că succesul în echipă e mai apreciat, se împarte pe fiecare membru, la fel şi o eventuală nereuşită. Chiar cu riscul de a repeta, cel mai important aspect al vieţii este credinţa în Dumnezeu. De aici plec în orice demers pe care-l fac pentru comunitate. Şi rezultatele se văd, iar dacă oamenii au văzut schimbare şi-s încântaţi şi eu sunt mulţumit. Avem proiecte finalizate, cum e grădiniţa de aici, altele sunt în curs de finalizare şi unele vor începe. În ansamblu, situaţia s-a schimbat mult în raport cu perioada de dinainte de 2008 şi vreau să mai spun că nu fac şi nu voi face proiecte care să stea <<la praf>>, adică nu aruncăm banii comunităţii pe nişte hârtii, cum au făcut alţi primari dinaintea mea”, spune ambiţiosul primar al comunei Pojorâta, Bogdan Codreanu, fără să uite să amintească mereu de lucrul în echipă şi cât de mult contează o echipă de succes în fruntea unei comunităţi.

„Omenia nu se vinde şi nu se cumpără…”

Acesta e un alt principiu după care se ghidează în viaţă primarul Codreanu şi „primarul unei comunităţi este un dirijor şi bagheta trebuie să fie faptele nu vorbele”, după i-a spus primului gospodar părintele Iustin de la mănăstirea Petru Vodă, o inteligenţă sclipitoare şi un suflet ales.

De ce oare nu sunt mai mulţi aleşi în funcţii înalte care să lucreze şi cu o doză mai mare de interes pentru comunitate? Asta a fost întrebarea ce a rămas în urma dialogului interesant purtat cu primarul comunei Pojorâta, din judeţul Suceava, Bogdan Codreanu. Un ales local care pune interesul comunităţii mai presus de cel personal şi rezultatele se văd în dezvoltarea comunităţii şi a zonei în ansamblu. Până la urmă, o doză de idealism, care să conducă la a face pentru comunitatea în care trăim şi pentru ţară în general anumite servicii necesare, dezinteresat, ar trebui să fie calitate de bază a fiecărui ales (demnitar). Şi a fiecărui cetăţean. Aşa a fost mereu şi istoria ne-o confirmă, arătându-ne exemple de bărbaţi de stat, de oameni politici adevăraţi nu porecliţi aşa cum sunt în România de peste două decenii. E o impresie culeasă din multe comunităţi locale, dar e mai pregnantă în cazul unor aleşi în raport cu alţii. Cu două trei fraze şi exemple de lucrări bine făcute, primarul Bogdan Codreanu de la Pojorâta convinge interlocutorul că există şi aleşi mai idealişti, care chiar lucrează pentru binele oamenilor.

Pe drumul naţional spre Vatra Dornei, modernizat recent datorită diligenţelor întreprinse de preşedintele Consiliului judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, un ales care se implică în orice problemă a judeţului şi rezultatele se văd, lăsând oraşul Câmpulung în urmă, călătorul ajunge la Pojorâta, comunitate veche, cu oameni gospodari, munteni mai iuţi la fapte şi domoli la vorbe, sfătoşi, într-o zonă unde Dumnezeu parcă a aranjat special frumuseţile. Dumnezeu îţi dă dar nu-ţi pune în traistă spune o vorbă veche moldovenească şi dacă în 2008 oamenii n-ar fi ales în fruntea lor o echipă tânără şi de succes, aşa cum a demonstrat până acum, Pojorâta nu ar fi tins către partea de sus a clasamentului comunităţilor în judeţ, ca nivel de atractivitate pentru oaspeţi (turişti) şi dezvoltare. Cum a reuşit într-un timp scurt să iniţieze proiecte măreţe ne spune primul gospodar: „Orice demers pentru comunitate începe de la credinţa în Dumnezeu şi dacă mi-a dat puterea şi primul semn că trebuie să fiu aici, în fruntea comunităţii, e clar că toate obstacolele întâlnite în cale pot fi depăşite. Am reuşit să schimb mentalitatea şi modul de lucru. Eu lucrez în echipă şi mă sfătuiesc mereu cu preoţii, cu cadrele didactice, cu echipa, pentru că o idee reprezintă mai puţin decât mai multe idei. Şi dintr-un concurs de opinii pot ieşi soluţii mult mai bune. În primul rând nu am făcut, aşa cum era obiceiul până în 2008 la primărie, proiecte fără finalitate numai pentru a cheltui banii. Era un pod în comună sau un drum pentru care s-au făcut multe proiecte şi s-au cheltuit mulţi bani şi agitaţia începea doar în campaniile electorale. Ori noi am încercat să iniţiem proiecte şi investiţii care pot fi realizate. Avem proiecte în lucru, unele finalizate, iar altele în faze iniţiale. Am reuşit să finalizăm grădiniţa din centru, grupuri sanitare la şcoala gimnazială, din fonduri guvernamentale, iar acolo lucrările continuă şi anul acesta, a fost modernizat dispensarul, s-a lucrat la reabilitarea drumurilor, iar de la 1 martie încep lucrările într-un proiect de un milion euro, care înseamnă alimentare cu apă în comună. Ordinea lucrărilor e dată de nevoile oamenilor. Dacă o investiţie se adresează unui număr cât mai mare de cetăţeni apoi aceea se realizează. Am iniţiat lucrări la şcolile şi grădiniţele din comună pentru că beneficiază toată comunitatea. Cine nu are copil la şcoală are nepot şi aşa mai departe. În acelaşi timp, copiii sunt viitorul comunităţii şi de ei trebuie în primul rând să avem grijă. Aşa cum îi formăm, cum le asigurăm condiţii de formare acum, aşa vor fi pe viitor. Avem copii buni, cadre didactice profesioniste şi asta se vede în rezultatele elevilor care reuşesc la licee de valoare. Aşadar, în primul rând ne-am orientat spre învăţământ, sănătate, infrastructură rutieră, domeniul social, după care ne-am uitat şi la cartea de vizită a comunei, Primăria. Au început lucrările de reabilitare la sediul Primăriei, clădire construită în 1937, care până acum nu a beneficiat de lucrări serioase de reabilitare. S-au mai făcut unele lucrări mici, dar pentru care s-au cheltuit mulţi bani, că aşa era înainte de 2008. Avem şi proiecte acoperite de praf care au fost întocmite cu bani mulţi doar pentru a se cheltui banii, deoarece se ştia de la început că nu vor intra la finanţare. Aceste proiecte erau în scop electoral şi pentru a justica unele sume de bani. Un proiect pentru şcoala cu clasele V-VIII a fost întocmit cu 1,6 miliarde lei vechi şi a fost acoperit de praf, nimic nu s-a petrecut. Iar noi am reabilitat şi am construit o clădire anexă la acea unitate de învăţământ cu suma cât a fost irosită pe un proiect inutil.

Sunt mulţumit că împreună cu viceprimarul Vladimir Cârloanţă am reuşit să închegăm o echipă de succes, o familie mai mare”, a mai spus primarul Bogdan Codreanu.

„Iubesc ceea ce fac pentru că lucrez în folosul semenilor, a comunităţii în care m-am născut…”

Un proiect unicat în zonă este pe domeniul social. Probleme sociale sunt peste tot, dar nu la nivelul „inventat” înainte de 2004 şi continuat până nu demult. Soluţionarea problemelor sociale ţine comunitate, dar soluţiile trebuie să fie punctuale, aşa cum am întâlnit la Pojorâta şi în alte comunităţi locale. Primarul Codreanu, cu sprijinul preotului Luca Valeriu de la biserica Sfinţii Apostoli Mihail şi Gavril din Valea Putnei, cu ajutorul Consiliului judeţean, al oamenilor de bine, a reuşit să iniţieze un proiect social ambiţios: O masă caldă pentru persoanele nevoiaşe. „Iniţiativa noastră a găsit deschidere totală la preşedintele CJ Gheorghe Flutur, prima masă caldă fiind asigurată de domnia sa. Dar această iniţiativă a <<prins>> şi la mulţi oameni de bine. 50 de persoane nevoiaşe servesc o masă caldă de două ori pe lună în cadrul acestui proiect. Până la Sfintele Paşti s-au anunţat sponsori din comună şi nu numai care asigură masa, s-au făcut rezervări, iar acesta nu e un semn de la Dumnezeu că e bună calea pe care mergem? Asta arată că iniţiativele bune, concrete, atrag oameni de bine.

Nimic nu puteam face fără echipă şi de aceea nu voi renunţa niciodată la acest principiu. Se lucrează anul acesta şi la un pod pentru care s-au întocmit înainte de 2008 trei proiecte. Chiar înainte de alegeri a fost reactualizat un proiect cu 300 milioane lei vechi. Mai avem un drum care a fost măsurat de trei ori, s-au cheltuit pe proiecte la acel drum peste 5 miliarde lei vechi. Şi atunci apare întrebarea cum să se dezvolte comuna Pojorâta dacă mare parte din fonduri se duceau pe hârtii fără valoare? A fost o risipă generalizată, erau doar interese de grup şi personale aici, dar am oprit acest fenomen şi îndreptăm toate resursele pentru dezvoltarea comunităţii. Dacă nu aveam realizări la un nivel vizibil, care să mulţumească oamenii, să le dea acea doză de încredere necesară, m-aş fi retras, nu mai depuneam candidatura în 2012. Dar când văd că oamenii au înţeles eforturile echipei din administraţia locală şi apreciază schimbările, reuşitele, e clar vă vrem să continuăm investiţiile începute, pentru că noi am plecat la drum cu un program de dezvoltare pe termen lung. Nu gândim doar până mâine ci în viitor”, a concluzionat tânărul şi ambiţiosul primar al comunei Pojorâta.

După acest mesaj spus din suflet, cu raţiune şi identificând pe teren o seamă de realizări în doar doi ani şi ceva, reuşite la care aproape că nu mai visau localnicii, e clar că direcţia pe care a dat-o comunei echipa din fruntea administraţiei locale e bună, e clar că startul dezvoltării a fost dat şi Pojorâta va fi mâine mai sus decât este astăzi.

La finalul dialogului, primarul Codreanu a ţinut să menţioneze din nou calităţile viceprimarului Cârloanţă şi ale echipei din preajma domniei sale afirmând că viceprimar ca la Pojorâta, atât de loial comunităţii, nu crede că mai există în judeţ.

„Optica s-a schimbat. Echipa din administraţia locală colaborează bine cu preoţii, cadrele didactice, localnicii, pentru că toţi avem un scop: dezvoltarea comunităţii. Am pus accentul pe susţinerea învăţământului pentru că şi rezultatele copiilor sunt de excepţie. Copiii din Pojorâta îndrumaţi de educatoarea Rodica Raia au câştigat în 2009 şi-n 2010 medalia de aur la dans. De asemenea, elevii sunt fruntaşi la olimpiade şcolare. Şi atunci eu cum să nu fiu apropiat de copii? Dezvoltarea unei comunităţi trebuie să aibă în centrul atenţiei învăţământul”, crede primul gospodar al comunei Pojorâta.

Având o viziunea sănătoasă, raţională despre dezvoltarea în ansamblu şi fiind în contact direct cu realitatea de zi cu zi, primarul Codreanu mai afirmă că în general, direcţia în care merge acum România este cheia succesului, pentru că aplicarea tuturor măsurilor de până acum vor duce în final la creşterea nivelului de trai. „Şi vinovaţi de situaţia actuală sunt toate partidele politice, dar dacă tot s-a găsit cineva care să pună lucrurile în ordine e bine să-i dăm concursul prin acţiunile noastre de dezvoltare a comunităţilor locale…”, este de părere primarul comunei Pojorâta. (VA)

Una dintre cele mai dure lovituri date reţelelor de contrabandişti s-a consumat recent şi asta arată voinţa instituţiilor statului în lupta cu acest flagel. 77 de poliţişti şi vameşi au fost săltaţi recent din Vama Siret pentru contrabandă cu ţigări, dar în total oamenii legii au în vizor peste 100 de contrabandişti. O primă estimare arată că peste 200 baxuri de ţigări intrau în ţară în 24 de ore.

Statistica Ministerului Administraţiei şi Internelor, a poliţiştilor de frontieră şi vameşilor arată nivelul contrabandei cu ţigări (atenţie!, numai ce s-a descoperit) undeva la câteva milioane de pachete de ţigări pe lună. Ofensiva pornită împotriva contrabandiştilor este la cote înalte iar „capturile” sunt cele mai mari din istoria postdecembristă a României. Şi nu e totul. E doar undeva la 20-30% din totalul contrabandei. Asta arată că o altă boală gravă a României postdecembriste este contrabanda. Şi în prezent, atât la nivel naţional, cât şi la nivel european, se caută „medicamente” pentru această boală. Dar sistemul românesc, impus de Iliescu şi bine ţesut în aproape două decenii de lege a junglei, se opune, ca de obicei.

Să spunem acum că europenii au dreptate în legătură cu iliegalităţile din vămile României şi corupţia sau „greşelile” din Justiţie, ar însemna că nu susţinem cauza României. Dar ceea ce se întâmplă zi de zi e grav. Şi mai grav e că sistemul se opune. Contrabandiştii apar peste noapte precum ciupercile după ploaie. Chiar dacă sunt arestaţi sute de poliţişti de frontieră şi vameşi, contrabanda continuă. Capturile din ultima perioadă sunt cele mai mari din istoria postdecembristă a ţării, dar încă nu este de ajuns şi de aceea europenii se uită „câş” la noi şi ne spun că trebuie să mai aşteptăm până vom urca în barca lor.

