Biblioteca Judeţeană „C. Sturdza” Bacău

Luni – Miercuri, 21–23 mai 2012, orele 8,00 – 16,00 – Sala Multimedia: BAZELE  SERVICIILOR  NOI DE BIBLIOTECĂ – Curs de instruire gratuită în cadrul Programului Naţional Biblionet – Lumea în biblioteca mea. Participă prima  grupă din al treilea  an – Biblionet – formată din 13 bibliotecari publici din judeţul Bacău şi de la Biblioteca Judeţeană “C. Sturdza” care au fost instruiţi în a treia rundă a cursurilor de IT şi Managementul calculatoarelor pentru public -  din cadrul Programului Naţional Biblionet. Coordonatori activitate: Muraru Gabriela, director, Ioan Enache, coordonator proiect, Crina Ifrim şi Mariana Breşug, formatori.Marţi, 22 mai 2012: Secţiile: Fond Documentar şi de Patrimoniu, Secţia pentru Copii şi Filiala Bicaz.Comemorează 55 ani de la moartea lui  George Bacovia (1881-1957)  prin expoziţiile de carte: – „George Bacovia (1881-1957)” -  expoziţie de carte, realizată de Iulia Lucaci; – „George Bacovia” – expoziţie de carte, realizată de Marinela Ciuchi; „George Bacovia, 55 ani de la moarte” – expoziţie de carte, realizată de Nicoleta Munteanu. Miercuri, 23 mai 2012: Complexul Muzeal  „Iulian Antonescu” – ora 12,00 „ÎNVIEREA  ŞI  ÎNĂLŢAREA  DOMNULUI”. Activitate din cadrul proiectului de parteneriat educaţional la nivel internaţional. „TRADIŢII  ŞI  OBICEIURI  ÎN DREAPTA  ŞI  STÂNGA  PRUTULUI” încheiat între Biblioteca Judeţeana “Costache Sturdza” Bacău, Complexul Muzeal  „Iulian Antonescu”; Şcolile cu Clasele I-VIII: Cozmeşti, jud. Iaşi , „Al. I. Cuza” Bacău, „Constantin Platon” Bacău; Şcolile cu Clasele I-IV, satul Cerbu, com.Copălău, jud.Botoşani; Colegiul Naţional „Mihail Sadoveanu” Paşcani, jud. Iaşi; Grădiniţa cu Program Normal „Prichindel”, sat Cotu, com. Copălău, jud.Botoşani şi Şcoala Pervomaiscoe, raionul Hânceşti, Republica Moldova. DIN PROGRAM: „ÎNVIEREA ŞI ÎNĂLŢAREA DOMNULUI” – expoziţii de felicitări, ouă pictate, icoane pe sticlă; „MÂINI DIBACE” -  atelier de pictură; „ÎNVIEREA  DOMNULUI ”  -  scenetă. PARTICIPANŢI: Elevii şcolilor implicate în proiect. PREZINTĂ: Iulian Bucur, critic de artă, Complexul Muzeal  „Iulian Antonescu”; Eugen Şendrea ,bibliotecar, Biblioteca Judeţeana “Costache Sturdza”. Ioana Andrei, profesoară, Şcoala cu Clasele I-VIII „Al. I. Cuza”.Păuniţa Hurjui, profesoară, Şcoala cu Clasele I-VIII „Al. I. Cuza”. Coordonnator si autor proiect: Iulia Istrate, profesoară, Şcoala cu Clasele I-VIII „Al. I. Cuza”. Sala de Lectură: Gabriel Liiceanu(23 mai 1942) – filozof, eseist, traducător.Expoziţie de carte cu ocazia împlinirii a 70 ani de la naştere, realizată de Margareta Duma. Joi, 24 mai 2012, în intervalul orar 13.00 – 14.00 – Sala Multimedia: „CARIERA MEA ÎN IMAGINI”- activitate în parteneriat cu Biblioteca Judeţeana “Costache Sturdza” Bacău, Grupul  Şcolar Hemeiuşi şi ADDO – Centrul pentru dezvoltare şi formare(organizaţie neguvernamentală, nonprofit, înfiinţată în 2012). “Cariera mea în imagini” este un proiect implementat de ADDO – Centrul pentru dezvoltare şi formare, prin finanţare oferită de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret prin Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Bacău. ADDO – Centrul pentru dezvoltare si formare îşi propune să pregătească 15 tineri pentru inserţie profesională şi tranziţia de la învăţământ la piaţa muncii. „Tânărul căutător de job” – vernisarea  expoziţiei cu fotografiile realizate de participanţii la proiect. Beneficiari direcţi -  15 elevi ai Grupului Şcolar Hemeiuşi. Coordonatori activitate:  Gabriela Muraru, director, Biblioteca Judeţeana “Costache Sturdza”  şi Andreea Bulai, autor proiect , ADDO – Centrul pentru dezvoltare şi formare. Vineri, 25 mai 2012 – Secţia de Artă: NICU ENEA(1897–1960)  - pictor; Expoziţie de carte cu ocazia împlinirii a 115 ani de la naştere, realizată de Simona Marcu.

Europenii sărbătoresc pe 9 mai Ziua Europei! În 1985, oficialii Consiliului European de la Milano au stabilit data de 9 mai drept zi festivă pentru toţii europenii. Centrul de Informare Europeana “Europe Direct Comanesti” impreuna cu Primaria orasului Comanesti a organizat pentru al VI-lea an consecutiv, evenimente dedicate cetatenilor sai, membrii ai Uniunii Europene din anul 2007. Activitatile fac parte din Campania “Europa in mijlocul nostru”, dedicata copiilor din gradinite, elevilor de gimnaziu si liceu, precum si cadrelor didactice implicate in educatia lor.

Gradinitele sunt si ele in Europa

Campania “Europa in mijlocul nostru” si-a deschis usile la sediul Centrului “Europe Direct Comanesti”, unde, pe data de 8 mai, Narcis Jitaru si Adina Cozmolici, coordonatori ai centrului, precum si primarul orasului Viorel Miron, au primit in vizita 160 de prescolari de la Gradinita nr. 9 si Gradinita “Dumbrava minunata” din Comanesti. Mai intai educatoareale Liliana Albu, Cocis Dorina Maria si Merlusca Cristina au plecat intr-o parada cu 70 de copii, prin centrul orasului, fluturand stegulete, baloane si cantand melodii de bucurie spre sediul Centrului “Europe Direct Comanesti”. Au urmat momente de cantece, poezie si vizionari de filme despre insemnatatea zilei de 9 Mai, copiii fiind bucurosi de aceasta zi, mai ales cand au fost premiati de membrii centrului cu dulciuri, sucuri dar si materiale promotionale. Gradinita “Dumbrava minunata” a fost reprezentata de grupele “Albinutele”, “Zana Soarelui” si “Furnicutele” cu aproape 80 de prescolari. Coordonati de educatoarele Georgeta Ciovor, Elena Constantinescu si Balica Elvira, copiii au desfasurat actiuni festive in cinstea acestei zile concretizate prin: confectionare de stegulete ale tarilor UE, audierea Imnului Europei si minunatul spectacolul “Suntem stelute pe cerul Europei”. Si mai micii cetateni ai Europei din Gradinita “Dumbrava Minunata” au plecat bucurosi spre case, fiind premiati pentru efortul lor de a organiza spectacolul prezentat, cu dulciuri, diploma si materiale promotionale marca Europe Direct. Aceasta activitate a avut un impact deosebit atat la nivelul gradinitei si al parintilor copiilor, lucru pe care l-am aflat chiar de la cativa parinti.

Comuna Balcani din judeţul Bacău reprezintă un model de dezvoltare chiar şi-n condiţii de criză financiară şi cu primar din opoziţie. „Asta e munca mea din ultimii patru ani. Eu sunt în campanie electorală din prima zi de după alegeri. Ce campanie electorală să fac eu acum? Campanie mai uşoară ca acum n-am avut niciodată şi asta pentru că marile probleme ale comunei au fost rezolvate. Pentru că împreună cu viceprimarul, aparatul din Primărie şi Consiliul Local noi am muncit, am căutat şi am găsit soluţii la problemele oamenilor şi ale comunitatăţii. În urmă cu un an aveam realizate 150% obiectivele pe 2011 din strategia de dezvoltare a comunei”, spune profesorul Vasile Raţă, primarul comunei Balcani. 13 poduri terminate şi altele două în lucru, peste 500 metri diguri (apărări de mal) în zonele critice, regularizări de pârâuri, atenţie pentru familiile care au împlinit 50 ani de la căsătorie, premii pentru elevii silitori şi daruri la toţi copiii, drumuri asfaltate şi pietruite, şcoli modernizate, cămine culturale moderne, proiect pentru canalizare şi aducţiune cu apă care va fi realizat cu fonduri europene sau dacă nu va intra la finanţare tot se va realiza din fonduri proprii pe baza unui credit contractat de Primărie, serviciu de salubrizare funcţional, transport gratuit pentru elevi fără ca Primăria să aibă microbuz şcolar, sprijin pentru bisericile din comună, utilaje pentru întreţinerea drumurilor, transport şi deszăpezire în dotarea Primăriei, parc şi alte obiective mai mici, acestea toate alcătuiesc lista reuşitelor din ultimii ani ale administraţiei lcoale din comuna Balcani.

„Noi am lucrat în echipă şi nu ne-am pierdut timpul în lupte sterile…”

Cu aerul din Ceahlău, toate formele de relief, o populaţie de peste 6 000 de locuitori, cu întindere mare, comuna Balcani din judeţul Bacău este destul de greu de administrat însă echipa din fruntea administraţiei locale a găsit soluţii. În peisajul viciat de acuzaţii fără acoperire, de urlete, ţipete, toate în fuga după un ciolan cât mai „consistent”, e frumos să mai găseşti, în aceste zile fierbinţi din cauza caniculei dar şi apropierii campaniei electorale pentru alegerile locale, comunităţi liniştite unde chiar se lucrează şi nu se pierde timpul în lupte sterile. Abia aici descoperi cheia existenţei de milenii a gospodarilor pe aceste meleaguri de o frumuseţe Dumnezeiască. La Balcani în judeţul Bacău, într-o comună cu peste 6 000 de locuitori, administraţia locală condusă de profesorul Vasile Raţă a trasat cu mulţi ani în urmă direcţiile dezvoltării şi datorită acestui fapt lucrează organizat şi reuşeşte. „Ce campanie electorală să mai fac? Munca mea de patru ani spune totul. În urmă cu un an am depăşit cu 150% strategia pe 2011. Am terminat 13 poduri şi mai sunt încă două în lucru. Am făcut până acum peste 500 metri de diguri (apărări de mal). Noi facem treabă nu avemt timp de lupte fără rost. Avem Căminul cultural terminat şi vom face premierea familiilor care au împlinit 50 de ani de căsătorie. Pe 3 iunie avem activităţi cultural-educative la care participă 800 de copii. Nu facem anul acesta prima dată ci acest lucru îl facem de zece ani. Îi vom premia pe toţi care participă la eveniment. Apoi, circa 600 de copii vor merge la vară gratuit în excursie, evenimentul fiind organizat de noi cu ajutorul sponsorilor. Ce pot să vă spun e că am încercat să rezolvăm toate problemele ridicate de oameni mergând pe principiul că fiecare om consideră că problema lui este cea mai importantă. Anul acesta vom asfalta drumul Balcani-Schitu, dar nu merg pe ideea să facem până la alegeri. Avem proiectul privind canalizarea şi aducţiunea cu apă care a fost inclus într-un proiect mare pe fonduri europene. Proiectul la Măsura 322 este eligibil dar nu a primit finanţare. Ni s-a cerut de la Consiliul judeţean situaţia proiectelor şi cred că va intra la finanţare. Chiar şi dacă nu vom obţine fonduri tot începem investiţia pe baza unui credit ce va fi contractat de Primărie. E singura problemă nerezolvată pe care am promis-o oamenilor, dar şi această investiţie se va realiza. {i pot să vă spun că nu există oameni nemulţumiţi. Iar în ceea ce priveşte opoziţia (care?, n n) nu văd nimic să fie constructiv, ei nu vin să spună că fac, ei vin şi spun numai minciuni. Le-am spus să vină cui idei, poate <<furăm>> idei unii de la alţii, dar ei nu, ei scornesc doar minciuni”, spune primarul Vasile Raţă.

„Ei fac reclamaţii eronate pe care noi le demontăm cu acte”

Unul dintre cei mai aprigi contestatari ai echipei din fruntea administraţiei locale este un cetăţean pe nume Hapchină Eugen care a scris de la începutul anului până acum 57 de reclamaţii, la indicaţia candidatului PP-DD la primărie, Romică Muraru. Dar acesta din urmă a mai candidat şi a obţinut multe voturi, 54 de voturi adică. {i toate reclamaţiile au fost verificate de instituţiile în drept dar niciuna nu s-a confirmat. Ce e mai interesant la Balcani este că toţi contracandidaţii primarului în funcţie sunt şomeri, dar bineînţeles că la rubrica profeie scriu că sunt economişti, filologi etc. Apoi, unul s-a recăsătorit de trei ori, iar altul s-a bătut cu directorul şi a fost dat afară din învăţământ, adică vedem numai oameni şi oameni de… „nădejde”. Competiţia electorală e competiţie şi chiar dacă tot „prostul” se vrea şef, cum spune o vorbă populară, iar Constituţia permite oricui să candideze la o funcţie publică, parcă e prea de tot ca toţi şomerii să se viseze primari într-o comunitate de oameni gospodari, care nici colectivizarea n-au acceptat-o, deci sunt oameni hotărâţi care ştiu ce vor de la viaţă. „Dacă vin alegerile au apărut şi contracandidaţii. N-am nimic, dar aş vrea să vină cu idei, nu să facă reclamaţii peste reclamaţii şi să întreţină o atmosferă mizerabilă. Eu mai am un obicei şi anume să negociez cât mai bine ca lucrările să se facă la preţuri cât mai mici. La noi în comună toate investiţiile publice se fac la preţuri mai mici cu 30% decât în alte localităţi. }in la aşa ceva”, spune profesorul Vasile Raţă.