Trebuie însă remarcat faptul că unele instituţii ale statului şi unii slujbaşi ai statului chiar îşi fac treaba, cu toate că nu au poate salarii la un nivel acceptabil. Cooperarea dintre instituţiile statului în cazul Siret arată că drumul pe care se merge e bun, dar câţi au curajul să recunoască acest aspect? Mai ales că reţelele infracţionale au vechime şi au fost tolerate chiar de unele Guverne… Şi sunt bani mulţi la mijloc, iar după cum se vede totul are un preţ. Chiar dacă-i contrabandă cu ţigări, trafic de arme, droguri, fiinţe umane, totul se poate rezolva în opinia unor poliţişti de frontieră şi vameşi dacă se acordă preţul cuvenit.

Vile, maşini scumpe, dintr-un salariu modest de vameş ori poliţist de frontieră

Asistăm tot mai des la proteste ale poliţiştilor de toate neamurile şi la proteste ale altor bugetari. Unii le plâng de milă că ar fi rămas cu salarii mici şi ei, săracii, muncesc pe rupte în folosul ţării, al nostru, al tuturor. Minciuni şi manipulare pe fondul desfăşurării activităţilor de contrabandă, asta e realitatea. Trebuie menţionat expres faptul că boala pentru care se încearcă găsirea unor „tratamente” vine din 1990 şi a fost tolerată de toate guvernele de până acum, pentru că astfel de activităţi ilegale audceau liderilor politici şi partidelor bani negri pentru zile albe. Ce se încearcă acum trebuia început din 1990 şi dacă se întâmpla aşa, în anul de graţie 2011 nu mai aveam poliţişti care să-şi dea de pământ caschetele, nu mai aveam poliţişti de frontieră cu vile şi maşini scumpe obţinute din contrabandă, nu mai aveam contrabandişti care să mânuiască milioane de baxuri de ţigări. Încercări de asemenea anvergură poate ar mai fi fost, pentru că trebuie să credem că-n instituţiile statului lucrează şi profesionişti, nu numai şpăgari. Dar nu a fost voinţă politică şi orice slăbiciune a fost speculată din plin de sistem. Şi apoi ce şi-or fi spus procurorii, poliţiştii etc? Cum să te baţi cu şpăgarii, cu baronii judeţelor care au devenit moşieri şi latifundiari din cauze politice, dacă lideri politici ai celui mai mare partid din opoziţie ameninţă în direct la televizor tocmai pe cei ce trebuie să aplice legea (procurori şi judecători)? La fel cum şeful judeţului Argeş e numit acolo „vecinu’” pentru că are terenuri în tot judeţul şi nimeni nu l-a deranjat până acum, tot aşa poliţişti, procurori, vameşi au vile şi maşini scumpe din salarii modeste.

Cert este că legi au fost şi până acum dar cine să le aplice? Vecinu’, baronu’ ori alţii ca ei? Lipsa aplicării legilor se vede acum destul de clar. Şi să nu gândescă cineva că aplicarea legilor e chiar atât de uşoară acum când sunt adevărate reţele constituite. La fel cum orice măsură guvernamentală se poticneşte şi se aplică în practică greu, din cauza sistemului, la fel e cazul contrabandiştilor. E greu să identifici şi să desfiinţezi reţele. Mai simplu ar fi fost şi ar fi dacă toţi poliţiştii, vameşii, dar şi ceilalţi funcţionari publici ar „beneficia” de controlul averilor. Dacă statul prin instituţiile abilitate şi-ar fi urmărit funcţionarii ar fi descoperit că fără venituri extraordinare aceştia au devenit peste noapte bogaţi.

Dar ofensiva ampotriva corupţiei începută în ultimii ani reprezintă un pas mare pentru curăţirea societăţii româneşti. Mai bine mai târziu decât niciodată şi e foarte bine că măcar acum se încearcă a se face ordine într-un sistem prost croit… (VA)

Statistica Ministerului Administraţiei şi Internelor, a poliţiştilor de frontieră şi vameşilor arată nivelul contrabandei cu ţigări (atenţie!, numai ce s-a descoperit) undeva la câteva milioane de pachete de ţigări pe lună. Ofensiva pornită împotriva contrabandiştilor este la cote înalte iar „capturile” sunt cele mai mari din istoria postdecembristă a României. Şi nu e totul. E doar undeva la 20-30% din totalul contrabandei. Asta arată că o altă boală gravă a României postdecembriste este contrabanda. Şi în prezent, atât la nivel naţional, cât şi la nivel european, se caută „medicamente” pentru această boală. Dar sistemul românesc, impus de Iliescu şi bine ţesut în aproape două decenii de lege a junglei, se opune, ca de obicei.

Să spunem acum că europenii au dreptate în legătură cu iliegalităţile din vămile României şi corupţia sau „greşelile” din Justiţie, ar însemna că nu susţinem cauza României. Dar ceea ce se întâmplă zi de zi e grav. Şi mai grav e că sistemul se opune. Contrabandiştii apar peste noapte precum ciupercile după ploaie. Chiar dacă sunt arestaţi sute de poliţişti de frontieră şi vameşi, contrabanda continuă. Capturile din ultima perioadă sunt cele mai mari din istoria postdecembristă a ţării, dar încă nu este de ajuns şi de aceea europenii se uită „câş” la noi şi ne spun că trebuie să mai aşteptăm până vom urca în barca lor.

Vile, maşini scumpe, dintr-un salariu modest de vameş ori poliţist de frontieră…

Asistăm tot mai des la proteste ale poliţiştilor de toate neamurile şi la proteste ale altor bugetari. Unii le plâng de milă că ar fi rămas cu salarii mici şi ei, săracii, muncesc pe rupte în folosul ţării, al nostru, al tuturor. Minciuni şi manipulare pe fondul desfăşurării activităţilor de contrabandă, asta e realitatea. Trebuie menţionat expres faptul că boala pentru care se încearcă găsirea unor „tratamente” vine din 1990 şi a fost tolerată de toate guvernele de până acum, pentru că astfel de activităţi ilegale audceau liderilor politici şi partidelor bani negri pentru zile albe. Ce se încearcă acum trebuia început din 1990 şi dacă se întâmpla aşa, în anul de graţie 2011 nu mai aveam poliţişti care să-şi dea de pământ caschetele, nu mai aveam poliţişti de frontieră cu vile şi maşini scumpe obţinute din contrabandă, nu mai aveam contrabandişti care să mânuiască milioane de baxuri de ţigări. ~ncercări ar mai fi fost, dar nu la acest nivel, însă lipsa aplicării legilor se vede acum destul de clar. Şi să nu gândescă cineva că aplicarea legilor e chiar atât de uşoară acum când sunt adevărate reţele constituite. La fel cum orice măsură guvernamentală se poticneşte şi se aplică în practică greu, din cauza sistemului, la fel e cazul contrabandiştilor. E greu să identifici şi să desfiinţezi reţele. Mai simplu ar fi fost şi ar fi dacă toţi poliţiştii, vameşii, dar şi ceilalţi funcţionari publici ar „beneficia” de controlul averilor. Dacă statul prin instituţiile abilitate şi-ar fi urmărit funcţionarii ar fi descoperit că fără venituri extraordinare aceştia au devenit peste noapte bogaţi. Mai binemai târziu decât niciodată şi e foarte bine că măcar acum se încearcă a se face ordine într-un sistem prost croit… (Vom reveni)

1,5 kilometri de trotuare, modernizarea dispensarului cu ajutorul unei organizaţii neguvernamentale, repararea unor drumuri afectate de inundaţii, obţinerea statutului de cea mai frumoasă comună, amenajarea cimitirului eroilor, întreţinerea unităţilor de învăţământ, proiect pentru modernizarea căminului cultural, schimburi de experienţă cu o comunitate din Franţa cu ocazia împlinirii a zece ani de la înfrăţirea dintre cele două comunităţi, acestea au fost câteva reuşite consemnate anul trecut la Vama în judeţul Suceava.

Totodată a fost promovat un proiect pe măsura 3.2.2 care include reabilitare drumuri şi construcţia unui pod, modernizare cămin cultural, construcţia unei unităţi de tip after school, achiziţie utilaje pentru întreţinerea drumurilor şi decolmatare şanţuri şi un alt proiect pentru amenajare spaţii verzi.

„Promovarea zonei şi stimularea turismului sunt în atenţia noastră. Avem oameni gospodari, deosebiţi, zonă frumoasă şi turismul reprezintă viitorul. 2010 a fost un an bun pentru Vama, tot ce ne-am propus a fost realizat, iar anul acesta avem în lucru mai multe proiecte, dar şi acţiuni de parteneriat cu alte comunităţi din Austria, din Germania pentru promovarea potenţialului local şi identificarea unor oportunităţi de colaborare”, spune optimist primarul comunei Vama din judeţul Suceava, Nicolai Baltag.

Proiectul Crăciun în Bucovina a umplut pensiunile din zonă

Bucovina a devenit în ultimii ani tot mai renumită pentru zonele frumoase, portul popular, tradiţii şi obiceiuri. Acestea toate au existat de când lumea dar nu au fost puse în valoare până acum. Călătorul nu poate cunoaşte Bucovina cu adevărat dacă nu ajunge la Vama, în inima regiunii. De la hotar şi până în inima Bucovinei numai peisaje deosebite sunt în cale şi cu cât se apropie călătorul de munte cu atât este mai încântat de ceea ce vede. Oameni parcă mai frumoşi la trup şi la suflet, case gospodăreşti, multe cu modele care arată vrednicia oamenilor acelor locuri şi toate acestea te fac să te simţi în altă lume. Drumul naţional spre inima Bucovinei a fost modernizat nu demult şi călătoria spre ţinuturi de vis e mult mai uşoară acum. Dacă mai luăm în calcul multitudinea de manifestări se se organizează în zonă, din care menţionăm proiectele Crăciun în Bucovina şi Paşte în Bucovina, avem motivaţia numărului tot mai mare de turişti care vin aici. Iar cele peste 50 de pensiuni din Vama asigură confortul turiştilor.

Fiind prin zonă am oprit şi la primăria Vama să vedem ultimele reuşite ale administraţiei locale în fruntea căreia se află un om din sistem. Primarul Nicolai Baltag lucrează în administraţie de 22 de ani şi spune că nu-i greu pentru că e familiarizat cu sistemul. Şi reuşitele se văd cu ochiul liber. „A fost un an bun pentru Vama, ce ne-am propus am realizat, dar nu trebuie să uităm că a fost an de criză. Am reuşit să finalizăm peste 1,5 kilometri de trotuar, la dispensarul uman a fost schimbată tâmplăria şi s-a montat centrală termică, investiţia fiind realizată cu sprijinul unei organizaţii neguvernamentale, apoi am avut de remediat problemele cauzate de inundaţiile din iunie-iulie. Un drum a fost pur şi simplu rupt de ape şi am fost nevoiţi să-l refacem. De asemenea, a trebuit să intervenim şi pe alte drumuri ce au fost afectate de ape. Pe teritoriul comunei trec două cursuri de apă, Moldova şi Moldoviţa. Probleme mari au fost în 2008 când au ost afectate 105 case, dar în urma măsurilor luate atunci în 2010 doar trei case au fost afectate.

S-a lucrat permanent la înfrumuseţarea comunei, la şcoli s-au efectuat reparaţiile curente şi avem o unitate în curs de reabilitare. Avem 7 şcoli în comună, unde învaţă circa 700 de elevi şi trebuie să asigurăm condiţii bune de studiu. Pentru anul acesta vreau să modernizăm Căminul Cultural, sper să reuşim. Apoi avem proiect integrat care n-a intrat la finanţare pe măsura 3.2.2, este eligibil, are 60 de puncte şi l-am depus la Ministerul Dezvoltării. Sper să prindem finanţare şi pentru acest proiect care include modernizarea prin asfaltare a mai multor drumuri şi construcţia unui pod, reabilitarea căminului cultural, construcţia unei unităţi de tip after school şi achiziţie utilaje pentru întreţinerea drumurilor. Tot anul trecut am sărbătorit 10 ani de la momentul înfrăţirii cu localitatea Louvecennes din Franţa. O delegaţie formată din oameni de afaceri, consilieri locali s-a deplasat în Franţa pe 18 septembrie 2010. Apoi avem un parteneriat cu organizaţii din Germania pentru proiecte în domeniul ocupării forţei de muncă.

Anul trecut am reuşit să modernizăm dispensarul uman cu ajutorul unei organizaţii neguvernamentale, deci ne-am îndreptat atenţia către toate problemele comunităţii”, spuneprimarul Nicolai Baltag.

Cea mai frumoasă comună

Într-o vitrină din biroul primului gospodar am văzut diploma de cea mai frumoasă comună acordată comunei Vama. „Am avut un chestionar de completat şi a fost şi o vizită în teren. Diploma reprezintă recompensa muncii şi a hărniciei de care au dat dovadă oamenii din Vama. Vămenii sunt oameni gospodari, liniştiţi, sfătoşi. Vă amintesc de zicala zonei: <<cine bea apă din Vama, nu mai pleacă de aici>>. Şi această zicală nu e spusă aşa, ci are un fundament real. Ne-am îndreptat atenţia şi către biserici, avem preoţi vrednici aici care merită sprijiniţi. Apoi am amenajat frumos monumentul euroilor şi toate acestea sunt pentru cartea de vizită a comunei”, spune mândru primarul Nicolai Baltag.

Comuna Vama are patru sate în care trăiesc în jur de 6 000 locuitori. Problemele sunt pe măsura mărimii comunei, iar acestea sunt în atenţia administraţiei locale. Am vrut să aflăm de la un om cu vechime în munca de administraţie dacă e greu să fii în fruntea unei comunităţi de oameni vrednici. „Dacă n-aş fi venit din sistem poate era greu dar aşa sunt familiarizat cu munca în administraţie. Am depus proiecte şi am opbţinut finanţări, mai depunem proiecte, dar nu pierdem din vedere nici lucrările gospodăreşti. Vine acuşi primăvara şi trecem la treabă, atât la investiţii mari, dar şi la mici activităţi gospodăreşti. Trebuie să creăm cadrul necesar dezvoltării comunităţii în ansamblu şi viitorul, după cum spuneam şi anterior, îl reprezintă turismul”, a mai spus primul gospodar al comunei Vama.

Parlamentarii PDL Gabriel Gospodaru şi Sorin Fodoreanu şi preşedintele CJ Suceava sprijină dezvoltarea zonei

O altă atmosferă e în Bucovina, în judeţul Suceava, unde parcă toţi pun umărul la dezvoltarea comunităţilor. Primarul Nicolai Baltag a ţinut să precizeze că deputatul Gabriel Gospodaru şi senatorul Sorin Fodoreanu, ambii din partea PDL, ţin legătura permanent cu domnia sa pentru a vedea ce proiecte au nevoie de sprijin şi ce mai trebuie făcut pentru dezvoltarea acestei frumoase comunităţi.

Un rol deosebit în dezvoltarea zonei îl are preşedintele Consiliului judeţean, Gheorghe Flutur care a iniţiat mai multe programe de promovare a Bucovinei şi a judeţului Suceava, insistând pentru realizarea unor trasee turistice.

În concluzie, Vama de azi e mai frumoasă decât Vama de ieri şi tocmai din acest motiv zona e din ce în ce mai căutată de turişti. (VA)

Titanică este această ascendenţă a ştiinţei româneşti şi, cu atât mai plină de merite, cu cât ea nu este numai o barometrie a mărimii numărului de cercetări, ci şi o evaluare a importanţei lor, criteriul valoric nefiind secundar uriaşului volum de muncă în cercetare.

Cei 85 de cercetători laureaţi au primit chiar din mâinile preşedintelui Barack Obama, cea mai înaltă distincţie decernată de administraţia prezidenţială americană, la gala „The Presidential Early Carrer Award for Scientists and Engineers” (PECASE) organizată printr-o ceremonie la Washington DC, în urma nominalizării a zece departamente federale şi agenţii ale administraţiei americane (premiile au fost înfiinţate de către fostul preşedinte al SUA, Bill Clinton, în anul 1996, se oferă anual şi au ca obiect recompensarea cercetărilor inovatoare şi angajamentul pentru comunitate, iar cercetătorii şi inginerii premiaţi primesc subvenţii pe o perioadă de până la 5 ani, spre a fi utilizate în scopul cercetărilor care sprijină importante misiuni guvernamentale).

„Ştiinţa şi tehnologia au fost mereu esenţiale pentru puterea economică a Statelor Unite ale Americii şi pentru statutul de lider mondial. Sunt convins că aceşti oameni care au dovedit atât de mult, încă de la începutul carierei, vor progresa şi vor face descoperiri care să ducă înainte naţiunea noastră şi în anii ce vor urma”, acestea sunt însăşi cuvintele cuprinse în comunicatul de presă al preşedintelui Barack Obama. Ce poate să însemne mai mult pentru mândria naţională astăzi când primim palmă după palmă şi consemnăm un tot mai mare număr de eşecuri în politica externă a diplomaţiei româneşti?!

Emilia Moroşan a fost premiată în urma nominalizării din partea Biroului de cercetare ştiinţifică strategică din cadrul Forţelor Aeriene americane, instituţie care i-a finanţat şi programele de cercetare. Până acum, cercetătoarea româncă, de la Suceava, a mai câştigat şi premiul pentru carieră al Fundaţiei Naţionale pentru ştiinţă, o agenţie guvernamentală din SUA, care promovează ştiinţa şi ingineria, prin intermediul programelor de cercetare şi educaţie.

Fruntea noastră plecată sub tirul bobârnacelor pe care le înşfăcăm de prin Europa, o ridică în faţa celei mai mari puteri economice mondiale Emilia Moroşan! S-a născut la Suceava, în urmă cu 34 de ani, a urmat clasele primare la Şcoala Generală nr 8 din oraşul natal, apoi liceul, acum Colegiul Naţional de Informatică Spiru Haret Suceava. În anul 1999 s-a licenţiat la Facultatea de Fizică Tehnologică a Universităţii Alexandru Ioan Cuza Iaşi. Pentru puţin timp, din septembrie 1999 până la sfârşitul lunii aprilie 2000, a predat fizica la Şcoala nr 9 şi la liceul pe care l-a absolvit, apoi în anul 2000 a plecat în Statele Unite ale Americii pentru studii cu bursă, începând doctoratul la Iowa University şi Ames Laboratory (un laborator al Departamentului de Energie). După doctorat s-a mutat la Princeton University. Acum este profesor asistent de fizică, astronomie şi chimie la Universitatea Rice din Houston, oraşul texan în care locuieşte împreună cu soţul ei Cristian Moroşan, de asemenea sucevean şi, de asemenea, profesor universitar la Catedra de Turism a Universităţii St Thomas, Texas (este absolvent al Universităţii Ştefan cel Mare – Facultatea de Turism din Suceava) şi cu fiul lor, în vârstă de un an, Tyler Anderson. Familia ei (Oniu) se află la Suceava, tatăl fiind pensionar, iar mama centralistă la Direcţia pentru Protecţia Copilului.

În prezent conduce propriul grup de cercetare care fiinţează la Universitatea Rice, unde se ocupă de sinteza de noi suprastructuri, desfăşurând, împreună cu foşti şi actuali studenţi ai Universităţii, o activitate de cercetare care constă în combinarea unor substanţe cu proprietăţi cristalografice, magnetice şi de transport speciale, scontându-se pe crearea unei noi generaţii de conductori  de electricitate mai performante.

Pare imprudent pentru un om de ştiinţă să se avânte în inima ştiinţei de vârf, mondiale, dar nu e aşa! Emilia Moroşan demonstrează că omului de ştiinţă îi stă bine cu modestia, dar ideilor şi muncii sale numai cu ardoarea şi îndrăzneala! (Aurel V. ZGHERAN)

Vechimea în fotoliul de primar a profesorului Ioan Dragoş Jureschi, puterea de muncă a domniei sale, insistenţa în aplicarea proiectelor, iniţierea unor investiţii pentru modernizarea comunităţii şi punerea în valoare a potenţialului local, reprezintă argumentele dezvoltării comunei Pătrăuţi din judeţul Suceava.

„Dacă rezolvăm alimentarea cu apă, canalizarea, gazul metan, cine va veni primar după mine nu prea va mai avea ce face, dar mai important este că utilităţile vor atrage investiţii private care vor conduce la creşterea nivelului de trai în comună. Multe afaceri din Suceava unde e prea aglomerat se vor reloca în zona Pătrăuţi, iar în ultimii ani a crescut numărul locuinţelor noi, ceea ce arată un viitor bun pentru comunitate. Comuna Pătrăuţi este foarte bine aşezată din punct de vedere geografic, în zona de podiş, înconjurată de păduri şi la doar 10 kilometri de Suceava. Dacă adăugăm aici şi existenţa unor puncte de atracţie turistică pe raza comunei: biserica Sfânta Cruce construită la 1487 de Ştefan cel Mare, monument UNESCO, rezervaţia floristică, atunci putem vorbi de potenţial şi perspective bune în ceea ce priveşte dezvoltarea comunei Pătrăuţi”, spune primul gospodar al comunei Pătrăuţi, primarul care în 14 ani de administraţie locală n-a avut concediu.

Drumuri asfaltate şi pietruite, unităţi de învăţământ noi şi modernizate, aducţiune gaz metan, alimentare cu apă, canalizare, extinderea intravilanului comunei, acestea alături de alte investiţii aflate în diferite stadii de execuţie, sunt la capitolul priorităţi pe agenda de lucru a primarului comunei Pătrăuţi.

„Comuna are nevoie de spirit civic şi gospodăresc… are nevoie de multe…”

La 10 kilometri de Suceava, acolo unde la 1487 Ştefan cel Mare ctitorea o biserică, „îmbrăcată” în păduri seculare, aşezată într-o zonă de podiş, traversată de mici cursuri de apă care din când în când îşi umflă „muşchii”, comuna Pătrăuţi iese în evidenţă prin investiţiile publice şi private ce s-au dezvoltat aici în ultimii ani. Case cu etaj, majoritatea noi, te întâmpină la intrarea în comună, iar atmosfera din jur arată că aici locuiesc oameni vrednici. Din păcate, anul acesta, pârâul Pătrăuceanca, dintr-un fir de apă gingaş, a devenit urgia comunei, afectând mai multe case din zonă. După retragerea apelor a început altă zarvă, aceea a defilării personalităţilor prin faţa camerelor de luat vederi. A fost la Pătrăuţi şi autoproclamatul politician, cu iz penal, de „făcătură” otevistă, Dan Diaconescu, în goana după senzaţional. Dar n-a găsit senzaţionalul şi când a văzut problemele oamenilor a luat-o la goană cu coada între picioare. A crezut că găseşte vreun primar fricos, nepregătit, care să „muşte” la „vrăjeala” lui cu iz de şantaj. N-a fost să fie şi Dănuţ al poporului s-a dus de nu l-a mai văzut nimeni, că nu era rost de zeci de mii de euro la Pătrăuţi. Dar acesta-i alt subiect, care ne arată că totul în România este spurcat de anumite specimene din toate domeniile de activitate, inclusiv din presă.

Revenind la Pătrăuţi, când a ajuns echipa noastră de jurnalişti se lucra la reconstrucţia caselor afectate de ape, însă anevoios pentru că legătura cu instituţiile statului care repartizează ajutoarele era cam scurtcircuitată. Din cauze de culori politice probabil. Şi totuşi primarul Ioan Jureschi, aflat la al patrulea mandat, chiar dacă e nemulţumit de multe aspecte, se declară optimist. Când l-am întrebat ce nevoi are comuna, ne-a răspuns că multe, privind în zare, începând chiar cu spiritul civic, educaţia, bunul simţ. „Am reuşit să pietruim drumurile comunale, avem un drum judeţean asfaltat, care face legătura cu Mitoc şi Călineşti, am construit dispensar nou, printre primii din judeţ, avem sediu nou de primărie, s-a lucrat la extinderea şcolii cu 8 săli de clasă, avem grădiniţă modernă, mai mare decât şcoala, acum se lucrează la un proiect iniţiat din 2000 pentru aducţiune gaz metan, mai avem de realizat alimentarea cu apă şi canalizarea. Am avut proiecte iniţiate pentru apă curentă şi canalizare, dar şi la măsura 1.2.5 pentru drumuri de exploataţie, însă n-au intrat la finanţare chiar dacă au avut punctaj. Grădiniţa n-o putem folosi pentru că nu are încălzire. Investiţia s-a realizat prin Inspectoratul Şcolar Judeţean dar nu a fost finalizată.

În general comuna s-a dezvoltat în ultima perioadă şi se va mai dezvolta. Avem în lucru noul Plan Urbanistic General unde este prevăzută extinderea intravilanului cu suprafeţe aflate în vecinătatea drumului naţional Suceava-Siret. Acolo se vor dezvolta multe investiţii private care vor conduce la creşterea nivelului de trai în comună. Avem totodată şi probleme sociale, aproape jumătate din populaţia comunei e formată din romi şi aproape toţi aceştia trăiesc din ajutoare sociale.

O investiţie importantă este aducţiunea cu gaz metan. Proiectul e iniţiat de 10 ani şi abia acum a fost adjudecată licitaţia pentru distribuţia de gaz metan, iar firma care a câştigat lucrează la reţeaua de distribuţie. Având gaz metan şi, în viitorul apropiat, apă curentă şi canalizare, altfel se va dezvolta comuna. Un alt aspect bun este modul de lucru al terenului agricol. La Pătrăuţi nu rămân suprafeţe importante nelucrate, majoritatea terenurilor fiind lucrate de societăţi agricole. Aici se face agricultură modernă cu rezultate pe măsura efortului şi a investiţiilor realizate. Pe lângă societăţile agricole mari sunt şi mici fermieri”, spune primarul care n-a avut concediu în 14 ani de administraţie locală.

Prima comună sinistrată…

Pe 28 iunie la ora 17,00 pârâul Pătrăuceanca a inundat aproape 300 hectare de teren şi a distrus 18 case. „Acum se reconstruiesc pe alte amplasamente locuinţele afectate cu ajutor de la Guvern şi bani pentru manoperă de la Consiliul Judeţean. Am primit de asemenea ajutoare din toată ţara şi le mulţumesc tuturor celor care s-au gândit la necazurile noastre.