„Îmi place să stau în mijlocul oamenilor…”

Comuna Balcani are unităţi de învăţământ modernizate care asigură condiţii bune de studiu elevilor, are cămine culturale modernizate, drumuri întreţinute permanent, iar marile investiţii din ultima perioadă s-au îndreptat spre eliminarea pericolului inundaţiilor. În toate zonele critice au fost realizate diguri de protecţie, iar acolo unde a fost nevoie s-au amenajat poduri. Şi bisericile au beneficiat de atenţia administraţiei locale, Primăria sprijinind contrucţia de case praznicale unde a fost nevoie şi alte lucrări necesare. Dar pe lângă investiţiile pentru dezvoltarea comunei sau mai presus de acestea sunt oamenii şi problemele lor. „Îmi place să stau în mijlocul oamenilor. Zilnic am peste 40 de audienţe, cu probleme diverse, de la hotarele dintre gospodării, la certuri şi neînţelegeri. Îi ascult şi încerc împreună cu ei să găsim soluţii. Şi această activitate face parte din munca primarului”, spune optimist primarul Vasile Raţă. La momentul vizitei noastre în comună se lucra la apărări de mal în anumite zone ale comunei şi la alte treburi edilitar gospodăreşti. „Am reuşit să extindem iluminatul public, în special în zonele cu poduri pentru a elimina orice pericol, am reuşit să asigurăm gratuit transportul elevilor la şcoală fără să avem microbuz şcolar, am construit fântâni în zonele unde erau necesare, mai avem un camion nou la primărie care-i dotat cu lamă şi tot ce-i trebuie pentru deszăpezire adus cu sprijinul dlui Iulian Iancu, avem serviciul de salubrizare care funcţionează normal şi după cum spuneam a mai rămas proiectul privind canalizare. Dar îl facem şi pe acesta”, a concluzionat primarul Vasile Raţă. Profesorul Raţă ne-a mai spus că s-a gândit la un moment dat să renunţe, dar când a văzut ce contracandidaţi sunt, a preferat să candideze pentru încă un mandat şi bine a făcut. Ar fi fost o greşeală să lase pe alţii să strice munca echipei coordonate de domnia sa în atâţia ani. Un alt obiectiv îndrăzneţ este proiectul privind dezvoltarea turismului în zonă. Odată ce infratructura şi utilităţile sunt asigurate şi majoritatea investiţiilor publice necesare au fost realizate, e normal ca administraţia locală să aplice şi proiecte care vor creşte valoarea zonei. Fiind un bun administrator şi realizările din comună stau mărturie în acest sens, dar şi un partener plăcut de dialog, o discuţie cu profesorul Vasile Raţă înseamnă o doză mare de optimism pentru că domnia sa prin ceea ce face emană energie pozitivă. Astfel de oameni pot construi de la zero o comunitate… (EL)

PRIMARUL VIOREL MIRON, CANDIDEAZA TOT DIN PARTEA PNL LA PRIMARIA ORAŞULUI COMANEŞTI

După ce în urmă cu un an Guvernul României a închis Spitalul orăşenesc Comăneşti, în urma demersurilor făcute de primarul Viorel Miron împreună cu prof. dr. Ioan Lascăr, spitalul a fost redeschis, mai mult decât atât, a fost modernizat cu fonduri europene şi cu sprijinul financiar al domnului Gerald Schweighofer. Ca recunoaştere a eforturilor depuse de primarul Viorel Miron şi oraşul Comăneşti, vineri 4 mai 2012 proiectul pentru modernizarea Spitalului a primit premiul pentru cel mai bun proiect din România în domeniul Sănătăţii în cadrul Galei Concursului Naţional de Proiecte, acordat de Revista Română de Administraţie Publică. Inaugurarea şi sfinţirea Spitalului Ioan Lascăr din Comăneşti a avut loc duminică 6 mai în prezenţa Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul, Episcop al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, prof. dr. Ioan Lascăr, primarului Viorel Miron, primarului municipiului Bacau, Romeo Stavarache, doamnei prefect Tudoriţa Lungu, deputatului PNL Ionel Palăr, deputatului Vasile Gherasim, alte oficialităţi. Proiectul de modernizare şi dotare a spitalului Ioan Lascăr din Comăneşti derulat cu fonduri europene a transformat unitatea spitalicească din Comăneşti în unitate model la nivel naţional. Iată aşadar că eforturile primarului Viorel Miron au contrazis politica în domeniul spitalelor aplicată într-un mod abuziv de Guvern, dar cel mai important aspect de menţionat este că mai mult de 80 000 cetăţeni din toată zona vor avea parte în continuare de asistenţă medicală la cel mai înalt nivel. Până la urmă victoria primarului Viorel Miron şi a oraşului Comăneşti împotriva Guvernului este pentru oameni şi se materializează într-un act medical de calitate pentru toţi cetăţenii de pe Valea Trotuşului.

Comãneşti, oraş turistic european

Orăşelul afectat de inundaţii ori de câte ori Trotuşul se “enerva” este acum un oraş european graţie multitudinii de proiecte de investiţii derulate în ultimii ani de administraţia locală condusă de primarul Viorel Miron. Lista proiectelor este lungă dar pe primele două poziţii, ca valoare şi importanţă strategică se situează îndiguirea râului Trotuş, iar odată cu finalizarea acestui proiect Comăneştiul va avea şi o faleză deosebită, obiectiv unicat în Moldova şi Proiectul Plan Integrat de Dezvoltare Urbană (PIDU) care înseamnă printre altele asfaltarea tuturor străzilor din oraş, modernizarea trotuarelor, parcări şi iluminat public, reabilitarea a două clădiri (Centrul 5, de pe strada Tudor Vladimirescu şi Casa Învăţătorului de pe strada Petru-Rareş). O altă reuşită de excepţie este menţinerea în activitate dar şi modernizarea spitalului Ioan Lascar din Comăneşti, în ciuda eforturilor Guvernului şi a Ministerului Sănătăţii de a închide această unitate sanitară, singura din ţară redeschisă după închiderea prin Hotărâre de Guvern care funcţionează la aceeaşi capacitate.La acestea se adaugă multe alte proiecte: centre sociale, amenajare parcări, modernizarea reţelelor de apă şi canalizare existente şi construcţia altora noi acolo unde a fost nevoie, modernizarea unităţilor de învăţământ, aici trebuie spus că oraşul Comăneşti asigură condiţii de învăţământ mai bune decât multe oraşe mari ale ţării unde funcţionează şcoli cu “pretenţii”, dar şi proiecte culturale, sociale şi de mediu. Toate aceste investiţii finalizate ori aflate în diferite stadii de execuţie s-au derulat la Comăneşti, atenţie!, în condiţiile în care acum câţiva ani primarul Viorel Miron a preluat administraţia locală cu o datorie de 53 de miliarde lei vechi.Paradoxul democraţiei româneşti e reliefat clar la Comăneşti unde aspiranţi fără nicio şansă la fotoliul de primar încearcă să convingă oamenii să fie orbi în această perioadă campanie electorală. Aceştia vor ca oamenii să nu vadă ceea ce s-a realizat la Comăneşti în ultimii ani şi să asculte numai minciunile, calomniile si denigrările lor. E absurd şi ireal am putea spune să negi realitatea, evidenţa şi să susţii aberaţii, dar minciuna e ridicată la rang de regulă în campaniile electorale româneşti.

Spitalul Comãneşti deserveşte în continuare peste 80 de mii de cetãţeni de pe întreaga Vale a Trotuşului

Unul dintre cele mai mari succese pentru comunitatea de pe Trotuş repurtat de administraţia locală condusă de primarul Viorel Miron este menţinerea în activitate şi modernizarea în acelaşi timp a Spitalului Comăneşti, spital ce a facut parte din lista celor 67 de unităţi sanitare din ţară închise prin Hotărâre de Guvern. “Ca urmare a demersurilor întreprinse de mine, susţinut de dl profesor Ioan Lascăr am reuşit să redeschidem Spitalul Comăneşti, singura unitate sanitară dintre cele închise prin Hotărâre de Guvern care acum funcţionează la aceiaşi parametri ca înainte de a fi închis. De asemenea, la solicitarea mea, dl profesor Lascăr a acceptat să se implice pentru a reuşi să eficientizăm şi să obţinem performanţele aşteptate de pacienţi în activitatea medicală a spitalului. Totodată prin bunăvoinţa dlui Gerald Schweighofer au fost făcute lucrări de reabilitare şi moder-nizare a Secţiei Interne şi a Compartimentului de Primiri Urgenţe din cadrul Spitalului Comăneşti. În acest fel reuşim să asigurăm condiţii la standarde europene pacienţilor spitalului”, a spus ec Viorel Miron primarul oraşului Comăneşti. Amintim că-n 2010 dl Gerald Schweighofer împreună cu primarul Vienei, Michael Haupl au vizitat spitalul din Comăneşti, vizită în urma căreia cei doi au promis susţinerea cu aparatură şi tehnică medicală, lucru care s-a şi înfăptuit.

Regularizarea şi îndiguirea Trotuşului pune în siguranţã oraşul Comãneşti

Un alt mare proiect important pentru dezvoltarea pe viitor a oraşului Comăneşti este cel privind regularizarea şi îndiguirea râului Trotuş şi afluenţilor săi. “Este cel mai important proiect ce a fost demarat în anul 2006, fiind semnat de Prim Ministrul Romaniei Călin Popescu Tăriceanu, care s-a implicat personal în eliminarea efectelor dezastruoase ale inundaţiilor din anii 2004-2005. Tot oraşul, de la intrarea dinspre Miercurea Ciuc şi până la ieşirea spre Dărmăneşti este apărat cu diguri de protecţie”, a spus în continuare primarul Miron. Astfel Trotuşul a fost îmblânzit, devenind un apărător al oraşului. Acum se lucrează la îndiguirea afluenţilor pe pârâurile Tănase, Lăloaia, Agache, Crăciuneşti, Şupanului, Busuioc, Urminiş. După terminarea acestor lucrări oraşul Comăneşti va avea acel grad de siguranţă necesar fiind apărat ca o cetate împotriva unor eventuale inundaţii.

Faleza de pe Trotuş, obiectiv turistic şi de promenadã

Un obiectiv drag primarului Miron este faleza amenajată pe Trotuş odată cu finalizarea digului de protecţie. “Odată construit digul de protecţie s-a amenajat pe toată lungimea râului Trotuş, în zona centrală a oraşului, o faleză care, atunci când va fi terminată, va putea oferi atât cetăţenilor oraşului cât şi vizitatorilor o zonă de agrement. Faleza este cuprinsă între Podul de Fier DN 12 A şi puntea pietonală ce traversează Trotuşul spre cartierul Podei, urmând a se amenaja o alee pe sub Dealul Goanţa cu ieşire la Podul Şupan încheindu-se astfel un circuit de agrement de care pot beneficia toţi comăneştenii şi nu numai”, a mai spus primarul Viorel Miron. Pe lista priorităţilor la loc fruntaş stă reabilitarea şi modernizarea infrastructurii stradale. Aici s-a lucrat mereu, an de an, iar cel mai mare proiect de investiţii pentru asfaltarea tuturor străzilor din Comăneşti intră acum în lucru. “Pentru modernizarea străzilor am depus în 2009 proiectul <<Reabilitare străzi urbane, trotuare, parcări şi iluminat public în oraşul Comăneşti>>. Proiectul pe fonduri euro-pene a fost aprobat şi a intrat la fi-nanţare. E vorba de Planul Integrat de Dezvoltare Urbană (PIDU) prin care se vor asfalta toate străzile din oraş. Proiectul mai include reabilitarea a două clădiri, este vorba de Centrul 5, clădirea unde au fost cazaţi sinistraţii în 2005 de lângă Ocolul Silvic Comăneşti şi clădirea situată în apropierea şcolii 5 Lăloaia de lângă mina RAL. Lucrările în cadrul PIDU vor începe imediat du-pă terminarea procedurilor legale de licitaţie şi se vor încheia în aproximativ 2 ani. Aceste două mari proiecte: îndiguirea râului Trotuş şi PI-DU vor schimba faţa oraşului şi vor crea un confort sporit cetăţenilor o-raşului Comăneşti”, a continuat dialogul primarul oraşului Comăneşti, Viorel Miron. Aceste mari investiţii, unicat în istoria recentă a oraşului de pe Trotuş, sunt motive de mândrie şi pot fi considerate ca o emblemă a activităţii primarului Viorel Miron.

Lista investiţiilor continuã cu reabilitarea reţelelor de apã, canalizare, extinderea reţelei de gaz metan…

Tot în această perioadă, la Comăneşti se lucrează la reabilitarea reţelei de apă şi construirea de noi reţele de canalizare în Cartierul Lunca de Jos. Este o investiţie mai mult decât necesară pentru că urmează ca toate străzile să fie asfaltate în cadrul PIDU. Un alt proiect important ce se alfă în derulare este cel privind colectarea apelor pluviale de la mina Vermeşti şi construcţia unui canal care subtraver-sează calea ferată, DN 12 A şi se varsă în Trotuş. În cadrul acestui proiect vor fi făcute lucrări de înlocuire a reţelelor de gaz metan, apă potabilă, vor fi construite sisteme  de canalizare şi vor fi asfaltate străzile: Moldovei, Emil Rebreanu, Crinului, Cireşoaiei. Este un proiect  pe fonduri de la Banca Mondială şi Guvernul României care se va finaliza anul acesta. Tot cu fonduri de   la Banca Mondială se execută lucrări de ecologizare a haldei de steril Asău. În cadrul acestui proiect vor fi reabilitate străzile Andrei Baciu, Mircea cel Bătrân, Dimitrie Cantemir, Păcii, Gh Lazăr, Câmpului, Libertăţii. Reamintim că au fost reabilitate reţelele de apă din fonduri proprii ale bugetului local pe toate aceste străzi.Nici latura socială nu este omisă din activitatea administraţiei locale. În derulare se află proiectul Centru social de urgenţă pentru persoane fără adăpost-Casa Mazdrack, proiectul Pentru o viaţă mai bună în comunitatea noastră, Euro Salut, Centru de Informare, prevenire şi consiliere pentru copii şi tineri aflaţi în situaţii de risc sau Centrul Europe Direct. Acestea sunt alte proiecte iniţiate de administraţia locală din Comăneşti pentru dezvoltarea comunităţii.

Şi totuşi unii neagã evidenţa…

“Sunt câteva persoane de rea credinţă care încearcă să convingă cetăţenii că nu s-a făcut nimic în cartierul Zăvoi. Vreau să le readuc aminte celor care au uitat că în cartierul Zăvoi s-au realizat următoa-rele obiective: s-a reabilitat Colegiul Tehnic Dimitrie Ghika, a fost modernizată şcoala nr 2 Dimitrie Ghika, Grădiniţa Crai Nou, s-a cons truit o piaţă nouă, s-a amenajat un parc în zona Asociaţia Robert Cole, s-au amenajat parcări la Colegiul Tehnic si Şcoala Dimitrie Ghika, s-a amenajat parcare la târgul de lângă Biserica Sfântul Spiridon, s-au construit 2 grupuri sanitare noi la cele două târguri, s-au asfaltat străzile Gării, 1 Mai, Liceului, s-au construit diguri din gabioane pe pârâul Urminiş, urmând ca anul acesta să se asfalteze toate străzile în cadrul proiectului PIDU. Nu este lipsit de importanţă că-n perioada 2008-2012 au fost executate lucrări de asfaltare pe străzile Şoimului, Şupan, Carpaţi din cartierul Şupan, regularizarea, reabilitarea şi îndiguirea pârâului Agachi din Valea Poienii, cartierul Lăloaia. Avem şi o serie de proiecte derulate prin Fondul Român de Dezvoltare Socială (FRDS): executarea şi finalizarea lucrărilor de aducţiune apă potabilă în cartierul Leorda, străzile Progresului, Bucegi, Dealului, Salcâmilor; reabilitarea şi modernizarea sistemului de apă pe străzile Ecoului, Mihail Sadoveanu, Arinilor, Narciselor, Măgura; reabilitarea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă potabilă, bazin în cartierul Leorda; reabilitarea şi modernizarea sistemului de alimentare cu apă pe străzile Victoriei, Trotuş şi Crângului. Lista investiţiilor şi proiectelor aflate în lucru este lungă, dar oamenii văd şi tocmai de aceea pot spune că sunt satisfăcut pentru că cetăţenii sunt mulţumiţi de activi-tatea primarului”, a mai menţionat Viorel Miron.