În acelaşi timp, am făcut proiect la măsura 1.2.5, pentru drumuri de exploataţie, a fost foarte bine întocmit dar ne-au lipsit 5 puncte. Am făcut şi proiect pentru canalizare, dar nu l-au aprobat pentru că nu aveam alimentare cu apă. Avem şi proiect pentru alimentare cu apă, pe fonduri guvernamentale, constructorul a lucrat în avans de circa 17 miliarde lei vechi dar n-au mai venit bani. Şi am avea nevoie, cel puţin în zona locuită de romi pentru că acolo sunt doar 4-5 fântâni. Eu cred că voi reuşi până la sfârşitul mandatului să realizez utilităţile”, mai spune în continuare primarul Jureschi.

„Am trăit experienţe interesante ca primar în 14 ani, dar nici dacă trăieşti 100 de ani tot nu înveţi totul…”

La experienţa domniei sale în fotoliul de primar, profesorul Dragoş Jureschi spune hâtru ca orice moldovean de nădejde că nici într-o sută de ani nu le poţi şti pe toate, pentru că în fiecare zi apar noi şi noi probleme. „Eu vreau să fac, dar nu totul depinde numai de mine. Mai avem probleme şi cu depozitarea gunoiului, la un moment dat oamenii puneau şi pământul care-l măturau în saci, dar încet, încet se obişnuiesc. Le-am spus că plătim mult pentru transportul gunoiului şi nu e normal să umple sacii cu pământ sau resturi de plante. Am pus containere pentru peturi dar nu are cine să le preia. Cred că o să fie o problemă cu depozitarea selectivă a deşeurilor.

Dacă vrei faci din fotoliul de primar, însă e o problemă atunci când vezi că te loveşti ca de un mal de instituţii ale statului, de aspecte politice şi alte minunăţii”, a concluzionat primarul Ioan Dragoş Jureschi.

Pentru perioada următoare primul gospodar de la Pătrăuţi are în vedere reabilitarea căminului cultural, asfaltarea a cel puţin 10 kilometri de drum comunal, canalizare, finalizarea aducţiunii de gaz metan, alimentare cu apă, investiţie pe care speră s-o rezolve în 2011 şi continuarea investiţiilor la şcoli. În rest, sănătate să fie, că optimism este, putere de muncă este, iar voinţa de a reuşi nu lipseşte…

N-am plecat din Pătrăuţi fără să vedem monumentul istoric din patrimoniul UNESCO, biserica Sfânta Cruce şi alte câteva puncte de atracţie, adevărate repere turistice ale zonei. Am văzut de asemenea unităţile de învăţământ modernizate şi am constatat că eforturile primarului sunt apreciate în comunitate, semn că oamenii vor să trăiască mai bine… (CT)

Lucrările la proiectul canalizare cu staţie de epurare în satele Forăşti, Oniceni, Antoceni, investiţie în valoare de 32 miliarde lei vechi la ordonanţa 7, stagnează din lispă de bani şi mai grav este că proiectul pe măsura 3.2.2, privind modernizarea unor drumuri săteşti se suprapune peste reţeaua de canalizare, iar dacă nu se finalizează ar trebui turnat asfalt peste amplasamentul conductei de canalizare, după care să fie spart. Apoi, şcolile n-au primit niciun leu, bani pentru însoţitorii persoanelor cu handicap din comună nu mai sunt, iar plăţile sunt restante cu o lună, la ajutorul social sunt restante la plată trei luni, acestea şi alte probleme majore frământă administraţia locală a comunei Forăşti din judeţul Suceava. Toate demersurile făcută de primarul Brăduţ Avramia la Consiliul Judeţean Suceava şi ministerele de resort au fost tratate cu indiferenţă. Sau culoare politică…

Administraţie sufocată şi investiţii mari oprite din lipsă de fonduri

Nu departe de Fălticeni, în vechiul regat, cum mai este denumită zona, comuna Forăşti a înregistrat o dezvoltare fără precedent în ultimii ani, creându-se astfel posibilitatea unei dezvoltări susţinute, pe termen lung. Orice sursă de finanţare apărută a fost accesată de administraţia locală şi investiţiile mari au început. Până aici totul e bine. Mai departe apare catastrofa generată oficial de criză, dar probabil mai mult de culoarea politică a primarului comunei Forăşti. Şi mai grav este că nu-i singurul în judeţ în această situaţie. De aceea, primul gospodar crede că majoritatea primarilor PSD sunt puşi la zid în judeţul Suceava.

Una dintre cele mai întinse comune din judeţul Suceava, cu 11 sate, are în lucru investiţii de o amploare fără precedent, însă unele sunt oprite din lipsă de fonduri iar altele se „bat” cu primele.

Dacă despre Forăşti se poate vorbi la superlativ, în ceea ce priveşte investiţiile publice şi private începute, în derulare sau finalizate în ultima perioadă, oamenii gospodari de aici, oportunităţile locale, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre atenţia guvernanţilor pentru comunităţile care au accesat proiecte. Concret, mai multe investiţii mari se bat „cap în cap”, unele nefiind finalizate şi altele nu pot începe. Nemulţumirea a atins cote înalte în comuna Forăşti pentru că investiţia privind reţeaua de canalizare în satele Forăşti, Oniceni şi Antoceni, proiect la ordonanţa 7, nu a mai primit fondurile necesare şi lucrările s-au oprit. „Valoarea investiţiei este de 32 miliarde lei vechi şi restul de plată este de 28 miliarde, iar prin hotărârea de Guvern nr 977 din 2010 nu s-a alocat niciun leu. Aici situaţia e catastrofală aş putea spune. Investiţia a început în 2008 şi e suspendată momentan. Sunt străzi unde s-a scos pământul şi nu se mai poate circula, dar mai grav de atât este faptul că proiectul pe măsura 3.2.2 se suprapune pe unele străzi cu reţeaua de canalizare. Dacă reţeaua de canalizare nu e gata ce facem, turnăm asfalt pe stradă şi apoi îl spargem ca să facem canalizarea? Am vrut măcar să fie puse conductele în pământ ca să putem începe proiectul de peste 100 miliarde lei privind modernizarea unor drumuri. Ordinul de începere la proiectul pe măsura 3.2.2 a fost dat pe 25 octombrie, dar cum vor fi efectuate lucrările? Am făcut demersuri la Consiliul Judeţean, la minister, peste tot, însă nimic până acum. Dacă nu găsim soluţii pierdem bani europeni care trebuie cheltuiţi până la 26 06 2011 şi e o investiţie mare. Interesant este că propunerile de repartizare a sumelor pe unităţi administrativ teritoriale din judeţ la ordonanţa 7/2006, bani alocaţi prin HG 977/2010, au fost făcute de preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, dl Gheorghe Flutur şi acesta ştie situaţia din comună. Ca să nu mai spun că administraţia locală a informat inclusiv Guvernul. Mi s-a cerut situaţia lucrărilor la ordonanţa 7 şi am făcut notificări în ianuarie, februarie, aproape în fiecre lună anul acesta, dar degeaba. De la Guvern ni s-au solicitat şi planşe prin care să arătăm că lucrările la canalizare se suprapun cu cele privind modernizarea drumurilor. Le-am transmis şi pe acela, dar nimic. E o situaţie critică”, spune nemulţumit primarul Brăduţ Avramia.

Şcolile în construcţie n-au primit niciun leu, iar asistenţă socială nu se mai poate face…

Mergând mai departe, comuna Forăşti are probleme şi cu şcolile, plata însoţitorilor persoanelor cu handicap şi a beneficiarilor ajutorului minim garantat. „Şcoala nouă construită la Uideşti prin program guvernamental şi inaugurată în 2009, dotată cu mobilier nou de către primărie şi astfel copiii învaţă acum în condiţii bune, nu e plătită nici acum. Aici mai este de plată suma de 4 miliarde lei vechi din totalul de 7 miliarde cât a fost investiţia. Şcoala Forăşti, investiţie în valoare de 7 miliarde lei vechi, este începută în 2008, realizată în proporţie de 60% şi e abandonată de constructor pentru că nu s-a mai plătit niciun leu anul acesta. Aici mai trebuie 3,8 miliarde lei vechi. Copiii de la şcoala Forăşti fac naveta la Oniceni pe o distanţă de 5 kilometri, iar preşcolarii trebuie să meargă 3 kilometri pentru a participa la cursuri. Tot la şcoli am reuşit să aprovizionăm cu lemne toate cele 8 şcoli şi 7 grădiniţe dar avem de plătit 600 milioane lei vechi. De asemenea, nu avem bani pentru naveta la cadre. În situaţia copiilor navetişti, în zona Manolea, avem contract cu o firmă de transport şi ne costă 34 milioane lei vechi lunar. Acolo e o mare problemă şi cu drumul judeţean care, dacă nu interveneam, ajunge impracticabil.

În ceea ce priveşte protecţia socială situaţia e la fel de gravă. La cei 64 de însoţitori ai persoanelor cu handicap avem restanţă o lună la plata salariilor, iar pentru trimestrul patru nu avem niciun leu. Necesarul este de două miliarde lei vechi. Despre beneficiarii ajutorului minim garantat ce să mai spun? Aici avem restanţe la plată trei luni, iar pentru ultimul trimestru nu avem niciun leu. Necesarul ajunge la 250 milioane lei vechi. Asta-i situaţia în comuna Forăşti, situaţie care împiedică dezvoltarea comunităţii. Nu putem pierde investiţiile din proiectul pe măsura 3.2.2, dar nici nu putem turna asfalt ca apoi să-l stricăm. Ce facem?”, întreabă pe bună dreptate primarul comunei Forăşti Brăduţ Avramia.

O comunitate cu perspective condusă de un primar ambiţios este frânată în procesul dezvoltării

În ultimii ani comuna Forăşti a avut un plan concret de dezvoltare urmărit atent de către administraţia locală care a accesat orice sursă de finanţare a apărut. Şcoli moderne, cămin cultural, drumuri modernizate, alimentare cu apă (aproape toată comuna are apă curentă prin investiţiile în extinderea reţelei realizate de administraţia locală cu fonduri proprii), canalizare în lucru, proiect pentru asfaltare drumuri, sprijin pentru construcţia unor biserici şi multe alte investiţii publice s-au derulat la Forăşti în ultimii ani ori se află în diferite stadii de execuţie, iar toate acestea au atras investiţii private. Mai mult de atât, administraţia locală s-a implicat şi-n problemele de propietate ale oamenilor, în special în ceea ce priveşte abuzul privind iazul care abia acum va ajunge în posesia proprietarilor de drept. În final justiţia a făcut dreptate, iar oamenii îşi vor lua proprietăţile în stăpânire.

Avem la Forăşti un tablou, dacă vreţi, al dezvoltării suţinute, în care vedem ce înseamnă o bună administrare, respectiv implicarea în toate problemele comunităţii şi participarea activă în ceea ce priveşte atragerea unor investiţii publice şi private care să ridice nivelul de trai. Din păcate, „ca la români”, cum spunea cineva, cei care au proiecte şi vor să modernizeze comunităţile nu sunt sprijiniţi. Altfel spus cineva insistă să taie craca pe care stau toţi. De ce oare administraţia locală este „lovită” de mizeriile politice? De ce nu se urmăreşte doar scopul final: dezvoltarea comunităţilor şi a ţării în ansamblu? Ce importanţă are că un primar este la PSD, PDL, PNL…? Sunt întrebări la care ar trebui să răspundă toţi factorii de decizie din ţară. Vor răspunde oare? Rămâne de văzut, însă situaţia disperată şi anormală de la Forăşti trebuie să-şi găsească rezolvare. Mesajul acesta a fost transmis tuturor factorilor de decizie din Guvern, Parlament, dar şi preşedintelui Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur. Şi aşteptăm ca soluţiile să fie favorabile gospodarilor din Forăşti… (VA)

„Proiectul pe măsura 3.2.2 nu a fost acceptat la finanţare din cauze politice şi-mi pare rău că s-a muncit la acel proiect, drumul judeţean care traversează comuna cred că e cel mai rău din judeţ şi cred că va fi prima comună din judeţ care-şi va închide porţile. Proiectul pe măsura 3.2.2 includea 8 kilometri asfalt, 8 kilometri canalizare şi alimentare cu apă. Am fost penalizaţi, atenţie!, pentru că am luat parteneri Biserica şi au spus că Biserica nu are în domeniul de activitate acţiuni sociale şi de cultură. Absurd, însă aşa scrie în răspunsul la contestaţia pe care am înaintat-o. Foarte puţine proiecte în comune unde sunt primari PSD au intrat la finanţare, dar eu n-am rude la PDL. Cea mai mare problemă însă este drumul judeţean spre Fălticeni. Vrem să înaintăm un memoriu, nici nu ştiu ce să mai facem, e impracticabil, nici autobuzele de călători nu mai vin. E strigător la cer dar nu ne aude nimeni…”, spune vizibil nemulţumit de situaţie, primarul comunei Vultureşti, o comună mare cu 8 sate: Vultureşti, Pleşeşti, Giurgeşti, Hreasca, Jacota, Mereşti, Osoi, Valea Glodului, în care trăiesc aproape 4 000 de locuitori.

Dacă „judeţeanul” arată ca după război, pe drumurile comunale şi săteşti s-a lucrat în limita fondurilor disponibile, dar la ultima rectificare bugetul comunei a cam fost golit.