Şcoli mai moderne decât unitãţi cu “pretenţii” din oraşe mai mari

O atenţie deosebită a acordat administraţia locală din Comăneşti instituţiilor de învăţământ. Tot în ultimii doi ani au fost reabilitate Şcoala Ciprian Porumbescu, Şcoala Liviu Rebreanu, creşa oraşului şi spitalul Ioan Lascăr,  finanţate prin bunăvoinţa dlui Gerald Schweig-hofer. Atât creşa cât şi spitalul o-răşenesc au beneficiat şi de un proiect cu fonduri europene privind eficientizarea consumului de energie termică şi electrică, primind premiul pentru cel mai bun proiect din România în domeniul Sănătăţii în cadrul Galei Concursului Naţional de Proiecte, acordat de Revista Română de Administraţie Publică. Aceste unităţi beneficiază acum de pompe geotermale, panouri solare şi panouri fotovoltaice, având astfel asigurată independenţa din punct de vedere electric şi termic. Creşa de la Comăneşti este una dintre cele mai moderne creşe din România. Dacă învăţământul, sănătatea, infrastructura, domeniul social au beneficiat de atenţie sporită nici domeniul cultural-istoric nu este omis la Comăneşti, administraţia locală ară-tând astfel preţuire pentru înaintaşii nostri. Monumentul de pe Dealul Comăneştiului construit de prinţesa Ghika şi Cimitirul Internaţional al Eroilor au beneficiat de importante lucrări de reabilitare, fiind astfel puse în valoare. “În continuare avem în vedere amenajarea izvoarelor de apă din zona Galion şi de lângă Primărie, izvoare de care beneficiază mulţi cetăţeni ai oraşului, ştiindu-se calităţile deosebite ale apei acestor izvoare. Lista lucrărilor este foarte lungă şi ar putea continua însă trebuie să amintim că se apropie campania electorală şi mulţi dintre cei care doresc scaunul de primar nu acceptă nimic din ceea ce am făcut sau se face bun în oraşul Comăneşti. Cel mai dureros lucru este când persoane care au lucrat în administraţia locală şi au fost date afară din di-ferite motive, cum ar fi lucrătorii de la Administraţia Pieţei, care au fost descoperiţi că nu emiteau bonuri în timp ce încasau taxele, ba mai mult de atât, au fost descoperiţi că emit bonuri false sau lucrători care au desfăşurat activităţi în alte compartimente din cadrul Primăriei şi au fost daţi afară din cauza unor abateri grave şi repetate, s-au adunat acum în jurul echipei PSD, pentru că preşedintele lor din Comăneşti le-a promis că le va oferi din nou acele posturi unde au lucrat. Tocmai aceştia care au greşit grav denigrează acum activitatea mea şi a administraţiei locale, afectând şi imaginea oraşului. Este bine ştiut că eu la Comăneşti voi candida din partea PNL fără a exista o colaborare în cadrul USL Comăneşti tocmai din cauză că atât consilierii PSD cât şi echipa care au racolat-o din cei pe care i-am dat afară din Primărie nu urmăresc altceva decât interese personale sau de grup. Tot foarte bine de ştiut este faptul că pe lista consilierilor PSD apare şi unul dintre cei mai importanţi angajaţi ai Spitalului Moineşti, mâna dreaptă a dr. Cotârleţ care acum candidează din partea PSD pentru Consiliul Local Comăneşti pentru a putea controla în acest fel activitatea spitalului Comăneşti, fiind de notorietate atitudinea dr. Cotârleţ vis-a-vis de spitalul nostru. Priviţi cu atenţie listele electorale şi puteţi vedea fosta gaşcă a PSD împărţită pe listele PSD, PC şi PP-DD (finul lui Dorinel Miron este pe lista PSD, în timp ce nevasta acestuia candidează pe lista PC, iar Manolache V. fostul viceprimar PSD în 2000-2004, pe lista PP-DD). De menţionat faptul că Dorinel Miron, naşul dlui Budaca Vasile – candidatul PSD (care locuieşte în Moineşti) nu mai are dreptul să candideze de-oarece este condamnat la 2 ani de închisoare cu suspendare.

Investiţiile publice au atras investiţii private mari

Investiţiile publice au dat alt curs dezvoltării oraşului de pe Trotuş. Este o realitate vizibilă, dacă avem în vedere că aici în ultimii ani s-au realizat şi investiţii private mari. “Nu în ultimul rând trebuie să ne amintim că s-au făcut în ul-timii ani şi investiţii private majore în Comăneşti care au creat locuri de muncă pentru comăneşteni. S-au construit supermarketuri cum ar fi  Profi, Penny, Kaufland, s-au cons-truit noi fabrici în cadrul Holzin-dustrie Schweighofer Baco şi în felul acesta s-au creat locuri de muncă. Toate acestea nu le puteam realiza daca nu aveam alături de mine  o echipă de consilieri locali PNL, o echipă de profesionişti din cadrul primăriei şi bineînţeles susţinerea cetăţenilor oraşului Comăneşti, care sunt alături de mine şi m-au votat   în 2004, în 2008 şi cu ajutorul lui Dumnezeu dacă suntem sănătoşi şi în anii ce vor urma. Oraşul Comăneşti va fi în continuare un oraş frumos, curat, sigur, un oraş european aşa cum ne dorim noi toţi. În final mai trebuie menţionat faptul că prevenirea inundaţiilor ca-re au distrus oraşul Comăneşti în mai multe rânduri s-a făcut şi prin acţiuni de plantare an de an (în 2000-2004 s-au tăiat nejustificat peste 2 000 mc lemn de pe teritoriul oraşului Comăneşti), pădurile eliminând cauzele inundaţiilor. Am întâlnit la Comăneşti un tablou de oraş în dezvoltare, de oraş în reconstrucţie şi modernizare. Aşa cum spunea şi primarul Viorel Miron, mai sunt lucrări de făcut însă direcţia dezvoltării a fost trasată  şi acum trebuie continuată. Nu putem încheia fără să cons-tatăm că succesul la Comăneşti,  dezvoltarea acestui oraş deosebit de frumos locuit de gospodari, înseamnă pricepere, muncă şi dăruire. Dacă aceste condiţii ar fi respectate în cât mai multe comunităţi locale din ţară, realitatea ar fi cu totul altfel… (VA)

Poziţia pe eşichierul politic şi lipsa fondurilor necesare demarării unor mari proiecte de investiţii au fost problemele întâmpinate de primarul Constantin Spiridon în fruntea oraşului Dărmăneşti, după cum afirmă domnia sa. Şi totuşi câteva proiecte mari sunt pe cale să demareze la Dărmăneşti, direcţia principală fiind infrastructura, în timp ce alte investiţii au fost realizate. Cel mai important este proiectul privind canalizarea oraşului, apoi şcolile au fost modernizate şi asigură acum condiţii bune de studiu elevilor, iluminatul public a fost modernizat, un drum a fost asfaltat în satul Plopu, investiţia ridicându-se la 16 miliarde lei vechi, iar la acestea se adaugă un proiect unicat, revoluţionar am putea spune. E vorba de o centrală eoliană realizată de administraţia locală cu fonduri europene pe Programul Operaţional Sectorial de Mediu. Astfel instituţiile publice din oraşul Dărmăneşti vor fi autonome din punct de vedere al energiei electrice, iar administraţia locală nu va mai plăti din buget consumul de energie electrică la şcoli, primărie şi alte instituţii publice. Totodată au fost lansate alte două proiecte pentru instalarea de pompe de căldură la Liceu, Primărie şi Şcoala 2.

Centrul civic al oraşul Dărmăneşti va fi schimbat

Pentru cine cunoaşte Dărmăneştiul înainte de 2008 şi-l vizitează acum diferenţele sunt vizibile la tot pasul. Modest în afirmaţii, inginerul Constantin Spiridon, care conduce oraşul din 2008 în calitate de primar, spune că ultimii patru ani au reprezentat un mandat greu dar nu din punct de vedere al muncii în administraţie ci din cauza fondurilor insuficiente. „Din cauza poziţionării mele pe eşichierul politic în stânga nu în dreapta am întâmpinat probleme cu finanţarea anumitor investiţii necesare în Dărmăneşti. Oamenii când votează îşi pun anumite speranţe, vii şi tu ca ales cu anumite speranţe, dar îţi dai seama că într-un regim destul de corupt te prinzi în pânza de păianjen şi ori faci compromisuri ori amâni îndeplinirea anumitor speranţe pentru comunitatea care te-a ales. ~n patru ani am fost tentat de mai multe ori să renunţ la poziţia mea verticală în favoarea localităţii, a cetăţenilor, dar n-am putut. Şi speranţe sunt. ~n mare parte cetăţenii au înţeles că a fost o perioadă grea într-o ţară care se duce din punct de vedere economic. Dar am câteva proiecte mari gata să înceapă. Avem proiectul privind canalizarea. De trei ani luptăm cu studii, avize şi acum e la faza licitaţiei pentru execuţie. Din toamnă încep lucrările la staţia de epurare. E un lucru bun, mai ales că în fiecare an aminteam cetăţenilor de această investiţie necesară. Iată că am reuşit să ne apropiem de lansarea acestei investiţii.

Apoi, am reuşit anumite investiţii la şcoli. Unităţile de învăţământ au trecut printr-un proces de modernizare şi acum arată bine şi au condiţii bune şi foarte bune pentru desfăşurarea procesului instructiv-educativ. Iluminatul public a fost modernizat cu puncte de aprindere automată, iar drumurile au fost întreţinute şi păstrate în condiţii relativ normale pentru că urmează canalizarea şi nu puteam aşterne asfalt pe care ulterior să-l spargem pentru reţeaua de canalizare. Avem asfaltat un drum în satul Plopu care nu intră în prima etapă la canalizare. Un proiect important pentru comunitate care va aduce economii importantela buget şi autonomie din punct de vedere al energiei electrice este cel privind realizarea unei centrale eoliene. Cred că voi reuşi să promovez acest proiect pe Programul Operaţional Sectorial de Mediu şi proiectul înseamnă să avem energiei electrică în şcoli şi la celelalte instituţii publice fără să plătim nimic. Avem apoi alte două proiecte cu pompe de căldură care vor fi implementate la Liceu, Primărie şi Şcoala nr 2. Sunt depuse aceste două proiecte şi aşteptăm. Vreau apoi o sistematizare şi o rearanjare a Centrului Civic al oraşului Dărmăneşti. Noi avem o variantă în dezbatere publică şi vom vedea care va fi forma finală. Le prezentăm cetăţenilor propunerile noastre, ei vor veni cu alte idei şi din vară ne apucăm de lucru, în paralel cu investiţia privind canalizarea. Este un vis mai vechi al meu să realizăm un Centru civic modern. Amenajarea Centrului civic reprezintă un proiect de anvergură ce se poate întinde şi pe zece ani, face parte din strategia de dezvoltare a oraşului, iar noi începem”, a spus primarul Constantin Spiridon.

„Pe viitor vom reuşi să îmbunătăţim aspectul localităţii şi să asigurăm servicii publice de calitate…”

Modest şi pretenţios în acelaşi timp primarul Constantin Spiridon nu e mulţumit de cât s-a făcut în ultimii ani, chiar dacă aspectul oraşului s-a îmbunătăţit considerabil, condiţiile în şcoli sunt incomparabile în raport cu perioada de dinainte de 2008, au fost lansate anumite acţiuni de promovare a localităţii, prin refacerea unor trasee montane şi concursuri de orientare turistică, relaţia administraţie locală-cetăţean s-a îmbunătăţit considerabil, domnia sa vrea mai mult pentru Dărmăneşti.Deja au fost trasate liniile dezvoltării, au fost iniţiate proiecte de anvergură iar în perioada următoare acestea se vor materializa. Adresând un mesaj cetăţenilor, la solicitarea noastră, primarul oraşului Dărmăneşti, Constantin Spiridon a spus: „Cetăţenii trebuie să aibă încredere în persoana mea, sunt dărmăneştean, aici m-am născut, aici am crescut şi aici voi rămâne. In viitorul apropiat voi reuşi să îmbunătăţesc aspectul localităţii şi voi asigura servicii publice da calitate şi mă refer aici la apă curentă, canalizare, drumuri, învăţământ, sănătate. E adevărat că perioada 2008-2012 nu a fost îndeajuns de rodnică pentru Dărmăneşti, avem unele proiecte realizate, altele aşteaptă finanţare şi toate la un loc vor schimba în bine realitatea locului”.Fiind învăţat cu munca, pentru că vine din mediul privat, inginerul Constantin Spiridon a reuşit să dea o altă direcţie dezvoltării oraşului Dărmăneşti. Prin lansarea unor investiţii publice pentru modernizarea oraşului, aici se vor dezvolta şi investiţii private care vor crea locuri de muncă. De asemenea, natura a dăruit zonei peisaje deosebite care pot fi puse în valoare din punct de vedere turistic.Nici spiritualitatea oraşului nu a scăpat atenţiei administraţiei locale şi Dărmăneştiul se mândreşte cu biserici frumoase, unele monumente istorice, iar fenomenul cultural a fost permanent promovat. La Dărmăneşti sunt tradiţii deosebite ce aduc un plus de frumuseţe zonei. La Dărmăneşti sunt elevi cu rezultate deosebite, prin grija cadrelor didactice de aici iar administraţia locală le acordă toată atenţia pentru că tinerii reprezintă viitorul comunităţii.Chiar dacă a avut de înfruntat multe piedici, primarul Spiridon a rămas optimist şi încrezător că va reuşi să dea conturul gândit de domnia sa oraşului pe care-l conduce din funcţia de primar. Ce se mai poate spune când totul e trasat pentru că un primar bun trebuie să fie un manager bun, cu viziune, numai astfel se pot dezvolta comunităţile locale, nu cu acţiuni „electorale” care se execută din patru în patru ani. In curând Dărmăneştiul va deveni un fel centru al zonei prin amploarea investiţiilor ce vor fi lansate aici. (EL)

Dacă omul nu este apt pentru veşnicie, ce sens justificabil pot să aibă acţiunile distructive asupra lucrurilor care îi duc măcar numele mai departe de viaţă. De ce, spre exemplu, cei care distrug fabricile, dacă nu pot dărui copiilor, azi şi în viitor, siguranţa binelui şi fericirii, pentru că în lumea contemporană nimic nu este mai imprevizibil decât lumea însăşi, de ce sunt oameni ce distrug fabricile care îi  hrănesc şi îi îmbracă pe copiii lor?!

Sărăcia şi tristeţea unui oraş păreau neînvinse…

O asemenea faptă ireparabilă s-a întâmplat cu fabrica de postav dela Buhuşi, judeţul Bacău. În legătură cu aceasta, punctele de vedere sunt ipotetice, sau nu. „A fost distrusă premeditat, fiind ţintită pentru împărţit bucată cu bucată între cei care o puteau salva”, este de părere ing. Ion A., din localitate, fost angajat al fabricii de altădată. „Întreaga industrie românească a mers pas cu pas pe drumul acesta, după 1989. Nu este vorba de acţiunea unuia sau a altuia, a unei administraţii, sau a alteia, ci consecinţa unei întregi transformări ideologice la nivel naţional, cu efect în realitatea social-economică a României de azi”, conchide un consilier local.

Oricare sunt cauzele, efectul este dramatic! Odată cu distrugerea fabricii dela Buhuşis-a năruit şansa bunăstării locuitorilor oraşului. Pe bună dreptate se spune că fabrica „nu a fost ea a buhuşenilor, ci buhuşenii au fost ai ei!”. Odată cu oprirea războaielor de ţesut de la fabrică, an cu an, oamenii din Buhuşi au devenit tot mai săraci, tot mai măcinaţi de îngândurări şi supărare. Alte locuri de muncă nu s-au mai creat, decât „la negru”, cel mai mult – din cele puţine. În oraşul frumos de altădată, „al florilor” iar azi „frumos ca o stofă fină”, cum l-a zugrăvit recent un ziarist, populaţia se micşorează accelerat, prin plecările în ţările vestice, spre singura şansă de salvare a condiţiei materiale de o alarmantă precaritate, în lipsa unei surse de venit.