Totodată, la şcoala Vultureşti este o situaţie critică pentru că directorul coordonator a cam politizat totul în jur şi chiar dacă e pensionar ocupă în continuare funcţia. Nevasta directorului e pensionară de vreo 4 ani şi lucrează în învăţământ, iar un fin al directorului e angajat ca profesor de matematică însă nu se ştie dacă are liceul.

„E strigător la cer, dar nimeni nu ne aude…”

Mai aproape de Fălticeni decât de Suceava, de la Fălticeni prin Hârtop sau de la Buneşti în continuare, cum se termină comuna Buneşti, începe comuna Vultureşti. O comună mare cu 8 sate şi aproape 4 000 de locuitori. De la Fălticeni prin Hârtop e un traseu mult mai scurt dar aproape imposibil de parcurs.

De asemenea, drumul judeţean care trece prin centrul comunei e şi mai rău decât drumul pietruit ce vine de la Buneşti şi ajunge în Vultureşti pentru că e plin de gropi. La Primărie era frig şi primarul ne-a spus că nu are bani pentru a încălzi sediul administraţiei locale, abia reuşind să asigure combustibil pentru şcoli. La al 3-lea mandat în fruntea comunei, primarul Cătălin Ciubotariu ne spune că mai greu ca acum n-a fost niciodată. „Cel mai greu este să apar neputincios în faţa oamenilor. Am făcut proiectul pe măsura 3.2.2, la care s-a muncit mult, dar a fost respins din cauze politice. Am făcut contestaţie şi ni s-a răspuns că am fost depunctaţi o dată pentru că Biserica nu ar avea în obiectul de activitate domeniul social şi cultural, iar a doua oară pentru că acordul dintre comună şi Biserică trebuia încheiat întâi şi apoi aprobat de Consiliul Local. Dar cum aş putea angaja eu comuna, conform legii, într-un parteneriat, fără o hotărârea Consiliului Local? Nu mai înţeleg nimic. Proiectul cuprindea 8 kilometri de asfalt, 8 kilometri de alimentare cu apă şi canalizare, muzeu şi creşă. Vreau să vă spun că foarte puţine comune cu primari PSD au la finanţare proiecte pe această măsură, iar eu nu am neamuri în PDL.

Cea mai mare problemă însă este drumul judeţean care traversează comuna. Arată ca după război, iar în 2008, preşedintele CJ a fost personal aici şi le-a spus oamenilor ca drumul va fi modernizat. Nimic de atunci, nici măcar lucrări de întreţinere. De asemenea, am fost <<sancţionaţi>> şi la buget. Ne-au dat un miliard, dar şi pe acela ni l-au luat înapoi. Comparativ, Hârtop, o comună mai mică, a primit 12 miliarde lei vechi. Mai pot spune ceva? De asta stăm fără căldură. Din venituri proprii adunăm bani să putem plăti curentul electric pentru a funcţiona cât de cât. Cred că va fi prima comună din judeţ ce-şi va închide porţile. Şi la capitolul personal stăm rău. Juristul a plecat din cauza salariul mic, inginerul de la Camera agricolă iese la pensie, casierii au ieşit la pensie şi nu putem angaja, dar nici nu găseşti oameni la salarii de 400-600 lei lunar.

Revenind la drumul judeţean mi s-a spus că este proiect prin Agenţia Nord Est, s-a aprobat finanţarea, a fost scos la licitaţie, dar sunt multe contestaţii ale firmelor participante şi de aceea s-au întârziat lucrările. Am mai cumpărat noi balast, împreună cu cei care fac transport public pentru a astupa gropile. Îşi strică maşinile pe acest drum. Am vrut să punem beton, dar ne-au interzis, ameninţându-ne cu amenzi. De asemenea, am fost la Consiliul Judeţean şi i-am rugat să trimită nişte balast pentru drumul Hârtop-Pleşeşti, dar ei au trimis balast la membrii PDL din Valea Glodului. O cetăţeancă, Mirela Coruţ, a spus că balastul e pentru uliţa ei. Am luat din acel balast şi am pus pe drum şi mi-a făcut plângere la poliţie. Acum sunt anchetat, de parcă ar fi balastul ei nu din bugetul judeţului. O să fac apel la toţi cetăţenii să meargă la CJ pentru a solicita balast pe uliţele unde locuiesc. O altă problemă la drumuri o avem iarna, că tot stă vină. Pe toate drumurile de aici licitaţia pentru întreţinerea pe timp de iarnă a fost câştigată de firme din Botoşani. Ei vin cu deszăpezirea până la limita cu Liteni şi lasă 12 kilometri de drum pe care spun că nu-l au ei în administrare.

La şcoli şi acolo avem probleme pentru că directorul coordonator, pensionar, face politică în loc să se ocupe de buna administrare a şcolii. S-au dat cândva bani prin centru bugetar şi numai directorul ştie ce-a făcut cu ei, că la şcoli nu se vede mai nimic. Au făcut achiziţii la preţuri mult mai mari decât pe piaţă, au luat tablă care nu există practic şi am ridicat această problemă în CL şi chiar am propus ca administraţia locală să se ocupe de şcoli, iar la unităţile de învăţământ să rămână doar salariile. Aduceau liste fictive cu materiale de curăţenie pe care le-ar fi cumpărat şi veneau oamenii de serviciu şi spuneau că nu au cu ce-şi face treaba. Dacă i-am spus s-a supărat directorul. Când am preluat situaţia şcolilor am luat cu datorii de peste doi ani pentru lemne. Avem în comună 6 şcoli în care învaţă peste 500 de elevi”, a mai spus nemulţumit primarul comunei Vultureşti.

Proiecte pentru modernizarea şcolilor

Primul gospodar ne-a spus în continuare că există un proiect prin Ministerul Învăţământului pentru modernizarea şcolii de centru în valoare de 12 miliarde lei vechi. Au început lucrările, au montat geamuri de termopan, au schimbat acoperişul, dar s-au blocat lucrările că nu mai sunt bani. Mai trebuie bani pentru centrala termică. „Avem şcoală nouă construită la Giugeşti, dar nu e de calitate. Geamurile au fost montate rău, iar acum bate vântul prin ele. La fel, construcţia a fost făcută fără Primărie. Dacă întrebam ceva mi se spunea că de ce mă interesează că doar nu dau eu banii! Am reuşit să schimbăm uşile şi geamurile la trei şcoli şi acoperişul la una. Avem acum prin hotărâre de guvern 38 000 lei pentru termoizolarea şcolii din Valea Glodului. Avem şi proiect pentru cămin cultural, aprobat de fosta Companie Naţională de Investiţii dar n-am primit niciun leu. Un director din minister m-a întrebat dacă îl cunosc pe ministrul Blaga (fostul ministru al Administraţiei şi Internelor), când m-am interesat de proiect. Mai în glumă, mai în serios, le-am spus că fac şi gardurile din comună portocalii dacă mă ajută. Ce au oamenii din Vultureşti cu politica? Ei nu trebuie să trăiască mai bine? Dar directorul coordonator, fost sercretar cu propanganda pe timpul comunismului, e supărat pe comună. Dar supărat rău… Am auzit că la o şedinţă a membrilor PDL ar fi fost întrebaţi cei din Vultureşti ce ar trebui în comună şi directorul a spus că la Vultureşti nu trebuie nimic. Chiar dacă viceprimarul e de la PDL nu poate face nimic. Şi Vultureştiul moare încet…”, a continuat seria nemulţumirilor primarul Cătălin Ciubotariu.

Potenţial pentru pomicultură şi creşterea animalelor

În ciuda acestor probleme, despre care credem că se vor soluţiona, am vrut să aflăm ce potenţial oferă comuna şi ce investiţii se pot dezvolta aici. „Comuna noastră e situată în zonă de deal şi are un potenţial mare în ceea ce priveşte pomicultura. De asemenea, creşterea animalelor este o activitate ce se poate desfăşura cu succes la Vultureşti. Există o fermă de vaci în comună, care acum se chinuie să reziste, dar avem şi mulţi crescători de oi. De vaci s-au cam descurajat oamenii ca n-au unde vinde laptele. Avem apoi 3 ferme pomicole ceea ce mă bucură. Terenuri ale oamenilor unde a funcţionat o asociaţie pomicolă au fost arendate şi cumpărate de nişte tineri din Fălticeni şi acum acolo e o frumuseţe. M-am bucurat când au spus că vin să investească aici pentru că altfel se distrugea livada. Totodată şi oamenii înfiinţează livezi pe suprafeţe mai mici, aici există tradiţie în acest domeniu. De asemenea, în ultima perioadă oamenii au înţeles că nu ies rezultate dacă lucrează suprafeţe mici şi au început să dea în arendă terenurile pe care le deţin. Aşadar, potenţial există, terenurile încep să fie exploatate bine, dar e nevoie de investiţii publice, după cum spuneam şi anterior. Vreau să mai pun piatră pe drumuri şi aş vrea măcar 4 kilometri de drum asfaltat prin Petia. Apoi, aş vrea să am şi eu o comună cu iluminat public, dar nu sunt bani, deja avem de dat vreo 70 milioane lei vechi şi nu ştiu cât ne vor mai păsui cei de la Eon. E frumos să faci administraţie dar să ai cu ce. Dacă situaţia persistă aşa nu ştiu unde vom ajunge”, a concluzionat primarul Ciubotariu. Concluzia rămâne pentru dvs dragi cititori… (CT)

Drumuri modernizate din fonduri proprii, cămin cultural modernizat, proiect pentru canalizare prin Ministerul Mediului, lucrări de modernizare la şcolile din comună, dotarea şcolii Moara cu 10 calculatoare de la Ministerul Comunicaţiilor, sprijinirea tradiţiilor şi culturii locale, cap de afiş în acest domeniu fiind festivalul Ograda cu dor aflat anul acesta la a doua ediţie, organizat şi finanţat anul acesta de primarul Prodaniuc, pentru că bugetul nu a permis alocarea unor fonduri în acest scop, iar „tradiţia trebuia continuată”, după cum a afirmat primul gospodar, cadastru gratuit pentru toată comuna, iar toate aceste lucrări publice au un singur scop: crearea unui mediu propice dezvoltării investiţiilor private care să conducă în final la creşterea nivelului de trai al cetăţenilor din comună.

„De-a lungul timpului nu s-a creat o bază economică în comună şi de aceea dezvoltarea în ansamblu a comunităţii depinde de alţi factori. Pe prima poziţie în lista de priorităţi figurează drumurile, apoi formarea unei baze economice. Aici se poate investi în energie eoliană, în depozite pentru cartofi şi cereale, în aşa fel încât producătorii să nu aibă grija desfacerii, aşa cum este în străinătate. Un avantaj pentru noi este că Moara face parte din cele 18 comune din ţară care sunt prinse în programul pilot de cadastru. Astfel toate proprietăţile vor beneficia de cadastru gratuit. Apă curentă avem, mai urmează canalizarea, deci condiţii pentru dezvoltarea în ansamblu a comunei încep să fie”, a spus optimist primarul comunei Moara, Constantin Prodaniuc, un om de afaceri de succes.

„Lucrez aici, am firmele aici, deci nu puteam sta deoparte să văd cum în comună nu se întâmplă nimic…”

Călătorul care intră în Suceava dinspre Fălticeni trece prin comuna Moara. Comună mare, cu 7 sate: Bulai, Frumoasa, Liteni, Moara Carp, Moara Nica, Vornicenii Mari, Vornicenii Mici şi aproape 5 000 de locuitori. Despre bucovineni se ştie că-s oameni aprigi la muncă, parcă mai frumoşi la trup şi la suflet, iubitori de tradiţii, iar imaginea de ansamblu a Bucovinei este apreciată la nivel naţional şi internaţional. Comuna Moara şi toată zona era renumită pentru cultura cartofului, din păcate acum cartoful se cultivă pe suprafeţe din ce în ce mai mici pentru că nu este piaţă de desfacere. Un obiectiv al primarului Constantin Prodaniuc de la Moara, fiind şi om de afaceri de succes, este crearea unui mediu propice dezvoltării economice a comunei.

De la Suceava până la Moara se ajunge într-un sfert de oră, dar până în 2008 parcă nimic nu se mişca în această zonă, chiar dacă e la o aruncătură de băţ de Suceava. Acum situaţia s-a schimbat radical, administraţia locală iniţiind o serie de proiecte şi investiţii care vor conduce în final la creşterea nivelului de trai în această comună. Chiar de la intrarea în comună te întâmpină case mari cu etaj, multe construite recent, semn al vredniciei oamenilor de aici. Iar aceste investiţii private trebuie să meargă în paralel cu dezvoltarea unor investiţii publice. Dacă alimentare cu apă este, e nevoie de canalizare, de drumuri asfaltate, ne mai spune primul gospodar.

Mergând spre centrul comunei am văzut Căminul cultural modernizat, şcoala care asigură condiţii bune de studiu elevilor comunei şi peste tot în jur era activitate. Era o atmosferă de lucru care dă optimism. Asta în ciuda celor care promovează până la absurd nişte minciuni pe post de ştiri senzaţionale. Ca să închei paranteza, nu numai în Bucovina sau în judeţul Suceava se fac investiţii publice şi private, ci peste tot în ţară, acolo unde omul sfinţeşte locul. Pentru că nu cade nimic din cer, iar statul nu poate da de unde nu are.