Mai multe locuri de muncă, o şansă meritată de buhuşeni

Ce se impunea şi se impune în această stare de fapt? Ceea ce şi este o normalitate, un drept al cetăţeanului, în orice localitate dintr-o ţară europeană: locuri de muncă! Pentru a exista, însă, trebuie ca cineva să le creeze. Şansa aceasta, meritată de locuitorii oraşului Buhuşi a venit din partea unui doctor inginer care se numeşte Mihail Lupu. El a creat un plus de locuri de muncăla Buhuşi, pe lângă cele puţine existente înainte (cam atâtea cât să asigure venituri minime doar unui număr de părinţi ai copiilor unei singure clase de şcoală, poate – comparativ, aproximativ)…

Deşi inginerul Mihail Lupu a realizat cel mai mult pentru binele buhuşenilor, prin crearea acestor condiţii de muncă, paradoxal, este cel mai puţin cunoscut de către ei. Este un tânăr care a făcut necrezut de multe şi folositoare acumulări în orizontul profesional şi de experienţă de viaţă, până acum, la vârsta de treizeci şi şapte de ani. Aceste înmagazinări ale cunoaşterii prin experienţa personală se eliberează azi într-o energie practică prin punerea în mişcare a unei fabrici, în locul unei intreprinderi ruinate atât economic cât şi fizic, situată în zona cartierului Chebac din Buhuşi, pe care a cumpărat-o, a dotat-o, a organizat-o, căreia i-a pornit motoarele şi i-a dat drumul să producă; produce marfă, produce venituri, produce locuri de muncă, ascedent şi superior. Firma se numeşte SC VIVAFED SRL Buhuşi, fireşte localizată în oraşul Buhuşi. Are ca tip de activitate fabricarea preparatelor pentru hrana animalelor de fermă. Este proprietatea inginerului Mihail Lupu, documentar, dar în fapt este proprietatea locuitorilor oraşului, pentru că extinderea producţiei şi dezvoltarea capacităţii de procesare a cerealelor conduce la absorbţia zi cu zi a unui număr mărit de angajaţi.

A studiatla Universitateade Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu dela Brad” Iaşi, în domeniul Ştiinţe agricole şi silvice-zootehnice. Este doctor în zootehnie, are pregătire pentru cadru didactic este autor de lucrări susţinute la multiple simpozioane  de profil şi de nivel academic.

„Vreau să evaluez practic principiile, experienţa, soluţiile mele”

Discuţia purtată cu dr. ing. Mihail Lupu devine  foarte discretă, aproape ocolitoare atunci când vizează propria persoană şi cu atât mai mult persoane care nu sunt de faţă. Va candidala Primăriaoraşului Buhuşi, la alegerile din 10 iunie 2012.

- „Vreau să evaluez practic principiile, experienţa, soluţiile mele – acesta-i scopul câştigării mandatului de primar” mărturiseşte inginerul.

- „Pentru aceasta trebuie să vă confruntaţi în forţă cu contracandidaţii”, fac eu remarca. „Fireşte, dar civilizat, respectând dreptul lor, fără nicio urmă de anticampanie”.

- „Opoziţia nu fărâmiţează voturile?”, întreb, „nu v-aţi propus un candidat unic din partea opoziţiei?”.

- „Suntem în faza de analiză, de aşezare sau reaşezare în interiorul partidului nostru (PDL, n.n.), de explorare a alianţelor şi colaboratorilor”.

- „Trebuie să vă recomandaţi mai mult. Buhuşenii trebuie să vă cunoască, cel puţin la fel de aproape ca pe ceilalţi candidaţi”, am continuat să îl incit pentru o conversaţie mai largă şi explicită.

- „Ne organizăm în acest sens”, precizează inginerul Mihail Lupu „şi vom acţiona odată cu începerea campaniei. Dar ceea ce trebuie să mă recomande în primul rând pe mine  este atât clădirea aceea mare şi albastră a firmei pe care o administrezla Buhuşi, care se impune peisajului, de la linia ferată, până în depărtarea Văii Bistriţei, privită din partea de sus a oraşului, cât şi alte realizări care demonstrează abilităţile manageriale de a scoate din criză întreprinderi cu potenţial productiv, de a reporni afaceri falimentare. Pot vorbi cu argumente, în această idee, despre Avicola Tg. Frumos, despre fermele de porci dela Milăşăuţ- Suceava sau dela Măgireşti- Bacău, ori despre proiectele pentru reabilitarea a două ferme aflate în judeţele Vaslui şi Iaşi, precum şi despre alte afaceri prospere. Fabrica dela Buhuşio administrez, îi asigur aprovizionarea cu mijloace fixe consumabile, asigur serviciile, utilităţile ei, asigur asistenţa administrativă pentru noi proiecte, toate acestea spre dezvoltarea producţiei şi în beneficiul resurselor umane absorbite în primul rând din localitate”.

Viaţa mai bună a buhuşenilor va depinde de buhuşeni

Cercetând în detaliu activitatea dr. ing. Mihail Lupu deschidem o filă curriculară competitivă în raport cu toate coordonatele unei administraţii pentru o firmă şi mai mult decât atât, pentru o comunitate.

A repornit fabrica de hrană pentru animale de fermă, având distribuţie în întreaga ţară. Această fabrică produce peste 4 000 de tone pe lună, faţă de 100 de tone, cât producea înainte de a fi administrată de el, fiind benefică şi pentru localităţile limitrofe oraşului Buhuşi, pentru că de la ele se recoltează cereale şi oleaginoase. Este parteneră cu o firmă care deţinea 40 de hectare, iar în prezent are 360 de hectare, în comuna Blăgeşti, situată la câţiva kilometri de oraşul Buhuşi. Producţia de materie primă este asigurată prin extinderea continuă a culturilor. Pentru mărirea capacităţii de producţie a fabricii administrate de dr. ing. Mihail Lupu s-a achiziţionat fostul CAP dela Blăgeştişi s-au reabilitat fostele grajduri, pentru spaţii de depozitare a produselor de pe câmp, s-a pus în mişcare o linie de extrudat soia. Se proiectează acum construirea unei ferme de găini de ouă pentru consum, pe care le va hrăni cu cereale şi oleaginoase bio, ca să se obţină şi ouă bio. Dejecţiile de la păsări urmează a fi folosite în circuit închis ca îngrăşământ organic pe terenul propriu.

Acesta este dr. ing. Mihail Lupu. El a adus cu sine un „bună ziua”, a lăsat acolo de unde a plecat, un „loc de bună ziua” şi, într-un cuvânt, peste tot pe unde trece munceşte, lăsând un „loc de bună ziua!”. Ceea ce va rămâne în istoria oraşului Buhuşi sunt urmele lui, este în primul rând crearea locurilor de muncă. De aici încep şi aici au finalitate toate coordonatele bunăstării materiale şi spirituale ale unei comunităţi. Fabrica pe care o conduce inginerul Mihail Lupu va opri plecarea spre străinătate a multor mame care lasă în urmă soţi însinguraţi şi copii cu şiroaie de lacrimi pe obraz, iar administraţia următoare, poate că dacă îl va avea în frunte, va fi avea în primul rând acest obiectiv! În mare proporţie, locuitorii Buhuşiului la aceasta se gândesc şi de ei va depinde soarta lor!   (Ioana Gherghel)     

Ceremonia de instalare în funcţie a avut loc la sediul Instituţiei Prefectului Judeţului Bacău, în prezenţa reprezentanţilor autorităţilor locale.

Tudoriţa Lungu este licenţiată în finanţe contabilitate, iar anterior a îndeplinit atribuţiile funcţiei de director executiv adjunct al Casei Judeţene de Pensii Bacău.

Respectarea, recunoaşterea şi sărbătorirea încrederii, loialităţii, familiei a reprezentat un moment deosebit de emoţionant în viaţa comunei Agăş din judeţul Bacău

Sărbătoarea familiei, a loialităţii şi încrederii, a stabilităţii, prin recunoaşterea de către comunitate a acestor calităţi familiilor care au împlinit cinci decenii de căsătorie, a fost un moment deosebit de emoţionant şi important, în acelaşi timp, în viaţa comunei Agăş din judeţul Bacău. Această sărbătoare vine să încununeze munca administraţiei locale şi eforturile comunităţii pentru dezvoltare, pentru asigurarea unor condiţii mai bune de trai localnicilor. Investiţiile publice ale ultimilor patru ani la Agăş depăşesc aşteptările oamenilor şi au scos din anonimat această frumoasă comunitate de pe Valea Muntelui. Şcoli modernizate, construcţia de poduri peste Trotuş în zonele afectate de inundaţii, proiect pe măsura 125 C, corectare torenţi ce va intra în lucru în perioada imediat următoare, asflatarea mai multor drumuri prin PNDI, sprijin pentru toate bisericile din comună, reparaţii pe 80% din drumurile comunale cu utilajele primăriei şi cu piatră din balastiera înfiinţată pe raza comunei, sprijinirea fenomenului cultural şi încurajarea tinerilor să acceseze fonduri europene, acestea sunt câteva din preocupările administraţiei locale din Agăş în fruntea căreia se află medicul veterinar Doru Merluşcă.

34 de familii au fost sărbătorite pentru loialitate, încredere, stabilitate…

„Să ne chemaţi şi la 100 de ani”, a fost mesajul familiilor prezente la manifestarea de suflet ce s-a derulat săptămâna trecută la Agăş. Cine mai vorbeşte astăzi de loialitate, încredere, stabilitate? Dar fără aceste calităţi nu există o comunitate. Temelia comunităţii este familia şi tocmai această valoare socială a fost sărbătorită la Agăş în judeţul Bacău. Emoţii, vorbe frumoase, glume, mesaje de îmbărbătoare şi mulţumire şi multă voie bună aceasta a fost atmosfera la momentul aniversar derulat săptămâna trecută la Agăş în judeţul Bacău. 34 de familii care au suferit, au crescut, au muncit, s-au bucurat şi au contribuit la dezvoltarea comunităţii în care vieţuiesc, au fost sărbătorite de Primăria Agăş în cadrul unui moment festiv. Primarul Doru Merluşcă a înmânat fiecărei familii care a împlinit 50 de ani de căsătorie câte o diplomă de recunoaştere a calităţilor umane, evidenţiind în acelaşi timp că exemplul acestor familii trebuie urmat. O iniţiativă demnă de tot respectul pentru că, aşa cum spuneam, familia stă la baza comunităţii. Pe lângă diplomele de recunoaştere a calităţilor umane, familiile au primit şi câte 200 lei din partea comunităţii. „Facem premierea şi la cei care au împlinit 50 de ani de la căsătorie în 2010, pentru că-n 2010 nu am avut bani ca să organizăm manifestarea. În 2009 s-a organizat o astfel de manifestare”, a spus primarul Doru Merluşcă înainte de începerea manifestării.

Investiţii de anvergură chiar şi pe timp de criză…

În 2008 medicul veterinar Doru Merluşcă a preluat comuna într-o stare jalnică, administraţia locală avea datorii mari la diverşi, iar de investiţii mari nu se putea vorbi. După patru ani bilanţul a depăşit aşteptările dar primarul Merluşcă afirmă nu se poate emite pretenţia că s-a realizat totul. Dacă în urmă cu peste patru ani unele şcoli stăteau să cadă, nici sediul primăriei nu arăta mai bine, despre drumuri cam greu puteai vorbi, peste Trotuş erau numai poduri vechi din lemn, acum situaţia s-a schimbat radical. Comuna se mândreşte cu şcoli modernizate în care copiii au condiţii bune de studiu, drumurile au fost reparate şi pe anumite sectoare urmează să intre la asfaltare, au fost construite poduri din beton peste Trotuş, sediul primăriei a fost amenajat, bisericile au devenit motiv de mândrie pentru comunitatea de pe Valea Muntelui şi multe alte investiţii au fost realizate, cu toate că datoriile preluate au grevat bugetul local. De mai multe ori Primăria era cât pe ce să intre în incapacitate de plată din cauza datoriilor făcute până în 2008, dar primarul Doru Merluşcă a găsit soluţii. Până la urmă un primar este mai mult decât un manager al comunităţii care trebuie să găsească soluţii pentru buna funcţionare şi dezvoltare a comunităţii. „A fost un mandat plin de realizări având în vedere şi cum am preluat comuna. Am reuşit să modernizăm şcolile, grădiniţele, căminele culturale, dar nu am pretenţia că am realizat chiar tot. Avem acum un proiect ce va intra în lucru la măsura 125 C, corectare torenţi, proiect foarte important pentru comuna noastră. Avem apoi prin Programul Naţional pentru Dezvoltarea Infrastructurii (PNDI) mai multe drumuri de asfaltat. E vorba de drumul comunal 135 Sulţa, Punctul Colonie şi Cotumba. Am reuşit apoi să ajutăm toate bisericile din comună cu o sumă de bani pentru rezolvarea problemelor urgente.

Am reuşit de asemenea, prin Asociaţia crescătorilor de animale, cu subvenţia pentru păşune să curăţăm mai mult de jumătate din suprafaţa de păşune a comunei. Toate operaţiunile de curăţare au fost făcute cu oameni din comună nu cu firme care ar fi făcut mult mai puţin şi ar fi încasat mai mulţi bani. Suntem apoi în proces de modernizare la piaţă. De asemenea, un alt beneficiu major pentru comunitate este balastiera înfiinţată pe raza comunei care prin contract trebuie să dea gratuit comunităţii piatră pentru drumuri. Avem utilaje la primărie şi cu piatra de la balastieră am reuşit să reparăm peste 80% dintre drumurile comunei. Am făcut economie la buget dar am rezolvat şi problema drumurilor”, a spus primarul comunei Agăş, Doru Merluşcă.

Podurile din lemn luate de ape au fost înlocuite cu poduri din beton

Când s-a „supărat” Trotuşul a luat podurile vechi din lemn, iar administraţia locală a fost nevoită să găsească fonduri pentru construcţia altor poduri noi. Deja a devenit o obişnuinţă pentru comună să se inaungureze câte un pod nou din beton, de s-ar putea spune că primul mandat al primarului Doru Merluşcă a fost caracterizat de construcţia de poduri. Erau necesare astfel de investiţii pentru că apele Trotuşului reuşiseră să rupă comuna, să izoleze sute de familii. „În maxim o lună încep lucrările la un alt pod la Diaconeşti care deserveşte peste 350 de persoane. Acest pod face trecerea şi spre mănăstirea Diaconeşti. Suntem în procedură de licitaţie şi apoi va începe lucrarea”, spune primarul „podurilor”, dl Doru Merluşcă.

Important de precizat este că în ultimii ani la Agăş au fost reînviate tradiţiile, a fost astfel pusă în valoare zona şi a devenit mult mai atractivă pentru potenţiale investiţii. Totodată, tinerii au fost sprijiniţi să obţină fonduri europene pentru diverse investiţii.

Dacă la toate investiţiile lansate adăugăm eliminarea pagubelor provocate de inundaţii avem imaginea completă a patru ani de muncă pentru echipa din administraţia locală a comunei Agăş. Până în 2008 despre comunităţile de pe Valea Muntelui se auzea mai nimic, era linişte totală pentru că aici nu se întâmpla mare lucru, dar după 2008 aici s-au lansat investiţii importante devenind cea mai vizibilă zonă a judeţului Bacău. Şi comunitatea ştie să-i respecte pe cei care au lansat programul de dezvoltare după cum ne-au spus mai mulţi oameni cu care am stat de vorbă. Dacă primarul Doru Merluşcă a găsit pentru Agăş cheia dezvoltării trebuie să ducă în continuare proiectele iniţiate şi în scurt timp zona ajunge în fruntea judeţului. Pentru că asfaltarea mai multor sectoare de drum, corectarea torenţilor printr-un proiect cu fonduri europene, promovarea tradiţiilor şi valorilor locale dau alt curs dezvoltării acestei zone deosebit de frumoase. (EL)

Marţi, 10 aprilie 2012 – Secţia pentru Copii şi Filiala Bicaz

ü     “Sfintele Paşti”

ü     „Icoana prin ochii copiilor”

Ø     Expoziţii de carte dedicate SFINTELOR SĂRBĂTORI DE PAŞTE , realizate de Marinela Ciuchi  şi Colectivul Secţiei pentru Copii.

Miercuri, 11 aprilie 2012 – Sala de Lectură Fond Documentar şi de Patrimoniu

Ø     Vasile Conta

 (1845 – 1882)

„Prin Ministerul Dezvoltării mai avem şi patru proiecte pentru asfaltarea unor drumuri, iar dacă nu se va rezolva astfel vom căuta alte surse de finanţare, pentru că vreau să asfaltăm toate drumurile în comună. Ca în fiecare an bugetul a fost întocmit cu accent pe investiţii. Şi tot ca în fiecare an sunt convins că vom reuşi pentru că investiţiile sunt pentru oameni, iar eu am depus jurământul în faţa comunităţii nu la partid. În următoarea campanie electorală voi lăsa faptele să vorbească. Am în urmă realizările unui mandat greu. Le-am spus şi consilierilor locali că trebuie să tragem la aceeaşi căruţă până reuşim sau cum se spun în popor: ori se rupe hamul ori moare calul”, a spus primarul comunei Dofteana, Ioan Bujor.

„Anul acesta continuăm lucrările începute şi iniţiem altele noi”

Numai cine n-a trecut în ultimii patru ani prin cea mai mare comună a judeţului Bacău nu vede cum se pot face investiţii mai mari sau mai mici şi în timp de criză. La Dofteana se lucrează în echipă şi rezultatele se văd. Aşa cum a spus recent primarul democrat liberal Ioan Bujor, domnia sa alături de consilierii locali şi funcţionarii din administraţia locală „trag” la aceeaşi căruţă şi rezultatele sunt vizibile. Reamintim că-n 2010 apele au creat probleme dar administraţia locală şi cetăţenii s-au mobilizat şi au remediat pagubele produse. Anul acesta, ca peste tot în ţară a nins mult, dar la Dofteana nu au fost probleme pentru că „s-a intervenit de câte ori a fost nevoie”, după cum afirmă primarul Ioan Bujor. „N-am stat blocaţi din cauza zăpezii, ci s-a intervenit permanent acolo unde a fost nevoie. Consilierii locali care sprijină activitatea Primăriei au fost mereu pe teren ba chiar au mers în cabina utilajelor şi s-a intervenit pe fiecare uliţă. Am avut şi un caz unde nu se putea ajunge decât făcând pârtie cu lopata. Dar n-am lăsat acea femeie izolată, ci s-a făcut pârtie. Nu au fost probleme cu şcolile şi nici de altă natură pentru că s-a intervenit pe toate căile de acces. Am urmărit permanent situaţia cetăţenilor singuri, neajutoraţi şi nimeni n-a rămas înzăpezit. Am vizitat permanent persoanele despre care ştiam că nu au sprijin din partea familiilor şi le-am dus pachete cu mâncare. Persoanele care erau singure fără sprijin financiar, sunt patru cazuri care fără să solicite le-am întocmit dosare pentru ajutoare sociale pentru a putea să beneficieze celpuţin de o reţetă. Mai mult de atât niciun cetăţean din comuna Dofteana nu a ajuns la spitalul din Oneşti sau la cel din Moineşti cu fracturi ca urmare a gheţii de pe străzi sau trotuare. De asemenea, nu am avut accidente auto cauzate de zăpadă sau gheaţă. Asta înseamnă să lucrezi în echipă şi nu am avut nemulţumiri în această privinţă”, a spus primarul de la Dofteana.

Pentru anul acesta, care-i şi an electoral, bugetul local a fost îndreptat către investiţii ca de obicei. Se continuă lucrările începute şi se vor iniţia lucrări noi. „Avem de finalizat lucrările de modernizare la sediul primăriei şi amenajarea Centrului civic al comunei. În curtea Primăriei se montează pavele pietonale şi tot la fel pe aleea care ajunge la Monumentul Eroilor. Mai avem în vedere tot în această zonă dispensarul medical care va fi văruit interior şi exterior, apoi se va amenaja curtea şi remiza PSI, cele două garaje şi magazia unde sunt vestiarele muncitorilor contractuali ai administraţiei locale. În centru trebuie să mai amenajăm o rigolă pietonală pe distanţă de 1 000 metri. Mai avem de regularizat şanţurile pentru că-n urma inundaţiilor din 2010 am scos şi am refăcut 44 de podeţe. Tot în Centrul civic se fac trotuare şi se vor monta bănci la porţile gospodăriilor. Anul acesta începem amenajarea a două staţii de pompare în satele Cucuieţi şi Larga pentru a ajunge cu apă curentă la şcoala din Cucuieţi, iar în Larga vom pompa pe valea râului cu acelaşi nume. De asemenea, vor începe lucrările de construcţie a vestiarelor la baza sportivă. Se vor amenaja vestiare cu duşuri, sală de oaspeţi, o sală pentru arbitri. Suntem cea mai mare comună din judeţ şi sperăm să punem bazele unei echipe de fotbal la nivelul pe care-l dorim. Vom trage şi apă până la stadion, iar pentru asta e nevoie de circa 1 000 metri de conductă.

La şcoli s-a lucrat mult în anii din urmă, iar anul acesta vom betona parcarea amenajată la Şcoala Dofteana. Apoi vor continua lucrările de extindere a reţelei de apă cu minim 3 000 metri. Şi astfel va fi apă curentă în peste 90% din comună.

Acum se lucrează la extinderea unei reţele de iluminat public. Acolo sunt 12 stâlpi din lemn vechi de peste 40 de ani care stau să cadă. Am înaintat adrese către furnizorul de energie electrică dar nu s-a rezolvat şi acum facem noi. Se montează stâlpii şi apoi vor fi montate lămpile care vor avea un punct de aprindere separat. Tot la capitolul iluminat public schimbăm toate lămpile artizanale şi se montează lămpi economice”, a mai spus în continuare primarul comunei Dofteana în legătură cu investiţiile care-şi urmează cursul firesc.

Sprijin pentru toate bisericile din comună şi celebrarea familiilor care au împlinit 50 ani de căsătorie

În ultimii ani toate bisericile din comună au beneficiat de sprijin din partea primăriei iar această regulă continuă şi anul acesta. Pentru 2012, spune şeful administraţiei locale, biserica ortodoxă, cea catolică şi cultul penticostal au de la bugetul local sprijin de circa 3 miliarde lei vechi. Din aceşti bani se înlocuiesc acoperişuri, se fac garduri, porţi, se fac lucrări de modernizare. Mai trebuie spus că biserica din satul Cucuieţi a beneficiat din partea Primăriei de circa 100 000 cărămizi, nisip, balast, lemn. De asemenea, pe 4 iunie se sfinţeşte biserica din satul Larga odată cu definitivarea lucrărilor de modernizare. „De Înălţarea Domnului, Ispas cum i se spune în popor, vom inaugura sediul primăriei renovat şi vom acorda cu această ocazie diplome familiilor care au împlinit 50 ani de căsătorie. De asemenea, fiind şi Ziua Eroilor vom înmâna diplome şi premii în bani veteranilor şi văduvelor de veterani de război.

Vreau să mai spun că am aprobat, într-o şedinţă extraordinară a Consiliului Local, acordarea unui ajutor constând în 40 de metri cubi lemn pentru un centru unde sunt copii cu dizabilităţi din comuna Măicăneşti, judeţul Vrancea. Ajutăm şi noi cum putem”, a mai spus primarul Ioan Bujor.

Legat de alegerile locale care se apropie primul gospodar de la Dofteana a spus: „Mai sunt 60 de zile până la campania electorală când mă voi comporta ca un candidat cu experienţă de patru ani în funcţia de primar. Vreau să-mi menţin calmul, tenacitatea, sunt adeptul dialogului, dar nu voi face promisiuni fără acoperire, voi spune oamenilor ce se poate face în funcţie de ce permite legea. Poate să candideze oricine, este loc pentru toţi, dar oamenii vor analiza ce s-a făcut în ultimii patru ani şi vor decide pentru că trebuie să aleagă doar pe unul în funcţia de primar. Să-l aleagă pe acela care sprijină comunitatea şi are în atenţie dezvoltarea acesteia şi integritatea cetăţeanului”.

Imaginea acestei comunităţi mari în plină dezvoltare, unde totul „se face ca la carte”, cum se spune în popor, este dătătoare de speranţe într-o societate „aprinsă” pe subiecte fără conţinut. Din acest motiv primarul Ioan Bujor merită aprecierile cetăţenilor. (EL)

Nu poţi începe prezentarea volumului Căutând în Lumină de Costantin H Covatariu fără gândul autorului care ilustrează succint ce este viaţa. O mai mare putere de pătrundere în tainele vieţii de zi cu zi e greu să găseşti. Dar iată că autorul romanului Căutând în Lumină a ştiut să sintetizeze esenţa traiului.

Cine mai scrie astăzi în cunoştinţă de cauză despre viaţă aşa cum este?

Romanul de faţă este o pildă, este un îndemn la o viaţă cinstită, onorabilă, care se poate realiza prin muncă, ambiţie, dorinţă pentru a lăsa ceva în urma ta. Viaţa nu e o fandoseală şi trai uşor pe seama altcuiva, parcă vrea să spună Costantin H Covatariu ilustrând începutul unui oraş, începutul unor cariere ale unor tinere dornice să-şi facă un viitor într-o ţară aflată în construcţie. „Doar bunul Dumnezeu şi timpul ne va ajuta să limpezim cărările vieţii”. Cât adevăr în doar câteva cuvinte spuse de două tinere aflate la începutul vieţii!

Costantin H Covatariu a surprins cum puţini oameni ai condeiului pot o realitate existentă de când lumea: viaţa, munca, existenţa de zi cu zi înseamnă pasiune, bună credinţă, plăcere.

Tinerii dintotdeauna au avut idei de mărire profesională şi socială prin muncă şi tocmai asta e ideea care merită promovată, ideea centrală a vieţii frumos surprinsă de autor. Cu mulţi ani în urmă, în adolescenţă am citit un roman în care povestea era despre construcţia unui sat, despre aplicarea griculturii pe suprafeţe mari, despre înfiinţarea secţiei de mecanizare şi l-am apreciat pentru pildele ce reieşeau din subiectul romanului. Dar despre autor s-a spus că e comunist şi de aceea preamăreşte cinstea, corectitudinea şi munca. Nimic mai fals. Tocmai de aceea romanul Căutând în Lumină este unic. Principiile promovate de Costantin H Covatariu sunt sănătoase şi trebuie să stea la baza dezvoltării fiecărei generaţii. „Când eşti tânăr şi la început de drum trebuie înainte de toate să te gândeşti la viitor. Şi când te gândeşti la viitor nu-ţi planifici nişte utopii, nu…”

Spuneam că romanul Căutând în Lumină surprinde esenţa vieţii, iar citatul anterior vine să arate că adunând idei clare despre viaţă Costantin H Covatariu, pe lângă construcţia pe etape a oraşului Oneşti, a închegat un adevărat ghid pentru tinerii aflaţi la început de drum. „Când învăţăm să muncim nu o facem pentru altcineva, ci doar pentru noi, pentru îndeplinirea visurilor noastre, pentru o viaţă mai bună şi mai uşoară şi, repet, pentru a vrea ceva apoi prin a lupta nu cu sabia sau prin înşelătorii, ci prin activitatea de toate zilele. Dacă vom folosi înşelătoria, drumul se va scurta la un moment dat şi nu vom obţine ceea ce ne interesează…” Avem aşadar încă un exemplu de pildă-argument pentru a ne construi viaţa pe o bază solidă, pe o fundaţie solidă.

Costantin H Covatariu scrie din viaţă şi reprezintă el însuşi un model de urmat. Pentru că indiferent unde eşti situat în angrenajul social, buna credinţă şi pasiunea nu trebuie să lipsească din mersul vieţii de zi cu zi.

Schema romanului e simplă: două tinere pleacă dintr-o comună botoşăneană să-şi facă un viitor într-un oraş aflat în construcţie. Şi ele cresc odată cu oraşul Oneşti.

Romanul are şi valoare istorică pentru că urmăreşte evoluţia unui oraş construit nu demult. Dacă istoria oraşului mai poate fi citită în documente îmbinarea destinului a două tinere cu destinul unui oraş nu poate fi găsită decât în romanul Căutând în Lumină. Şi de ce căutând în lumină? Lumina aşa cum o vedem cu toţii luminează totul şi totul e la vedere nu mai trebuie să cauţi. Dar Costantin H Covatariu îndeamnă cititorii să caute tocmai esenţa, adică să caute în lumină şi să nu se lase convinşi doar de aparenţele care se văd uşor. E mai mult decât un roman. E o lecţie de viaţă. E o adunare de întâmplări care ajută pe orice tânăr să îndulcească greşelile inerente făcute la început de drum. Caractere, voinţă, visuri, toate se împletesc în romanul Căutând în Lumină şi toate dau frumuseţea şi măreţia unui trai cinstit, onest şi respectabil.

„Prin urmare fericirea se obţine prin munca de urmărire a îndeplinirii visurilor cu ajutorul speranţei”. Iată că a dat şi o definiţie a fericirii.

Intrând mai adânc în conţinutul romanului descoperim definiţii, probleme şi soluţii la întâmplări cotidiene inerente în construirea unei cariere. Mărşăluind cu bună credinţă pe calea vieţii este cheia existenţei liniştite, spune autorul în continuare, un scriitor complex dar simplu, pe înţelesul tuturor pentru că vorbeşte din realităţi imediate, din realităţi întâlnite de oricine are ochi să vadă. O astfel de temă complexă tratată simplu dă măreţia şi profunzimea omului de condei Costantin H Covatariu.

Romanul căutând în Lumină arată nu numai evoluţia unui oraş, nu numai carierele unor tinere, ci arată complexitatea omului Costantin H Covatariu.

Toţi tinerii ar trebui să citească atenţi acest roman şi să-l poarte mereu în gând pentru că astfel îşi vor fi trasat liniile generale pe drumul către succes. Vrem nu vrem să recunoaştem succesul îl căutăm toţi iar căile sunt ilustrate simplu în romanul Căutând în Lumină.

Îl mai aşteptăm pe scriitorul Costantin H Covatariu şi cu alte romane, pilde pentru viaţă culese din viaţă, poveşti pilduitoare, pentru că se află abia la maturitate şi mai are multe de spus.

Felicitări, dle Covatariu, pentru ghidul pus la dispoziţia unei generaţii care cred că are multă nevoie de aşa ceva… (Prof Ionel F LUCA)

Evenimentul a avut loc miercuri 29 februarie, in sala de festivitati a liceului, locul unde de 4 ani elevi din 16 clase ale liceului realizeaza manual si pun la vanzare martisoare pentru toate gusturile. Pe langa expozitia cu vanzare de martisoare s-a pregatit si un moment artistic de muzica si teatru, la care au participat cadre didactice, Viorel Miron – primarul orasului Comanesti si Nicolae Ciocan – viceprimar, alaturi de alti invitati dar si simpli cetateni care au dorit sa cumpere martisoare. Copii au fost indrumati de dirigintii lor, iar evenimentul organizat de Misaila Lavinia, directorul Colegiului, Simona Stoica Ecaterina, presedintele Clubului Tineretului Radacini si echipa centrului Europe Direct Comanesti. Totusi pentru munca lor voluntara, elevii liceului au fost recompensati cu diplome de merit ca semn de recunostina pentru munca depusa in realizarea acestor martisoare.