Revenind la Moara, o comună cu vechime şi tradiţie, o comună de oameni vrednici, trebuie menţionat că am găsit în fruntea comunităţii un om cu o viziune îndreptată spre dezvoltarea în ansamblu a comunităţii. Era nemulţumit că proiectul pe măsura 3.2.2 care includea, între altele, modernizarea mai multor drumuri şi canalizare, n-a intrat la finanţare, dar ne-a spus că va găsi soluţii, iar investiţiile prevăzute în acel proiect vor fi realizate. „Am reuşit să facem căminul cultural pe care l-am inaugurat anul trecut la prima ediţie a Festivalului Ograda cu dor. Avem în comună un ansamblu deosebit, Ansamblul Dor coordonat de prof Irimia şi în baza bunei colaborări cu Centrul de Creaţie de la Consiliul Judeţean şi alte instituţii de cultură ale judeţului reuşim să punem în valoare tradiţiile. Am reuşit de asemenea să modernizăm un drum la Liteni. Şi dacă tot veni vorba de drumuri, acesta este cel mai important capitol la care lucrăm. Pe primul loc în lista priorităţilor se situează drumurile. Aş fi vrut să treacă proiectul pe măsura 3.2.2. Dar nu ne lăsăm învinşi. Vom realiza acele investiţii necesare. Avem circa 10 kilometri drumuri de asfaltat şi le vom face. Trebuie să facem legătura între Vornicenii Mari şi drumul european 85, apoi legătura cu Drăgoieşti la drumul naţional 17. Am depus proiect pentru canalizare la Ministerului Mediului, iar la şcoli s-au început mai multe investiţii. Avem 4 şcoli funcţionale în comună. Şcoala din localitatea Liteni a fost consolidată, am schimbat acoperişul, a fost izolată termic, a fost montat parchet, adică tot ce a fost necesar. La şcoala din localitatea Moara Carp au fost schimbate uşile şi geamurile, urmând să fie schimbat acoperişul. Adică n-am stat cu mâinile în sân chiar dacă nu s-au aprobat la finanţare unele proiecte. De asemenea, la Şcoala Moara am primit 10 calculatoare de la Ministerul Comunicaţiilor. În proiect mai avem construcţia unui sediu nou de primărie şi a unui dispensar. Cel vechi vreau să-l demolez că nu asigură condiţii normale şi să facem altul nou. De asemenea, acum primăria funcţionează într-o veche şcoală de peste 100 de ani. Toate proiectele noastre se îndreaptă spre crearea unui mediu propice dezvoltării economice a comunei. Când vorbesc despre investiţii în zonă mă refer la energie eoliană, deja în comuna vecină Horodniceni se fac măsurători ale intensităţii vântului, iar viitorul parc se va întinde şi pe teritoriul comunei noastre, apoi la amenajarea unor depozite pentru cartofi, în primul rând, unde să poată fi sortaţi şi ambalaţi, pentru că numai aşa marfa micilor producători poate ajunge în marile magazine. De asemenea, se pot construi depozite de cereale. Producătorii trebuie să aibă grija producţiei nu şi a desfacerii cum este acum. Aşa se lucrează în străinătate şi de asta au succes. Şi încă un aspect interesant pe care l-am întâlnit în Franţa e legat de cultivarea terenurilor şi situaţia proprietăţilor. La noi se împarte terenul agricol la toţi copiii şi de aceea se fragmentează, în Franţa nu se întâmplă aşa ceva. Terenul rămâne compact şi se ocupă de el urmaşul care s-a pregătit pentru aşa ceva. Cred că pentru comasarea terenurilor, că agricultură nu se face pe bucăţele, ar trebui să intervină şi Guvernul”, a mai spus în continuare primarul Prodaniuc.

„Suntem bucovineni şi ne mândrim cu asta…”

„În rest, e bine”, spune primarul afirmând convins că va găsi soluţii, „într-un fel sau altul” pentru modernizarea drumurilor, asta fiind principala problemă. Despre Moara se mai poate spune că aici locuiesc oameni iubitori de folclor, iubitori ai tradiţiilor, iar comuna oferă vizitatorilor şi monumente istorice pline de spiritualitate şi frumuseţe. Dacă pentru cei ce vor să dezvolte activităţi economice există potenţial, iată că şi turiştii au ce vedea la Moara, mai ales dacă nimeresc în perioada sărbătorilor de iarnă sau de Sfinţii Constantin şi Elena, pe 21 mai, când se organizează festivalul Ograda cu dor.

De asemenea, dezvoltarea comunei va fi mai accentuată şi prin faptul că zona va fi tranzitată de noua şosea de centură a municipiului Suceava, la care se lucrează intens acum, chiar şi în an de criză.

La puncte de atracţie pentru turişti avem mănăstirea Hagigadar, cu hramul Naşterea Maicii Domnului, locaş de cult armenesc, Biserica din lemn de la Moara Nica, munoment istoric din 1774, situată în centrul satului, Rezervaţia floristică Frumoasa şi Rezervaţia florisitică Ponoarele. Numai cine n-a trecut prin Moara nu ştie ce frumuseţi ascunse are, ce frumuseţi „ascund” bucovinenii din această zonă… (CT)

A fost graniţa Regatului sau vechiului regat cum spun cei de prin zonă, iar acum tinde spre statutul de comună europeană prin accesarea mai multor proiecte cu finanţare europeană care au modernizat şi continuă să modernizeze comuna Buneşti din judeţul Suceava.

Comuna Buneşti a făcut pionierat în ceea ce priveşte măsura 3.2.2 a Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) depunând un proiect pentru asfaltare drumuri, canalizare cu staţie de epurare şi achiziţie utilaj multifuncţional, încă de la prima sesiune, iar contractul de finanţare a fost semnat pe 29 septembrie 2009.

Pe lângă aceste investiţii, care se ridică la peste două milioane euro, la Buneşti au mai fost accesate fonduri europene pentru asfaltare drumuri, modernizare şcoli, dar şi fonduri guvernamentale care se regăsesc în cămine culturale modernizate, drumuri pietruite şi alte investiţii necesare dezvoltării comunităţii.

„Viitorul comunei arată bine, prin prisma faptului că ne aflăm între două oraşe, iar zona are căutare. Terenurile de la noi nu sunt atât de scumpe şi există cerere de la cei din oraşe care vor să construiască la Buneşti. Canalizarea la Buneşti este în construcţie, s-a lucrat la asfaltarea drumurilor şi mai este de lucru, reţea electrică este, telefonie, adică sunt utilităţile necesare şi e normal ca zona să aibă căutare”, spune primarul comunei Buneşti, Gheorghiţă Beraru, care se află la şefia administraţiei locale din 2000 şi domnia sa mai afirmă că perioada actuală este cea mai grea.

„Acum e perioada cea mai grea…”

De la Fălticeni spre Suceava, adică din vechiul Regat ca să ajungă în Bucovina, călătorul trebuie să treacă graniţa care era în comuna Buneşti. Frontiera dintre Regat şi Imperiul Austro-ungar tăia comuna în două, ne spune primul gospodar al comunei Buneşti. Sediul primăriei, monument istoric, a fost Vamă, clădirea fiind construită în 1870, iar peste drum este clădirea în care a funcţionat pichetul de grăniceri. „Mai avem în comună un cetăţean născut pe timpul Imperiului Austro-ungar. E vorba de Ana Ştefăroi născută în 1916. Sediul primăriei a fost vamă şi a devenit sediul administraţiei locale în 1923. Primul primar al comunei a fost Nistor Bunescu, venit din Ucraina. Avem în comună tradiţii specifice ambelor zone (Regat, Imperiu), sunt două cimitire, două hramuri deosebite, cei din fostul imperiu sărbătoresc hramul de Sfântul Petru, iar cei din vechiul regat de Sfântul Dumitru. Mai sunt specifice motivele de pe costumele naţionale, dar se mai păstrează şi unele expresii.

Revenind în prezent pot spune că totul se face din ce în ce mai greu, dacă mă refer la investiţii, la administrarea comunei. Eu lucrez cu oamenii din 1971, dar atunci ascultau de preot, cadre didactice, poliţist, acum însă democraţia este înţeleasă greşit. De asta spun că e destul de greu în fruntea unei comunităţi, dacă, bineînţeles, vrei să realizezi ceva. Eu am şi avantajul că nu sunt implicat în afaceri personale. Că e greu să prinzi doi iepuri deodată: să faci şi afaceri şi administraţie locală. Şi o altă problemă e politizarea excesivă. Eu cred că după alegeri ar trebui făcut doar administraţie publică şi să uităm politica”, afirmă primarul Beraru aflat la al treilea mandat în fruntea comunei Buneşti.

Pionerat la măsura 3.2.2 a FEADR

Măsura investiţiilor lansate de primarul Beraru pentru comuna Buneşti îl contrazice oarecum, însă numai domnia sa ştie ce eforturi şi câtă insistenţă necesită modernizarea unei comunităţi şi aducerea cât mai aproape de statutul de comună europeană. Administraţia locală de la Buneşti a făcut pionierat, am putea spune, în ceea ce priveşte măsura 3.2.2 a FEDR. Proiectul a fost iniţiat printre primele, a fost depus, iar contractul de finanţare a fost semnat în septembrie 2009. Buneştiul a fost între primele 8 comune din judeţul Suceava cu proiecte pe FEADR, măsura 3.2.2, dar „cine se scoală de dimineaţă, departe ajunge…”, spune primarul Beraru. Acest proiect de peste două milioane euro include 6 kilometri de drumuri comunale asfaltate, canalizare cu staţie de epurare la Buneşti şi achiziţia unui utilaj multifuncţional. Şi nu e primul proiect la Buneşti cu fonduri europene. Cheia succesului, în ceea ce priveşte accesarea fondurilor de la Comunitatea Europeană este în „găsirea firmelor de consultanţă şi proiectare care fac treabă şi încasează banii după acceptarea proiectelor la finanţare”, afirmă primul gospodar. Altfel spus, aceste firme au tot interesul ca proiectele la care au lucrat să intre la finanţare, deci nu realizează o documentaţie şi atât. Revenind la proiectul de peste două milioane euro, mai trebuie spus că finalizarea investiţiilor va avea loc pe 29 septembrie 2011. „Dacă ar fi trebuit să realizăm aceste investiţii din bugetul local, era nevoie de încasările pe 80 de ani. Noi încasăm în jur de un miliard lei vechi pe an şi fără fonduri europene şi guvernamentale nu putem realiza investiţii şi nici nu putem exista. Mai e o problemă şi cu aceste proiecte, tot prin prisma bugetului local. E vorba de cheltuielile neeligibile care se ridică la 70-80 000 lei pentru proiectul pe măsura 3.2.2. Problema aceasta e la toate proiectele europene. Dar odată ce investiţiile sunt în lucru vom găsi soluţii. Lucrările sunt realizate în proporţie de 30-35%”, a afirmat în continuare primarul comunei Buneşti.

În ceea ce priveşte alte investiţii pentru perioada următoare aici intră alimentare cu apă, ce se va realiza în următorii doi ani, reparaţii capitale la reţeaua de energie electrică prin înlocuirea stălpilor din lemn cu stâlpi din beton, investiţie ce va fi terminată până la sfârşitul anului viitor, încă un kilometru de asfalt la Buneşti pe singura stradă din comună neasfaltată, printr-un proiect iniţiat pe Grupul de Acţiune Local (GAL) din care face parte comuna, extinderea şcolii în satul Podeni, fiind localitatea care se dezvoltă cel mai repede şi alte investiţii necesare, pentru că „mai sunt destule de făcut”, după cum opinează primarul Beraru.

„Dacă nu eram preocupat de dezvoltarea comunei, situaţia era mult mai rea decât în 1989. În 1983 s-au realizat 700 metri de asfalt iar acum avem 13 kilometri de asfalt în comună. Şi acesta-i doar un exemplu. Nu reuşeam însă atâtea investiţii dacă nu erau fonduri europene.

Avem 5 şcoli în comună, din care patru sunt funcţionale. Una e construită cu fonduri europene, în 2005, iar alta e modernizată, investiţia finalizându-se acum. De asemenea, avem cămine culturale în trei sate şi toate sunt modernizate. Apoi drumurile, o parte sunt asfaltate, altele urmează a fi asfaltate, după cum spuneam, iar celelalte sunt pietruite, deci accesul în comună se poate face în orice situaţie. În continuare mai este de lucru, dar ce-i făcut, e bun făcut”, mai spune primul gospodar căruia îi place să strecoare pilde, mai mereu, în dialog.

Comuna are acelaşi viceprimar din 1992

Reuşita unei administraţii locale ţine de echipă în primul rând. Un fapt interesant este acela că viceprimarul comunei activează în această funcţie din 1992. „Dacă nu era om de valoare nu rezista atât. Comuna e de gradul 3, are 11 consilieri locali de la PSD, PDL, PNL, PC şi PNG. Când sunt probleme importante pentru comunitate există dialog şi cooperare din partea tuturor.

O problemă e legată de gazul metan, pentru care ar exista cereri în comună, dar încă nu sunt fonduri europene pentru aşa ceva. Când apare sursa de finanţare vom înainta un proiect şi pentru aducţiune gaz metan. Magistrala taie comuna în două, dar investiţia pentru reţeaua de gaz depăşeşte cu mult posibilităţile bugetului local. Numai o staţie de transformare costă 2,5 miliarde lei vechi şi la Buneşti e nevoie de două. Sunt convins însă că şi această investiţie o vom realiza”, a concluzionat primarul comunei Buneşti.