Fondurile stranse in urma vanzarii martisoarelor au fost folosite pentru cumpararea de alimente necesare familiilor nevoiase din orasul Comanesti, iar o alta parte de bani au fost directionati catre copii Asociatiei “Robert Cole”.

Evenimentul a avut ca scop informarea tinerilor viitori absolventi ai ciclului liceal cu privire la asumarea in cunostinta de cauza a calitatii de consumatori care isi cunosc nevoile, a modului cum trebuie contabilizata resursa financiara de care dispune un individ aflat in cautarea unui loc de munca sau angajat intr-o tara membra a Uniunii Europene. Seminarul a avut si o parte practica in care cei 50 de elevi, prezenti intr-un laborator de informatica, au putut face cunostinta cu portalul european EURES prin care cei interesati de cautarea unui loc de munca in strainatate sau in tara pot depune in CV on-line sau pot lua legatura cu cei aproape 800 de consilieri EURES din Europa. Portalul este actualizat zilnic si dispune si de o sectiune pentru angajatori in care orice inteprindere isi poate afisa posturile disponibile pentru eventualii someri sau cetateni in cautarea primului loc de munca.

Trebuie mentinut faptul ca timp de aproape a luna echipa Centrului „Europe Direct Comanesti” va realiza astfel de seminarii cu toti viitorii absolventi ai Colegiului Tehnic din Comanesti, institutia scolara avand peste 250 de elevi de clase terminale in acest an scolar.

De aceea, Comisia a lansat un site despre UE, care le este dedicat: „Colţul copiilor”. Tinerii din Europa şi din afara ei au acum acces on-line la jocuri, quiz-uri şi informaţii despre UE şi despre ţările membre. Prin acest nou site, li se oferă copiilor, în premieră, informaţii despre UE şi despre drepturile care le revin, într-un format uşor de înţeles.

Colţul copiilor cuprinde trei secţiuni:

• secţiunea „Jocuri şi quiz-uri”, unde vizitatorii între 6 şi 16 ani pot accesa jocuri distractive şi educative, create de Comisie şi de alte instituţii;
• secţiunea „UE: despre ce este vorba?”, unde, printr-un simplu clic pe harta Europei, cititorii pot afla lucruri interesante despre UE şi ţările sale cum ar fi: “Ştiai că aici trăieşte o populaţie de peste 500 de milioane de locuitori?”; ”Ştiai că în Uniunea Europeană se vorbesc 23 de limbi oficiale?”; “Ştiai că Uniunea a fost creată în urmă cu peste 50 de ani şi s-a extins de la 6 la 28 de ţări?”; “Ai auzit despre drapelul european cu douăsprezece steluţe aurii pe fond albastru?”;
• secţiunea „Află ce drepturi ai” conţinând jocuri, videoclipuri şi informaţii despre drepturile copiilor, împărţite pe două grupe de vârstă. Site-ul despre drepturile copiilor este destinat copiilor şi adolescenţilor! Beneficiarii se pot juca diverse jocuri, se pot uita la desene animate şi se pot informa despre drepturile lor. Tot aici se poate afla pe cine să contactezi dacă simţi că nu eşti tratat corect. Oli, Ana şi prietenii lor vor arăta ce trebuie să făcut;

Pe toate aceste site-uri, copiii se pot juca în limba maternă sau, altfel spus, în orice limbă oficială a Uniunii Europene.

„Colţul copiilor” oferă şi linkuri către site-ul „Spaţiul profesorului”. Acesta propune materiale pe care profesorii le pot folosi pentru a explica de ce există şi cum funcţionează UE. Site-ul conţine o selecţie a celor mai bune materiale didactice, realizate de Comisie şi de alte instituţii, atât pentru elevii din clasele primare, cât şi pentru cei din învăţământul secundar. Materialele au fost reunite cu ajutorul experţilor în educaţie din statele membre.

Cele doua situri unde puteți accesa “Colțul copiilor” sunt: http://europa.eu/kids-corner/, portalul oficial al Uniunii Europene și www.europedirectcomanesti.ro , portalul oficial al Centrului de Informare Europeană “Europe Direct Comănești”.

O mulţime de iubitori ai datinilor de iarnă au asistat la Festivalului Datinilor şi Obiceiurilor de Iarnă ce s-a desfăşurat în comuna Agăş din judeţul Bacău, ceea ce arată pe de o parte că-n Moldova avem cele mai frumoase obiceiuri, iar pe de altă parte că oamenii iubesc aceste tradiţii.
În preajma anului nou, administraţia locală din Agăş condusă de primarul Doreu Merluşcă a organizat o manifestare de excepţie. Stadionul din comună a devenit neîncăpător cu ocazia Festivalului de datini şi obiceiuri. Pe scena amplasată la stadion au urcat formaţii locale, începând cu cei mai mici păstrători şi iubitori ai tradiţiilor, după care a venit rândul celor mari. Ansamblul Muguraşii din Agăş a fost apludat la scenă deschisă pentru prestaţia deosebită. Au urmat apoi trupe de urători şi colindători care au adus semnele noului an celor prezenţi, iar punctul principal de atracţie al Festivalului a fost jocul urşilor. Urşi mai mici sau mai mari au „mormăit” pentru spectatori aducând în prezent obiceiuri deosebit de frumoase ale zonei.
Spectacolul aplaudat de o mare de oameni s-a încheiat cu un foc de artificii apreciat de toţi cei prezenţi. Numai prin astfel de acţiuni se pot pune în valoare tradiţiile moştenişte, ce reprezintă o adevărată comoară a Moldovei. Primarul Doru Merluşcă a înţeles acest aspect şi încearcă de fiecare dată să pună în valoare această bogăţie inestimabilă. Comuna Agăş a fost şi este în centrul atenţie tocmai prin reuşitele administraţiei locale din ultimii ani.

Tot ce-i verde şi-auriu, dispare…
Acoperit de alb şi gri,
Nu văd nici cer, nici soare
Simt că-i frig, şi văd ninsoare

Omătul curge, printre nori
Căldura-i amintire
Şi de la apus, până-n zori
Stelele-s mici, şi fragile.

Simt că-i frig, şi văd ninsoare
Şi aud vântul şuierând…
A venit iarna.

(BODESCU Ionuţ, cls a XII-a, Colegiul Naţional de Artă „George Apostu” Bacău)

Prieten îmi va fi, vidul,
Recunoscător
Căci spre stele, soare şi praf
am plecat, şi mă voi întoarce…

Luna-i dulce, lemnu-i cald.
Moare gândul, ce m-aduce
şi cuprinde-n sfera sa
Nemurirea…

Cea mai mică, dintre toate
stăpâneşte, azi,
lupta mea, împotriva nopţii…
efemeritatea ta mă doboară-
focul meu…

De la stele, pân’ la cer
parfumul se resimte în mister
Şi-mi şopteşte pe-un vânt adus de mine:
“Suntem suflete, morţi sau vii
Am fost, suntem şi mereu vom fi.”

Te caut!…Nu te văd-
dar te-am găsit, te simt…
inspiră-mi viaţa, expiră-mi somn.
Cu tine, când visez,
Eu nu sunt om.

Ci sunt tot.
La fel ca tine…
Şi în vise colindăm colina munţilor de gheaţă
Nu simţim nimic aparte,
În afară de mister.

(BODESCU Ionuţ, cls a XII-a, Colegiul Naţional de Artă „George Apostu” Bacău)

Festivitatea de premiere a fost condusa de coordonatorul centrului, ing. Jitaru Narcis si primarul orasului Viorel Miron. Invitatul de onoare al acestui unic eveniment de pe Valea Trotusului a fost Consulul Onorific al Guineei Ecuatoriale Eugenio Caligiuri – doctor in drept si relatii internationale partener al centrului inca din anul 2008, cand institutia europeana  si-a deschis usile cetatenilor orasului. Domnia sa a vorbit despre importanta existentei centrelor de informare europeana in Romania si mai ales in Comanesti si evidentiat importanta colaborarilor dintre institutiile locale pentru binele cetateanului european. In semn de recunostinta primarul Viorel Miron i-a inmanat o diploma de excelenta cu invitatia de a mai poposi in micul oras Comanesti. In prima parte a evenimentului s-au amintit activitatile centrului “Europe Direct” din acest an pe teme europene si cultural-educationale, iar primarul orasului a evidentiat sprijinul adus de toti partenerii locali pentru actiunile de voluntariat din ultimii ani, cum au fost plantarile a peste 100.000 de pomi in zonele defrisate de paduri, zilele de curateni sau ecologizare a orasului, disponibilitatea persoanelor iubitoare de animale care ajuta la adapostul de caini a Asociatiei “Sufletul meu”, plantarea de flori in zone mai putin verzi ale orasului, de catre Asociatia “Actiunea Catolica Sf. Iosif” precum si multe alte actiuni cu caracter voluntar. Printre invitatii nominalizati ai premiilor Galei s-au mai numarat: dl. Nicolae Ciocan – viceprimar; dna. Dana Chirila- secretara orasului; reprezentanti ai scolilor generale “Dimitrie Ghica”, “Ciprian Porumbescu”, “Liviu Rebreanu”, “Costache S. Ciocan”, Centrul pentru Educatie Incluziva, Clubul Copiilor, Asociatia “Robert Cole”, Fundatia Biggin Hill Romania, Colegiul Tehnic “Dimitrie Ghika”, scoala generala din Asau si Agas, Asociatia “Armonia”, reprezentanti ai jandarmeriei Moinesti si Comanesti, Garda de Interventie Comanesti, Politia de Proximitate, Politia Locala, medici si societati comerciale. Nu au lipsit si colaboratorii fideli ai centrului ca Dana Lungu – jurnalist al ziarului InfoTrotus, Florin Filioreanu – jurnalist al Radio Romania Actualitati, Ionica Rapanu – ziarul Informatorul Moldovei si Romulus Dan Busnea – Ziarul de Bacau.

Intrucat mai sunt cateva zile si se vor incheia evenimentele dedicate Anului European al Voluntariatului, echipa centrului “Europe Direct Comanesti” reprezentata de Narcis Jitaru, Adina Cozmolici, Anca Popa si Filip Traian, alaturi de primarul orasului Comanesti, Viorel Miron, doresc sa multumeasca pentru sprijinul adus prin munca voluntara, actiunilor de mare amploare din acest an 2011 dedicate voluntariatului, de catre toti partenerii mai sus mentionati dar si de catre cetatenii simpli, fie ei copii, elevi, tineri sau adulti.

Persoana de contact: Jitaru Narcis – 0741119633, narcis_vyli@yahoo.com

Copilăria este un dar de la viaţă, un dar pe care trebuie să-l purtăm veşnic în suflet. Pentru că atunci când ne este mai greu, să ne amintim că ea este mereu acolo, într-un ungher care nu se prăfuieşte niciodată. Care nu moare niciodată. E mereu alături de noi la bine şi la rău. Ea ne ajută să nu uităm niciodată amintirile frumoase, ne şterge lacrima atunci când suferim şi ne aşează pe chip un zâmbet fermecător, care ne alungă toate amintirile triste, toată durerea.

Atunci când ne simţim singuri acel fluture cu aripi de mătase se aşează pe mâna noastră şi ne povesteşte cine eram şi ce am ajuns. Acel fluture este ea, copilăria. Acel fluture care la prima chemare e alături de tine. În ochii ei se oglindec cele mai frumoase momente ale vieţii noastre, momente care rămân întipărite într-un colţişor al inimii. Acel colţişor care ne reaminteşte de acel cuvânt dulce „mamă”, de mângâierea catifelată a mâinilor, de căldura şi dragostea pe care ne-o oferă. Cât de uşor e să-i spui „mamă, te iubesc!”. Cât de uşor e să-i aduci zâmbetul pe buze! Cât de uşor e să-i mulţumeşti cu un sărut dulce, să-i oferi acele îmbrăţişări calde, de neuitat. Să fiţi mereu împreună înconjuraţi de iubire, dragoste şi înţelegere, iar acea expresie magică „TE IUBESC” să nu lipsească niciodată!

Copilăria nu se va pierde niciodată, ea va fi mereu cu noi. Chiar şi atunci când vom uita cum e să zbori în lumea viselor, să uiţi că ai îndatoriri, să uiţi cine eşti şi de unde vii, să ştii doar că toată lumea e a ta, o lume plină de zâmbete, de fericire, ea va fi mereu acolo în inima ta. Copilăria e regatul unde nu moare nimeni, unde viaţa reînvie în fiecare zi, iar fiecare din noi suntem ca nişte fluturi multicolori ce zboară din floare în floare. Ea este o creaţie scăldată în lumină, o lume în care pe feţele copiilor este interzisă suferinţa, iar zâmbetul întotdeauna triumfă.

Ce frumos e când eşti în braţele ei cuprins de fericire! Ce uşor e să uiţi de toţi din jur! Ce uşor e să râzi de cei sărmani, de aceia care sunt trişti, singuri. Iar pe chipul lor se citeşte mereu suferinţă. Ce trist e să-i vezi că suferă şi se simt neajutoraţi! Dar asta nu înseamnă că nu-i poţi ajuta. Ştiu că le vei fi alături, le vei şterge lacrima şi  le vei dărui zâmbetul. Îi vei transforma în raze de soare, raze ce nu vor înceta să lucească niciodată! Vor fi nişte fluturi cu aripi prăfuite. Praf în spatele căruia dispar amintirile triste. Viaţa lor va fi un adevărat paradis plin de lumină şi bucurie! Însă toate acestea doar cu ajutorul tău! Doar tu le poţi schimba viaţa. Ajută-i să înţeleagă că nu sunt singuri pe lume, că oriunde se poate aprinde o flacără, o flacără a speranţei. Ajută-i să înţeleagă că ea, copilăria nu s-a pierdut în infinit ci ea va arde mereu acolo unde spun ei nu mai e nici măcar o rază de lumină.

Copilăria, inima tuturor vârstelor e elixirul tuturor suferinţelor, tristeţilor. Copilăria e tărâmul unde iubirea niciodată nu moare, unde visele se clădesc în zori, unde sufletul nu îţi va fi ucis niciodată, unde gândurile stranii vor zbura în depărtare şi vor fi acoperite cu praf şi uitare.

Iubeşte-ţi copilul! Ai grijă să nu uite ce este zâmbetul, să nu uite că atunci când este haios să roşească, să simtă mereu razele jucăuşe mângâindu-l pe obraz, dar cel mai important să uite ce e ura! Asigură-te că nu va ajunge mai departe întrebându-se: Ce e iubirea?”, „Oare iubire adevărată există în zilele noastre?” Ai grijă ca atunci când va uita cum e să fii copil să nu dea la o parte jocurile sub plapuma albastră cusută cu diamante, prieteniile legate de-a lungul vieţii, dragostea, povestea despre zâne şi eroi. Să nu uite că acolo undeva, în trecut el a fost ce nu va mai putea fi. A fost o poveste întipărită în inimile tuturor, a fost ce a vrut el să fie.

De ce să nu le dăm o şansă tutuor? De ce să nu le dezvăluim secretul? Să-i lăsăm să evadeze în lumea magică, lume construită din zâmbete, fericire şi iubire. Cu ajutorul nostru nu va exista persoană care să nu ştie ce e fericirea! Nu va exista persoană care să se întrebe „Cine sunt?”, „De ce oare mai exist?” Cu ajutorul nostru această lume va fi ca o poveste de iubire care nu se va întuneca în nicio zi, o iubire infinită.

Să fim fericiţi, să zburăm în fiecare zi, să ne punem speranţa în Dumnezeu care nu ne dezamăgeşte niciodată! Să fim noi acei îngeri fără aripi care încetul cu încetul, purtând cu noi bagajul vieţii, ne vom căpăta aripi cu care vom zbura acolo sus… în cer! Să nu pierdem niciodată speranţa care va arde până în ultima clipă, să nu dăm uitării pe cei ce se simt singuri, pe cei ce nu ştiu cine sunt… să fim mereu uniţi în lanţul speranţei, lanţ ce se va rupe atunci când încetul cu încetul misiunea noastră se va încheia, iar ultima clipă a vieţii va fi de neuitat. Împreună să întărim acest lanţ al speranţei, care în timp va slăbi încetul cu încetul şi ne va transforma în flori ofilite, flori fără strălucire dar care vor rămâne mereu întipărite în cartea vieţii, acolo unde nu vom fi uitaţi niciodată.

Să nu lăsăm copilăria să moară, pentru că dacă visele mor odată cu ele vom muri şi noi, iar copilăria va rămâne doar un trandafir uscat şi mort, fără strălucire.

(Mădălina TURBUC, clasa a IX-a, Grupul Şcolar Petru Rareş Bacău)

Am avut privilegiul de a intra în posesia acestui volum de aforisme Minime pe care le-am citit nu o dată, ci de mai multe ori. Mărturisesc că la fiecare lectură am descoperit noi valenţe, noi semnificaţii, adevăruri general umane valabile pentru toate timpurile şi pentru toate culturile. Operă de maturitate, volumul aduce în faţa cititorului sinteza de gândire şi de înţelepciune a autorului, bogata sa experienţă de viaţă, tot spectacolul vieţii, călătoria sa prin „univers” având în centru ca personaj „omul” în toată frumuseţea, diversitatea şi complexitatea lui.

Dealtfel, şi-n romanele Culorile vieţii sau în În împărăţia pământului, autorul ne oferă nenumărate lecţii de viaţă, experienţe de conduită morală, vorbe de duh. Deci, aceste romane şi nu numai, constituie, în opinia mea, un preludiu al prezentei apariţii editoriale. Evident, toate acestea au fost trecute analitic prin filtrul gândirii, căci „gândul omului e-o sită pentru vorbe; se cade ca sita să fie mai deasă, altfel vorbeşte gura fără tine”.

Cartea merită a fi citită cu interes atât de maturi, cât şi de generaţiile mai tinere, căci cuprinde nenumărate lecţii de morală, sfaturi, îndemnuri referitoare la prietenie, sinceritate, chibzuinţă, muncă, fiindcă viaţa se trăieşte prin muncă: „De vrei să trăieşti bine, munceşte şi pătimeşte; nu tânji întruna după odihnă, că te vei odihni mult mâine, poimâine”, sau „Zidul – oricare zid, nu se va înălţa dacă stai cu mâinile în sân”.

Alte aforisme se referă la viaţa politică, socială: „Democraţia ar trebui să însemne libertate şi o înţelegere corectă a legilor pentru ocrotirea dreptăţii”.

Să nu uităm originile, locul de unde am plecat, să ne păstrăm modestia, să ne aplecăm cu grijă la nevoile aproapelui: „După ce ai devenit „om mare”, gândeşte-te mereu la „omul mic”, în caz contrar, oricât de „mare vei ajunge, nu vei fi decât un om de nimic.”

Uneori autorul este ironic şi deopotrivă sentenţios: „Nu-i o perioadă prea veselă în viaţă când, după ce baţi la uşa medicului, te duci la farmacie şi acolo ori nu găseşti medicamentul indicat ori n-ai bani ca să-l cumperi”.

Conduite de viaţă: „Nu te lega prea mult de ceva sau de cineva; dezamăgirea poate fi fără margini” sau „Fereşte-te s-aprinzi focul dacă n-ai cu ce să-l stingi la momentul potrivit”.

Combate lenea: „Lenea cucoană mare e mereu necruţătoare, cere, cât îi ziua de mare, de mâncare”.

Unele cugetări sunt adevărate definiţii: „Copilăria – veşnică neuitare, izvor nesecat de încântare”, „Cartea-i puntea de legătură dintre scriitor şi cititor”,  „Horoscopul – invenţie agreabilă a oamenilor de a-şi înţelege rostul pe pământ sub stelele neantului”.

Remarcăm în autorul „Minimilor” ecologistul înverşunat, un apărător al planetei: „Dacă nu ştii ori nu vrei să îngrijeşti o floare, n-o rupe, n-o arunca, n-o călca în picioare, că este şi ea o fiinţă şi s-ar putea s-o doară”, „Pădurea – templul natural al omului, să avem grijă de ea ca de ochii din cap”, „Dispariţia pădurilor de pe faţa pământului pare a marca sfârşitul vieţii pe planeta noastră! Să amânăm acest sfârşit sădind câte un pom pe unde ne aflăm, când şi când”.

Dascălul, profesorul: „Limba română, fagurele nostru de miere, este cartea de învăţătură, pururi povaţă pentru a reuşi în viaţă”, „Instrucţia, învăţătura, cartea care se învaţă în şcoală sunt temelia unei comunităţi umane. Aşadar, atenţie, dragi guvernanţi, dragi învăţători, dragi elevi!”

Poetul: „Uneori poezia e doar un simplu suspin, ascultă-l de vrei să-ţi înţelegi inima”!

Altruistul: „O cauză pentru care luptă cineva este cu adevărat mare, în măsura în care acel cineva gândeşte şi la binele celorlalţi”.

Moralistul (sentenţiosul): „Dacă drumul vieţii îţi este necunoscut, fii măcar atent pe unde calci”!, „Să te fereşti de cel care înţelegând repede ce trebuie să înţeleagă, nu vrea să-şi mai aducă aminte de nimeni şi de nimic”.

Patriotul: „Locul unde te-ai născut şi-ai făcut primii paşi în lume se cade a-ţi fi icoana vieţii, altfel vei rătăci bezmetic precum neoamenii prin timp”.

Filozoful: „Abisul, marele abis e tot atât de greu de pătruns ca şi gândul de taină al omului”.

Concluzionând, prin tot ceea ce a scris autorul este un adevărat terapeut al minţii, dar şi al sufletului: „Oricât îţi pare de zadarnic, îţi pare totul, nu-ţi pierde curajul, un sfârşit va veni oricum”, „A citi o carte bună, înseamnă a te supune unei terapii vindecătoare de multe răni ale sufletului”.

Parcurgând paginile acestei cărţi, instantaneu mi-au revenit în memorie cuvintele lui Ion Caraion la apariţia volumului de Momente şi schiţe al lui IL Caragiale: „Nu Momente, maestre, ci Monumente!”

Analogând: „Nu Minime, maestre, ci Maxime!”

Epilog: Costantin Haralambie Covatariu – un izvor nesecat de informaţii, o adevărată enciclopedie vie. (Prof Maria Antohi)

Totul a început în 2007 când, antrenate de profesoara lor de sport, Marcela Olteanu, participau la meciuri şi baluri în calitate de simple majorete ale Colegiului Naţional Ferdinand I.

Însă totul s-a schimbat când ele s-au decis să participe la Cupa de Majorete de la Oradea, organizat de MBTA (Asociaţia Naţională de Majorete cu Baston şi Twirling). Acolo au obţinut locul al II-lea, iar această victorie le-a motivat să continue să practice acest sport la nivel de perfomanţă. Astfel, în 2008, participând la Cupa Naţională de Majorete şi obţinând locul I, s-au calificat la Campionatul European de Majorete care s-a desfăşurat în Cehia; aici s-au luptat la secţiunea Accesorii cu puternice ţări precum Olanda, Anglia, Croaţia, Franţa şi Italia. Deşi nu au obţinut un loc pe podium, ele s-au întors din Cehia cu mult mai multă experienţă şi motivaţie faţă de cum plecaseră.

Imboldul deicisiv l-au primit în 2009, când majoretele au fost recunoscute oficial ca ramură sportivă şi în România. De aici victoriile s-au ţinut lanţ: în 2010 au obţinut locul I la Festivalul Naţional de Majorete de la Piatra Neamţ, organizat de MBTA, calificându-se la Cupa Naţională de la Arad unde au obţinut locul al III-lea la secţiunea accesorii şi locul al IV-lea la secţiunea pom-pon. La sfârşitul aceluiaşi an, în urma unei riguroase selecţii, au fost alese să reprezinte România la Campionatul European de Majorete de le Karlovy Vary din Cehia; ele s-au pregătit intens, şi-au mărit şi lotul, iar în aprilie 2011 s-au întors acasă mândre de premiul special primit din partea juriului. După numai o lună, în mai 2011, ele au participat la Olimpiada şcolară Pada Murre unde au obţinut locul I; în acelaşi timp cu această olimpiadă s-a desfăşurat şi Cupa MBTA la care de asemenea au participat şi s-au calificat pentru Cupa Naţională de Majorete de la Blaj, de unde tocmai s-au întors fruntaşe.

Sorina Braşoveanu, majoretă martoră la fiecare progres făcut de echipa sa încă din 2007, spune: „Activitatea noastră nu se va opri aici, dorind ca în martie să aducem Faza Zonală la Bacău, să schimbăm percepţia băcăuanilor despre majorete, arătându-le că nu sunt animatoare, ci sportive cu atitudine şi expresivitate care ştiu să ofere spectacol!” (Ioana GHERGHEL)

Despre cristalizarea – în posteritate a imaginii Rebrenilor – va vorbi scriitorul şi publicistul Ilderim Rebreanu, fiul lui Tiberiu Rebreanu, cel mai mic dintre cei 14 fraţi ai scriitorului Liviu Rebreanu.

Ilderim Rebreanu s-a născut la 26 noiembrie 1952, a locuit pe rând la Bucureşti, Aiud, Ocna – Mureşului, Cluj – Napoca, Bogdana (judeţul Teleorman). A studiat istoria, este unicul descendent pe linie bărbătească în familia Rebreanu şi autor a 9 cărţi: „Minciună şi impostură”, „Arhenghel de lut”, „Ţesătoul de vise”, „Geneza romanului Pădurea spânzuraţilor”, „ Săraci da’ gingaşi şi fuduli…”, „Scrisori în umbra ştreangului”, „Amintiri despre familia noastră”, „ Neamul Rebrenilor către Liviu”, şi „Tărâmul diavolului”.

Întâlnirea scriitorului Ilderim Rebreanu cu cititorii, în cea mai mare parte elevi, este prilejuită de lansarea cărţii „ Spectre în labirintul uitării”, apărută la Editura ZIP – Bucureşti, noiembrie 2011, editor Ion – Gabriel Puşcă, prezent şi domnia –sa la aceste manifestări.

Cartea reprezintă saga familiei Rebreanu, are 2400 de pagini structurate în 4 volume: volumul I – „ De la Alfa la Omega”, volumul II – „Cei morţi şi părăsiţi”, volumul III – „Cronici intebelice” , volumul IV – „ Întuneric roşu” şi se desfăşoară ca timp în perioada 1884 ( anul în care s-au cunoscut Vasile şi Ludovica, bunicii scriitorului) şi 1952 ( anul naşterii lui Ilderim Rebreanu, ultimul descendent al familiei).

Vorbind despre această carte, scriitorul D.R.Popescu spunea că „ în literatura română nu s-a mai scris un roman de asemenea factură şi originalitate”.

Lansările de carte vor începe în judeţul Bistriţa – Năsăud, 26 noiembrie la Bistriţa, 27 noiembrie Tîrlişua , şi vor continua în judeţul Bacău , pe 28 noiembrie, ora 12, Şcoala cu clasele I-VIII Palanca, ora 14 Grup Şcolar de Agroturism Ghimeş – Făget, 29 noiembrie, ora 12, Şcoala „Liviu Rebreanu „ Comăneşti, în judeţul Harghita la  Şcoala „ Liviu Rebreanu „ Miercurea – Ciuc, ora 15, şi 30 noiembrie Biblioteca Municipală „ Radu Rosetti” Oneşti, judeţul Bacău.

Întâlnirile vor fi cu atât mai interesante cu cât scriitorul se aşteaptă la întrebări incitante care vor lămuri multe enigme din viaţa numeroasei familii Rebreanu.

„Facem apel la cetăţenii municipiului Botoşani să nu se lase impresionaţi de presupuse invalidităţi sau mijloace folosite în încercarea de a sensibiliza. Sumele colectate din activităţile de cerşetorie sunt importante, iar activitatea aceasta devine prosperă”, a declarat directorul executiv al Poliţiei Locale Botoşani Ioan Onuţu.

Însă ea a reuşit să scape din nou, să mă sfideze şi să fugă iarăşi în împărăţia toamnei celei vitregi, râzând în faţa indignării mele şi culegându-mi lacrimile cu cea mai deosebită gingăşie. Îi păsa de ceea ce se întâmplă în sufletul meu, dar era chemată înapoi în lumea care o zămislise, iar durerea mea şi dragostea pe care i le arătasem de la început nu erau suficient de puternice să alunge vraja.

Şi totuşi, când a dispărut într-o sclipire de stele, făcându-mi cu mâna de după copacii îmbătrâniţi de vreme, în timp ce lacrimile mele continuau să curgă, am ştiut că va veni înapoi şi că va deveni a mea aşa cum eu devenisem al ei.

Acum alerg din nou după ea, privind-o dansând printre frunze, valsând cu ele şi cântându-le un cântec ce ne reprezintă.

E uşor tristă, şi mă priveşte galeş, însă eu continui să o urmăresc, privind-o cum dispare pe după copaci, cum mă cheamă la ea fără a sta o clipă într-un loc, şi nu mă supăr, căci ştiu că mă iubeşte.

Întind iarăşi mâna după ea, oprindu-mă lângă banca NOASTRĂ şi o strig încă o dată. Îi făgăduiesc luna ca nestemata, soarele ca inel şi pământul ca tron, iar ea râde şi se apropie.

O văd zâmbind şovăielnic. Nu îi vine să se despartă de toamnă, mama ei, fiinţă care o crease numai pentru mine, însă nu vrea nici să mă părăsească.

Priveşte în urmă la frunzele multicolore, şi zâmbeşte trist. Le va abandona oare?

Şi da, păşeşte din nou către mine, cu mâna ei albă şi fină întinsă să o cuprindă pe a mea. Îmi zâmbeşte, ochii ei strălucind mai amăgitori decât până acum, şi simt cum vraja ne cuprinde din nou pe amândoi.

Mă aşez la umbra unui copac, pe banca noastră, cu ea alături, şi o simt cum tremură. Plânge! Dar oare de bucurie?

O întreb, cuvintele mele sunând atât de seci în comparaţie cu glasul ei de înger, şi o privesc fermecat în timp ce frunzele îşi continuă dansul în jurul nostru, zâmbindu-ne. Nu e tristă!

Dar oare e bine ca eu să îmi răpesc muza de la sânul mamei ei, să o fur într-o împărăţie în care s-ar putea ofili? Dar ea mă linişteşte, şi îmi spune că alături de mine, având şi stelele şi luna şi soarele ca o minunată companie nu se va întrista niciodată, chiar dacă frunzele toamnii îi vor aminti mereu de casa ei.