La capitolul venituri proprii, Buneştiul este penultima comună din judeţul Suceava, însă la investiţii cu fonduri europene e printre primele, ceea ce arată preocupare deosebită pentru dezvoltarea comunităţii din partea administraţiei publice locale.

Dar probleme sunt, una dintre cele mai acute în această perioadă fiind întârzierea cu trei luni a plăţii drepturilor salariale pentru însoţitorii persoanelor cu handicap. Tot din cauza lipsei fondurilor, până acum n-a fost organizată ziua comunei, primul gospodar concluzionând: „Despre câte venituri proprii avem am spus, aşa că nu pot organiza ziua comunei când avem probleme mult mai imortante de soluţionat. Va veni timpul şi pentru sărbători”.

După acest dialog cu un profesionist al administraţiei locale, am vizitat comuna şi am văzut investiţiile finalizate ori în lucru, iar acestea ne-au întărit convingerea că Buneştiul e aproape comună europeană… (VV)

În general, managerul de proiect este responsabil pentru succesul general al proiectului. În unele companii/organizaţii, acest post poate îmbrăca diferite titulaturi precum: coordonator de proiect, lider de echipă etc, însă oricare ar fi denumirea folosită, aspectul cheie este că managerul de proiect reprezintă persoana responsabilă pentru asigurarea succesului proiectului şi, deci, pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, respectând bineînţeles termenii contractuali.

Un aspect esenţial în asigurarea succesului proiectului şi implicit a unui management eficient, îl reprezinta implicarea managerului de proiect, cât şi a întregii echipe de proiect în etapa de elaborare a proiectului. Din păcate, majoritatea proiectelor europene implementate în această perioadă în România, nu respectă această cerinţă foarte importantă, care de altfel se regăseşte, ce-i drept sub formă de recomandare, în ghidul solicitantului. De ce este atât de importantă respectarea acestei etape în construcţia unui proiect? Deoarece asigură o înţelegere comună asupra scopului proiectului, a indicatorilor de atins şi a sarcinilor de realizat. Cele mai multe proiecte beneficiază de un manager de proiect “formal”, rol pe care îl ocupa sau care îi revine de regulă preşedintelui/directorului organizaţiei/instituţiei beneficiare, în semn de recunoaştere a vastei experienţe a acestuia, deloc contestabilă în anumite situaţii. Însă atribuţiile managerului de proiect sunt îndeplinite efectiv de o altă persoană, care la rându-i mai are de îndeplinit o altă funcţie în cadrul aceluiaşi proiect. Şi în acest fel se crează un cerc vicios care aduce obstacole în calea bunei implementări a proiectului şi a îndeplinirii corespunzătoare a sarcinilor din proiect.

Managerul de proiect, specific proiectelor europene, este persoana care:

- pune în aplicare cu succes procedurile de management şi de control în cadrul unui proiect;

- asigură un proces eficient de comunicare atât în interiorul echipei de proiect, cât şi în raport cu terţii: AM POSDRU, OI POSDRU etc;

- se asigură de conformitatea tuturor documentelor realizate în proiect;

- se asigură de respectara prevederilor legislative în ceea ce priveşte angajarea corectă a cheltuielilor în cadrul proiectului;

- identifică şi urmăreşte managementul şi soluţionarea situaţiilor dificile;

- asigură un management proactiv al proiectului pentru a se asigura de livrarea în timp a indicatorilor asumaţi;

- este responsabil de managementul riscurilor proiectului;

Iată de ce nu este uşor să fii manager de proiect. Desigur nu înseamnă că toate aceste activităţi trebuie realizate strict de către managerul de proiect, tocmai de aceea dispune de o echipă de persoane specializate pe diferite tipuri de activităţi, însă el trebuie să se asigure că toate acestea sunt corect realizate şi proiectul îşi continuă o bună evoluţie spre finalizarea sa cu succes.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, la sfârşitul săptămânii trecute, cu ocazia ceremoniei de depunere a jurământului de către noii miniştri, că, deşi există o lege a salarizării unitare, constată că funcţionarii din ministere încasează salarii de 13 000 lei net, în timp ce miniştrii de doar 4 200 lei. Remarca şefului statului survine relatărilor de presă conform cărora în Ministerul Turismului şi Dezvoltării sunt angajaţi cu salarii de 13 000 de lei, în condiţiile în care ministrul Udrea a încasat în iulie un salariu de 4 100 de lei.

Traian Băsescu a spus că, “măcar în perioada de austeritate”, austeritatea să fie aplicată tuturor. “Este ceea ce vă cer, domnule prim-ministru, în modul cel mai ferm: austeritate pentru toţi”, a mai spus şeful statului.

Chiar dacă a fost lovită de inundaţii de două ori în 2008 şi-n 2010, prin investiţiile iniţiate de administraţia locală, comuna Comăneşti din judeţul Suceava se apropie de măreţia de altădată.

Modernizarea drumurilor, reabilitarea şcolilor, inaugurarea noului sediu al primăriei, construcţia unor poduri şi podeţe, refacerea de două ori a distrugerilor cauzate de inundaţii, reconstrucţia unor case „luate” de ape, alimentare cu apă, reînvierea tradiţiilor locului, construcţia unei biserici noi, punerea în valoare a monumentelor istorice şi alte câteva proiecte cu fonduri europene sau guvernamentale, reprezintă suma reuşitelor şi a investiţiilor în lucru iniţiate de administraţia locală a comunei Comăneşti condusă de profesorul Grigoraş Păstrăv.

„Chiar imediat după ce am preluat funcţia de primar, în iulie 2008, au fost inundaţii. Pot spune că a fost botezul meu ca primar. O treime din comună a fost afectată. 60 de locuinţe au suferit pagube majore. 13 locuinţe au fost reconstruite iniţial după care au mai fost reconstruite alte două mai mici. Am avut de lucru şi la refacerea drumului comunal pe o lungime de 12 kilometri. Am primit ajutor de la Consiliul Judeţean şi în mai puţin de o lună a fost refăcut podul rupt de ape şi drumul, iar la sfârşitul anului 2008 erau finalizate lucrările de reparaţii la ceea ce a fost stricat de ape. La sfârşitul anului 2008 am reuşit să trimitem în tabără, de Moş Crăciun, 12 copii. La casele reconstruite s-a lucrat şi în 2009. În ciuda acestor greutăţi am reuşit o serie de investiţii importante”, spune primarul Grigoraş Păstrăv.

„O să fim ce-am fost şi mai mult de atât…”

În câţiva ani Comăneştiul va reveni la măreţia de altădată şi mai mult de atât, pare să spună comuna din judeţul Suceava reînfiinţată de câţiva ani după ce a fost alipită comunei Botoşana la reforma administrativ teritorială de 1968. Aici îşi are originea casa din lemn, în chiotori, la care se foloseau doar cuie din lemn. De aici au plecat, spune cu mândrie profesorul Grigoraş Păstrăv, primarul comunei Comăneşti, personalităţi ale ţării. La Comăneşti sunt datini şi obiceiuri frumoase, oameni gospodari, care ştiu să iubească şi să împletească armonios vechiul şi noul. Am văzut case din lemn, dar şi case cu etaj, moderne, construite în ultimii ani. Nu departe de europeanul Suceava-Rădăuţi începe Comăneştiul, o comună reînfiinţată în 2002. Nimic nu e mai frumos şi mai impresionant, parcă, decât eforturile oamenilor, venite din mândria locului, de a avea cea mai frumoasă comună.

Am ajuns la Comăneşti după „repriza” de inundaţii din 2010. Încă se mai vedeau urmele pe unde au trecut apele. Linia ferată, într-o zonă, a rămas suspendată, după trecerea puhoaielor distrugătoare. Am aflat de la primul gospodar că zona a fost afectată de inundaţii şi-n 2008, imediat după ce a fost ales în fruntea comunităţii primind astfel un „botez” mai dur. „Comuna Comăneşti a fost cea mai puternică din zonă până în 1968 când a fost desfiinţată. Era un fel de centru al zonei. Când am venit în 2008 nu era niciun proiect şi încet, încet am reuşit o serie de investiţii necesare, chiar dacă de două ori comuna a fost afectată de inundaţii. Inundaţiile din iulie 2008 au afectat o treime din comună, stricând case, drumuri, poduri. Au fost reconstruite 13 case iniţial, după care încă două. Am reuşit să refacem, cu sprijinul Consiliului Judeţean, drumul comunal pe o distanţă de 12 kilometri. În mai puţin de o lună am refăcut un pod şi un drum pentru a nu lăsa izolate mai multe familii. La sfârşitul anului 2008 aproape că se terminaseră lucrările de refacere a dezastrului lăsat de ape. De Moş Crăciun, în 2008, am reuşit să trimitem în tabără 12 copii. La casele reconstruite s-a mai lucrat şi-n 2009.

Anul 2009 a început, din punct de vedere al investiţiilor, cu asfaltarea unui drum de aproape un kilometru, reabilitarea a cinci kilometri de drum comunal prin pietruire în zone unde erau doar drumuri de pământ. Am început un monument al eroilor, în curţile şcolilor s-a turnat asfalt, iar pe final de an, au venit bani de la Inspectoratul Şcolar pentru instalaţii termice la şcoli. S-a investit mult în cele două şcoli, Comăneşti şi Humoreni. Au fost refăcute holurile, s-au montat sisteme de alarmă, instalaţii termice şi s-au construit toalete. Tot în 2009 s-a lucrat la alimentarea cu apă. S-a realizat 10 kilometri de reţea la Humoreni şi 2 kilometri la Comăneşti. Lucrarea e aproape jumătate executată. De asemenea, anul trecut am finalizat lucrările la sediul primăriei, iar în februarie anul acesta am dat-o în folosinţă. Se lucra la etaj când am preluat eu investiţia. La toate acestea trebuie să spun că am beneficiat de ajutor substanţial din partea Consiliului Judeţean.

În acelaşi timp am depus proiecte pe fonduri europene. Avem 3 proiecte depuse, 2 aprobate şi unul intrat la finanţare. Cu un milion euro se va realiza extinderea şi modernizarea şcolilor din comună, în cadrul unui proiect pe Programul Operaţional Regional, măsura 3.4. Toate cele patru corpuri de clădire vor fi reabilitate termic, laboratoarele vor fi dotate cu aparatura necesară şi se vor mai face lucrări de extindere.

Al doilea proiect depus în 2009 se referă la înfiinţarea unui centru de formare şi consiliere a persoanelor defavorizate. Aici vorbim în special de aspecte meşteşugăreşti. Suntem interesaţi să readucem în atenţie şi să punem în valoare meşteşugurile locului.

Al treilea proiect se referă la înfiinţarea unui centru de informare turistică la Comăneşti. Investiţia se ridică la 10 miliarde lei vechi. Sperăm ca lucrările să înceapă cât de curând. Îmbucurător este faptul că avem tineri care acum lucrează în străinătate şi care vor să păstreze casele părinteşti pentru agroturism.

Nu am reuşit încă amenajarea centrului civic, dar cred că vom realiza şi acest obiectiv”, spune primarul comunei Comăneşti.

Simbol unicat, dans specific zonei, balul gospodarilor…

Casele din Comăneşti, construite după modelul tradiţional, au un simbol unicat întâlnit doar în această zonă. Acest semn aşezat pe case ilustrează soarele în faza de intrare în eclipsă. La Comăneşti mai găsim un dans specific acestei zone numit Clopoţelul. E un dans bărbătesc, spune primul gospodar, profesor de istorie, cules în urmă cu peste 30 de ani. Cu acest dans comuna a fost reprezentată în diverse competiţii naţionale şi a câştigat tot ce se putea la fiecare participare. Dar comuna se mai mândreşte şi cu vechimea şcolilor şi cu elevii care au trecut pe aici, unde au făcut primii paşi în cariere excepţionale. Multe personalităţi a dat ţării comuna. Şcoala din Humoreni a fost printre primele unităţi de învăţământ din zonă, construită la 1887, e o şcoală cu tradiţie, mai spune primarul Păstrăv. De asemenea, biserica din Comăneşti e ridicată la 1772 prin grija lui Simion Tăutu. Toate acestea ne arată că e o zonă plină de istorie, iar prezentul arată bine. „Acum lucrez şi la stema comunei. }apina va fi un element al stemei, pentru că aici erau ţapinari (muncitori la pădure, n.r.). De asemenea, cei mai iscusiţi meşteri de case din lemn în chiotori tot aici au fost. Tatăl meu era vestit în zonă pentru acest meşteşug. Tot la noi casele au un semn unicat întâlnit doar în această zonă. Un alt obicei reînviat de noi este Balul gospodarilor. Pe 30 ianuarie are loc evenimentul. În ultimii doi ani a fost record de participare. Sunt obiceiuri foarte frumoase pe care o să le punem mai bine în valoare după înfiinţarea centrului de ifnormare turistică”, mai spune primarul de la Comăneşti.

Mai trebuie precizat că în zona Comăneşti a fost una dintre cele mai mari ferme de zmeură, coacăze şi alte fructe de pădure. Ferma a funcţionat până în 1992. Aşadar, potenţial neexploatat există, deci o viitoare dezvoltare trebuie să aibă în vedere şi acest aspect. După 1990 şi cultura cartofului a devenit importantă în zonă, însă capriciile vremii de anul acesta a afectat serios această cultură. La Comăneşti există un fel de cult al pământului, aflăm mai departe de la primul gospodar. Nu rămâne teren nelucrat la Comăneşti. Dar şi înainte de 1990 comuna era un fel de centru al zonei, fapt care arată că poziţia geografică dar şi vrednicia oamenilor sunt argumente clare pentru dezvoltarea comunei. Oamenii din Comăneşti se simt mai legaţi de glia strămoşească, afirmă profesorul de istorie Grigoraş Păstrăv, iar argumentul este că până în 2000 puţini au plecat la muncă în străinătate. Dar şi cei care lucrează în alte ţări investesc banii obţinuţi tot acasă.

Am continuat vizita jurnalistică în Comăneşti mergând prin comună, admirând casele din lemn, deosebit de frumoase şi trainice, bisericile – adevărate monumente de spiritualitate şi frumuseţe, descoperind astfel argumentele dezvoltării acestei minunate comunităţi din judeţul Suceava. E un loc unde nu vezi buruieni mai mari decât gardul sau gunoi la tot pasul, semn că oamenii iubesc să trăiască în curăţenie şi le place să fie apreciaţi… (VV)

“Piaţa locală de panouri solare este la faza de început în România. Numărul mic de sisteme solare vândute pe plan autohton se datorează şi absenţei de până acum a unor programe viabile de tipul celui lansat în luna iulie. Estimăm, de asemenea, că în acest an sistemele de panouri solare vor fi achiziţionate aproape în totalitate de către beneficiarii programului Casa Verde”, spun cei care vând astfel de sisteme.

Dezvoltarea unei comunităţi nu înseamnă numai drumuri bune şi utilităţi, ci sprijinirea mediului privat şi chiar crearea unui brand al zonei şi dacă la Arbore nu se poate dezvolta industrie de mari dimensiuni, agricultură se face la scară mică, trebuie obligatoriu exploatat potenţialul turistic. E concluzia desprinsă din discuţia cu primarul comunei Arbore, judeţul Suceava, Ionel Hrincescu.

Cel mai mare şi mai important proiect aflat la stadiul iniţial se referă la amenajarea unei aşezări ţărăneşti în zona satului Clit. Proiectul va atrage turişti şi va crea o mică piaţă de desfacere pentru produsele ecologice din gospodăriile cetăţenilor.

Drumuri modernizate în interiorul localităţii dar şi-n afara localităţii şi proiect pe măsura 1.2.5 pentru reabilitarea unor drumuri de exploataţie, amenajarea unui centru de informare turistică, canalizare în lucru pe ordonanţa 7, refacerea drumurilor afectate de inundaţii, proiect depus la Fondul de Mediu pentru alimentare cu apă şi canalizare în satele Bodnăreni şi Clit, în valoare de circa 70 miliarde lei vechi, sprijin pentru dezvoltarea agroturismului în zonă, proiect pentru menajarea unei aşezări ţărăneşti autentice în zona Clit, acestea sunt câteva direcţii de acţiune pentru administraţia locală a comunei Arbore din judeţul Suceava, condusă de primarul Ionel Hrincescu.

Agroturismul este o oportunitate a zonei

Acolo unde Luca Arbore, un boier de-a lui Ştefan cel Mare a ctitorit la 1504 mănăstirea ce-i poartă numele, înscrisă pe lista monumentelor UNESCO, trăiesc oameni vrednici „mişcaţi” din „mersul” lor înainte de perioada comunistă, iar acum, încet, încet, reintră pe făgaşul normal al vieţii. Am amintit de perioada comunistă care a lăsat „răni” adânci aici ca peste tot, mai puţin în zona de munte unde n-a fost colectivizare, pentru că din acest motiv oamenii sunt mai reticenţi acum la orice formă de asociere. Fără asociere însă, fără a lucra pământul sau a administra păşunea în comun, nu se pot obţine rezultate bune. Important este că, referindu-ne la comuna Arbore, tânărul şi ambiţiosul primar Ionel Hrincescu încearcă să demonteze mitul CAP şi se implică în sprijinirea unor activităţi private, chiar iniţiind întâlniri între cei ce vor să dezvolte activităţi pe agroturism şi nu numai şi preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, recunoscut în zonă pentru implicarea în tot ceea ce înseamnă dezvoltarea judeţului Suceava.

La aproape 40 kilometri de Suceava şi la 19 kilometri de Rădăuţi, într-o zonă căutată dintotdeauna pentru frumuseţi naturale şi pentru oamenii vrednici de aici, se află comuna Arbore unde trăiesc peste 7 000 de oameni în trei sate: Arbore, Bodnăreni şi Clit. Cel mai măreţ proiect gândit şi iniţiat de primul gospodar vizează tocmai dezvoltarea satului Clit şi a zonei de acolo unde Dumnezeu a fost darnic. „Nu ştiu de ce dar până acum satul Clit a fost lăsat mai la o parte, nu are cămin cultural sau un dispensar şi trebuie dezvoltată acea zonă. Mai ales că la Clit avem posibilităţi de agroturism. Ne-am orientat spre un proiect care prevede construirea unor aşezări ţărăneşti specifice zonei noastre care să atragă turişti din ţară şi din străinătate şi astfel apare posibilitatea ca gospodarii din Clit să vândă o parte din produsele ecologice şi tradiţionale făcute în gospodării. Avem o suprafaţă de zece hectare acolo pe care am introdus-o în intravilanul localităţii şi se vor construi case ţărăneşti, va fi lăsată o suprafaţă de păşune, dar în zonă este şi o stână. Complexul de agrement are ce oferi în orice sezon. Vara se pot organiza plimbări cu caleaşca, activităţi sportive, de agrement, iarna se poate amenaja pârtie de săniuş, dar şi alte sporturi de iarnă. Altfel spus, potenţial avem şi trebuie exploatat. Voi căuta sprijin şi la conducerea Consiliului Judeţean pentru că este un proiect important pentru zona Clit şi pentru comună.

E bine că am găsit deschidere din partea oamenilor, care au înţeles că agroturismul reprezintă o oportunitate. Am avut recent şi o întâlnire la Suceava cu preşedintele Flutur şi tineri care lucrează în străinătate şi vor să construiască pensiuni în zonă. Aceştia vor beneficia de tot sprijinul conducerii CJ. Încet, încet ne îndreptăm într-o direcţie bună”, afirmă primarul Ionel Hrincescu.

Investiţii publice de anvergură şi stimularea mediului privat

A trecut mai bine de jumătatea mandatului de primar pentru şeful administraţiei locale şi acesta se declară optimist. „Dacă nu eşti optimist nu ai niciun ţel în viaţă, nu ai nicio şansă de reuşită. Au început lucrările de canalizare, cam 30% sunt realizate, proiectul fiind pe fonduri guvernamentale la ordonanţa 7. A fost un declin în ceea ce priveşte alocarea banilor, din cauza inundaţiilor recente, dar situaţia va reveni la normal. Sper ca spre finalul anului să primim banii pentru a finaliza lucrarea. De asemenea, avem depus un proiect la Fondul de Mediu pentru alimentare cu apă şi canalizare în satele Bodnăreni şi Clit. Proiectul e în valoare de vreo 70 miliarde lei vechi. Apoi avem cam 70% realizat dintr-o altă investiţie pentru pietruirea unui drum care face legătura între Arbore şi Cajvana. Lucrările au fost puţin întârziate şi stricate de ploile din mai-iulie însă vom finaliza. Mai trebuie realizate podeţele şi şanţurile. E un drum care deserveşte o zonă din extravilan. Oamenii au terenuri agricole acolo şi sunt mulţumiţi că au acces indiferent de vreme. Mai mult de atât, acest drum scurtează legătura spre Cajvana, iar oameni de la noi au terenuri pe administrativul Cajvanei şi invers. Ne pregătim să depunem şi un proiect pe măsura 1.2.5, drumuri de exploataţie. Ar fi în jur de 16 kilometri de drumuri pietruite, iar valoarea proiectului se ridică la 1,5 milioane euro. Investiţia mai include podeţe şi un pod. Reabilitarea unor drumuri din extravilan care facilitează accesul oamenilor spre terenurile agricole este esenţial pentru cei ce lucrează în agricultură. Până acum drumurile în câmp nu erau accesibile şi reabilitarea acestor căi de acces e necesară. Asta se doreşte în primul rând la ţară, drumuri de acces în interior dar şi pe câmp.

Un alt proiect depus are în vedere construirea unui centru de informare turistică. Deja a fost vizita în teren şi sper să înceapă lucrările cât de repede. }inând cont de monumentul UNESCO, biserica Luca Arbore şi de legătura care se face spre Cacica, o zonă care s-a dezvoltat turistic mult în ultima perioadă, Mănăstirea Humorului, Suceviţa, Marginea, încercăm să dezvoltăm turismul în zona noastră. Şi oamenii au înţeles acest aspect şi deja mulţi s-au orientat spre amenajarea de pensiuni. Agroturismul poate aduce beneficii în zona noastră. Într-o gospodărie se amenajează una-două camere pentru turişti, iar cu tot ce este într-o gospodărie aceştia pot trăi ca la ţară o săptămână şi să se recreeze. De cealaltă parte oamenii câştigă din această activitate, că-şi vând produsele din gospodării. Vedeţi căldură, aglomeraţie în centrele urbane şi toţi caută o săptămână de relaxare într-un mediu mai sănătos, mai curat şi să consume produse cât mai naturale. Să ştiţi că oamenii încep să renunţe chiar şi la îngrăşăminte chimice, înţelegând că pot să le pună viaţa în pericol şi toate produsele agroalimentare din gospodării sunt ecologice. Aş putea spune că ne întoarcem într-o epocă anterioară, când n-o să se mai folosească, la nivel de gospodărie, atât de intens produsele chimice, dar e mai bine aşa.

Avem şi o problemă însă în ceea ce priveşte reticenţa oamenior la asociere. Aici a fost livadă şi încă mai este, dar oamenii lucrează pe suprafeţe mici şi nu sunt hotărâţi încă să se asocieze. Dacă s-ar asocia ar putea accesa fonduri europene pentru dezvoltarea livezii”, a mai spus primarul Ionel Hrincescu.

E nevoie de un brand al comunei…

Zona este propice pomiculturii, dar şi creşterii animalelor. De aceea, primul gospodar încearcă să convingă oamenii de necesitatea creării unui brand al comunei. „Avem o zonă extraordinar de productivă pentru pomicultură. Am discutat cu proprietarii de livadă să se asocieze şi chiar să creeze un brand al comunei. Să spunem că se face un compot de Arbore. Sau brânză de Arbore. E nevoie de ceva prin care să atragi vizitatori în comună. E nevoie de un produs specific locului. Să aibă şi localitatea noastră un produs propriu pe piaţă, la fel cum au alte comune şi aşa poţi atrage investitori în zonă. Avem mulţi crescători de animale, iar dacă aceştia s-ar asocia, în primul rând ar exploata mai bine păşunea, apoi ar scoate împreună şi ar omologa brânza de Arbore să spunem sau orice alt produs.

Totodată noi avem o colaborare bună cu patru localităţi din Franţa şi aceştia sunt interesaţi de proiectul cu aşezarea ţărănească dar şi de produsele tradiţionale din comună”, mai spune primarul comunei Arbore.

Cămin cultural şi punct sanitar modern la Clit şi toate drumurile asfaltate sau betonate

Acestea sunt alte obiective de îndeplinit urgent aflate pe agenda de lucru a primarul Hrincescu. După cum afirma şi anterior primul gospodar, satul Clit n-a beneficiat de atenţie până acum şi e nevoie acolo de un cămin cultural, dar şi de un punct sanitar modern. O altă idee a primarului se referă la betonarea, asfaltarea sau pavarea tuturor drumurilor din comună. „La ţară nu e o soluţie pietruirea drumurilor. Nu ştiu ce gândire a fost ori poate atâţia bani au existat şi nu puteau fi puse în practică soluţii mai bune, dar la ţară, mai ales în zone de deal, nu ai ce căuta cu drumuri pietruite. Pe de o parte, ploile spală drumurile creând şanţuri şi gropi, iar pe de altă parte piatra se adună şi înfundă podurile, şanţurile, iar apa intră în gospodăriile oamenilor. Aşadar, soluţia cea mai bună în mediul rural o reprezintă drumurile betonate sau asfaltate. Prin pietruire se cheltuie mai mulţi bani. Odată ce a fost spălată piatra iar trebuie să intervii. În continuare voi căuta să accesez fonduri europene şi guvernamentale pentru realizarea acestui obiectiv”, a concluzionat primarul comunei Arbore, Ionel Hrincescu.

Un alt proiect important din care face parte şi comuna Arbore este înfiinţarea Grupului de acţiune Local (GAL). Cu ajutorul acestui organism zona în general se va dezvolta mult mai susţinut şi se vor realiza atât investiţii publice dar şi investiţii private care, în final, vor conduce la modernizarea comunităţii şi la creşterea nivelului de trai.

Mai trebuie spus că tot în ultima perioadă, administraţia locală a reuşit să înlocuiască maşina de pompieri veche, iar noua maşină de pompieri, care deserveşte toată zona, şi-a arătat din plin utilitatea.

Impresionaţi de măreţia bisericilor, de proiectele iniţiate de administraţia locală, de vrednicia oamenilor, am lăsat în urmă comuna Arbore convinşi că aici timpul nu stă pe loc… (VA)