Am privit-o o ultimă dată, apoi m-am ridicat, hotărât să prind măcar o parte din spiritul atât de mirific al tomnii numai de dragul ei. Însă ea, zeiţa culorilor vii, a râs la cererea mea şi mi-a oferit numai un colier.

În pandantivul lui am zărit banca noastră, cu frunzele roşii-sângerii ca nişte fluturi micuţi, cu mine alergând după muza mea, şi ea! Ea, frumoasă fecioară a tomnii, râzând de după copacii, chemându-mă la ea.

Atunci mi-am dat seama că trăiesc un vis, un vis minunat, un vis cât se poate de real. Un vis ce se va repeta toamnă de toamnă. Un vis pe care îl voi putea împărtăşi numai iubirii mele, muzei mele!

(Lorena CHIHĂROI – cls a XII-a, Colegiul Naţional Ferdinand I)

A luptat, a suspinat şi a surâs, a biruit şi a mers mai departe… A dorit să cucerească publicul şi pentru aceasta şi-a evaluat continuu rolul şi potenţialul minţii de a coordona sclipirea şi evidenţierea talentului ei. A privit mereu înainte, având ca fundaţie pe care şi-a consolidat treptat drumul muzical, talentul nativ, deopotrivă cu ceea ce a învăţat de la cei care i-au fost discipoli: profesori, artişti consacraţi, colegi de breaslă… de la cei pe care i-a admirat din zorii vieţii, când copilă fiind îi rezonau porţile sufletului la care băteau armoniile muzicii folclorice. Aprecierile, aplauzele şi recunoaşterile într-un peisaj etnofolcloric referenţial al culturii ţărăneşti a Moldovei nu au fost şi nu vor fi niciodată nici gratuitate, nici întâmplare! Cu atât mai mult, ceea ce a realizat până acum Elena Popa Repeziş este pentru ea important şi inestimabil şi redă încrederea şi promisiunea în continuitate.

Încă din fragedă copilărie i-a plăcut să interpreteze cântece auzite la clăcile din sat, la şezători, la nunţi, la hramuri, la serbările de sfârşit de an şcolar, pe scena Căminului Cultural din Iaslovăţ. Artista mărturiseşte că s-a trezit cântând. Primele amintiri îi sunt legate de cântec. Pentru că tata era miner şi avea leafă bună, familia şi-a îngăduit să aibă televizor în anii copilăriei. Emisiunile folclorice pe care le viziona pe micul ecran o inspirau, îi făureau aripi să se înalţe spre cerul muzicii populare, îi dădeau dragoste să alerge fericită, cântând, prin curtea părintească şi câmpiile cu iarbă şi flori ale Bucovinei. Se urca pe pragul casei şi încerca, izbutind cel mai adesea, să imite cât mai fidel ceea ce vedea şi auzea la televizor. Crescând „de-o şchioapă” ducea oile şi mieluşeii la păşunat, pe coasta satului şi cânta ziua întreagă. Peste forfota satului, glasul copilei răzbătea până departe. Mai târziu, între anii 1976-1980 a urcat pe scena Casei de Cultură din Galaţi, ca membră a Ansamblului Balada Oţelului, alături de care face turnee în judeţ şi în ţară participând la diverse manifestări artistice ca solistă, prezentatoare şi dansatoare, la concursuri naţionale de muzică populară în mai toate judeţele ţării obţinând premii, menţiuni şi diplome. După terminarea liceului, între anii 1980-1983, frecventează în paralel cursurile Şcolii Populare de Artă din Galaţi, secţiile canto popular – specialitatea solistică şi dans popular – specialitatea interpretare, pe care le finalizează cu notă maximă. În 1981 dobândeşte, prin concurs, recunoaşterea oficială ca artist, obţinând un atestat de artist liber profesionist ca solistă de muzică populară, gradul I, acordat de Ministerul Artei din Bucureşti. Nu după mult timp a cântat în primul concert cu televiziunea. Era în 1982, primăvara, când pe faleza Dunării s-a realizat una dintre primele emisiuni din ţară transmise color.

S-a căsătorit în 1983 cu Ionel Popa, coleg la Şcoala Populară de Artă, un interpret cu o voce de excepţie, un talent nativ rar întâlnit. El a compus texte şi melodii pentru primul lor volum în duet. În 1997 au lansat împreună primul album de melodii populare intitulat Eu plec satule din tine, apoi au urmat La cumpăna anilor, Copile, copile, Tânără m-am măritat… Împreună, Elena Popa Repeziş şi Ionel Popa au realizat şapte volume (trei Elena, trei Ionel si unul împreună) conţinând cântece din repertoriul propriu şi în colaborare cu personalităţi ale genului. Acest cuplu muzical şi de viaţă familială s-a bucurat de un progresiv succes, într-o perioadă de efervescenţă creativă şi de interpretare care se va frânge tragic prin moartea soţului, în plină şi rodnică prezenţă publică în cadrul turneelor în ţară şi străinătate, a prezenţelor la emisiuni tv, la spectacole si festivaluri de folclor. Răpus de o boală nevindecabilă, în 1998, la doar 36 de ani, Ionel Popa părăseşte scena muzicii şi a vieţii!… Rămasă singură, cu un copil, Elena Popa Repeziş decide să se retragă din viaţa scenei, vreme de mai mulţi ani, regăsindu-se pentru un timp în cântec şi poezie, într-un univers al singurătăţii. În 2004 resimte rechemarea la viaţă şi speranţă şi se căsătoreşte, iar în 2005 se stabileşte în comuna ei natală Iaslovăţ. După puţin timp scoate primul CD împreună cu fiul ei Marius Ionut Popa intitulat Întoarce-te tăticule! şi închinat lui Ionel Popa. Volumul se află postat online pe pagina personală: http://www.trilulilu.ro/elire

În prezent compune textele şi melodiile  cântecelor sale, colaborează cu tinerele talente din Iaslovăţ, compune poezii pe diverse teme: religioasă, filozofică, meditativă, cultă… De-a lungul anilor a compus 660 de texte pentru cântecele sale, ale soţului şi ale altora, precum şi multe poezii. Lucrează la o carte dedicată valorilor din comuna natală Comorile din lada de zestre a comunei Iaslovăţ, iar în calitate de Manager RECL contribuie activ la viaţa artistică a comunităţii, reprezentând-o cu cinste acolo unde o poartă paşii în aria sa profesională şi promovează comunitatea pe portalul WWW.ecomunitate.ro, în cadrul căruia a publicat 92 de articole. (Ioana GHERGHEL)

„Din cauza fondurilor reduse am realizat anumite lucrări cu forţe proprii, achiziţionând numai materialele necesare. Chiar dacă nu a fost un an uşor pot spune că s-au realizat investiţii necesare comunităţii, însă e normal să vrem mai mult”, este de părere primarul Bujor.

Un primar care ştie ce vrea pentru comunitatea pe care o conduce

Nu ştiu alţii cum sunt dar eu, sătul de atâtea şi atâtea scandaluri inventate de presa centrală, încerc să văd şi ce se mai construieşte în Moldova, că aici îşi desfăşoară activitatea ziarul nostru. Şi chiar se construieşte tonul fiind dat de administraţiile locale. Dar nici mediul privat nu rămâne mai prejos, oamenii încercând să uite perioada pomenilor inventate de regimul de tip struţo-cămilă întronat ştiţi de cine şi sunt mereu în căutare de noi surse de venituri obţinute prin muncă.

La câţiva kilometri de Târgu Ocna mergând spre munte începe cea mai mare comună a judeţului Bacău. În alte zone ale Moldovei nici două oraşe nu însumează cât comuna Dofteana. Dar aici şi problemele şi nevoile sunt pe măsura dimensiunilor comunei. Norocul acestei comunităţi îl reprezintă alegerea făcută în 2008. Primarul Ioan Bujor a reuşit o serie de investiţii în trei ani cât n-au făcut ceilalţi primari în 18. Modest şi mereu pe picior de plecare prin comună, primarul Ioan Bujor nu are timp să vorbească de ce a fost înainte de 2008. În ceea ce priveşte investiţiile de anul acesta, că fiecare an la Dofteana, după 2008, a venit cu noutăţi, chiar dacă a fost an greu, de criză financiară, acestea există. „În decembrie anul acesta finalizăm lucrările la şcoala Scarlat Loghin din Dofteana care au fost realizate printr-un proiect cofinanţat de Banca Mondială. Şcoala n-a putut fi dată în folosinţă la 15 septembrie  pentru că nu am avut mobilier. Acum am primit dotările necesare, recepţia finală e făcută şi începând cu anul viitor şcolar va fi în folosinţă. Acolo va fi şcoală profesională unde vor avea posibilitatea să înveţe şi tinerii care nu au luat examenul de bacalaureat. Am reabilitat, de asemenea, un atelier şcoală printr-un proiect european în cadrul Fondului Social European iar pentru dotarea cu utilajele necesare am accesat alt proiect. Tot anul acesta am reuşit să reabilităm sediul administraţiei locale, cu fonduri proprii, dar şi cu forţă de muncă proprie. Clădirea primăriei are peste 100 de ani şi necesita reparaţii. Din cauza lipsei de fonduri am achiziţionat toate materialele necesare şi am realizat lucrările în regim propriu cu muncitori contractuali. În iarna 2011-2012 vom reabilita şi interiorul tot cu forţe proprii.

Am avut probleme şi cu lipsa presiunii apei în unele zone şi am reuşit să amenajăm o staţie de presiune pentru a asigura apa la Hăghiac şi Ştefan Vodă. Acum avem apă în toată localitatea. Din 2008 şi până acum reţeaua de apă potabilă a fost extinsă cu 35 de kilometri. Toate lucrările au fost făcute cu fonduri proprii, dar erau necesare comunităţii. Iar acum majoritatea gospodăriilor sunt racordate la apă, iar serviciul de distribuţie a apei a fost preluat de operatorul judeţean. Am reuşit să racordăm şi comunitatea de romi gratuit la reţeaua de apă, pentru că majoritatea sunt beneficiari ai venitului minim garantat şi nu au bani, dar nici nu-i puteam lăsa fără apă că aveam probleme în acea zonă numită Groapa Maşinii.

De circa o săptămână am achiziţionat o autoutilitară pentru buna gospodărire a comunităţii. Şi tot în toamna aceasta am reuşit reabilitarea Centrului Civic al comunei şi amenajarea unei rigole de scurgere a apelor pluviale. Am acordat ca-n fiecare an sprijin bisericilor din comună. Anul acesta am contribuit financiar şi cu materiale de construcţii la ridicarea bisericii Sfânta Maria din satul Cucuieţi. Biserica a fost demolată în 2008 pe considerente electorale şi era nevoie de o construcţie nouă. S-a ajuns acum cu lucrările sus la turlă. Am dat lemn pentru biserica din satul Larga pentru a putea fi reabilitat acoperişul. Lucrările încep pe 14 noiembrie anul acesta şi materialele care vor mai fi necesare le vom asigura tot din bugetul local. Un alt proiect important este cel privind reabilitarea unui pod pe o lungime de 12 metri afectat în urma inundaţiilor din 2010. Am fost nevoiţi să-l facem cu surse proprii. Am avut promisiuni de la Guvern dar n-am primit bani. Au mai rămas de consolidat maluri în satul Ştefan Vodă. S-au realizat în acest proiect şi 40 metri de gabion pentru protecţia malurilor.

De asemenea, am amenajat la şcolile din Larga şi Cucuieţi parcuri pentru copii cu ajutorul OMV Petrom. Avem şi un proiect pentru asfaltarea a 5,65 kilometri de drumuri, în patru sate, pe care l-am depus la Ministerul Dezvoltării şi sper să intre în lucru. Tot la Ministerul Dezvoltării am depus proiect pentru canalizare cu staţie de epurare, pentru că acum avem apă şi ne trebuie canalizare. E un proiect destul de mare ce include 11 kilometri de reţea de canalizare şi staţie de epurare.

Am reuşit apoi să realizăm termoizolaţia la grădiniţa Prichindelul şi am refăcut faţada la acest obiectiv. Investiţia a fost destul de mare că suprafaţa acoperită e de 550 metri pătraţi. Multe lucrări mai mici sau mai mari au fost realizate cu fonduri proprii şi sunt mulţumit că am reuşit”, a spus primarul comunei Dofteana.

„Dacă eşti gospodar, serios şi credibil poţi face investiţii…”

Multe sunt nevoile aşa cum spuneam şi la începutul reportajului, dar multe dintre acestea au fost rezolvate, iar acum primarul Ioan Bujor spune că se declară mulţumit de ce a reuşit să facă, afirmând în acelaşi timp că se pot face investiţii „dacă eşti gospodar, serios şi credibil în munca pe care o desfăşori şi-n viaţa socială în general”.

Pe lângă condiţiile bune create pentru elevii comunei şi pentru tinerii care se pot specializa în anumite meserii căutate pe piaţa muncii, tot pentru şcoli primarul a fost de acord să aplice programul Livada Şcolarului. „Mi-am luat şi cărţi de pomicultură ca să putem îngriji pomii plantaţi. S-au plantat 1 000 de puieţi în programul Livada Şcolarului. Am mai obţinut un proiect în primăvara acestui an prin care am plantat 200 de arbuşti ornamentali primiţi de la Romsilva. Arbuştii au fost plantaţi la şcoli şi la biserici. Pentru un alt proiect în favoarea şcolilor am dat acceptul recent. E vorba de programul pentru dotarea bibliotecilor. Prin acest program vom primi cărţi. Sunt atent la tot ce apare şi încerc să profit de fiecare oportunitate”, a mai spus primarul Ioan Bujor.

Ca planuri de viitor, pe lângă investiţiile mari cum ar fi canalizarea, şeful administraţiei locale mai vrea să amenajeze altă intrare pentru maşini în curtea primăriei, pe care o va lărgi, deoarece acum intră şi oamenii şi maşinile pe aceeaşi poartă şi e periculos.

Dar un alt aspect ne-a atras atenţia şi la venire dar şi la plecare. E un aspect rar întâlnit prin Moldova, unde bălăriile pe marginile drumurilor sunt la ele acasă. Oamenii puşi de primărie tăiau buruienile de pe marginea drumului naţional şi făceau curăţenie. O iniţiativă cu adevărat demnă de apreciere pentru că rar găseşti aşa ceva. Majoritatea celor pe care-i întrebi de ce nu se taie bălăriile de pe marginea drumurilor găsesc motive cum că n-ar fi drumul în administrarea lor şi aşa mai departe. Dar cartea de vizită a unei comunităţi este tocmai curăţenia, la fel cum e şi-ntr-o gospodărie. Primarul Bujor spune că e obsedat de curăţenie şi acest lucru chiar se vede la Dofteana.

Ca să închei în aceeaşi notă în care am început acest reportaj, cum poţi să nu te bucuri când vezi oamenii lucrând, căutând soluţii pentru un trai mai confortabil, când vezi totul în jur frumos că e dar de la Dumnezeu şi curat pentru că aici locuiesc oameni gospodari şi mândri? (EL)

Astăzi nimic nu mă atinge, mă detaşez, mă arestez.

Şi mă ofer tulburat umbrelor iluzorii ce sting orice speranţă…

Aici, ziceam; în acest obscur neant lipsit din păcate de viaţă.

Nu mă înţelege greşit, te-am îndrăgit cu adevărat!

Şi probabil ceva mărunt în mine striga după tine încă disperat.

Dar am fost capturat, subjugat din senin,

Nevoit să las amintirea noastră în urmă, injectată cu al meu venin.

Inexistenţa mea actuală a provocat un imens gol teatral

Şi stiu că tu eşti victima eşecului meu mortal.

Esenţa ta s-a risipit ca nisipul laolaltă printre valurile mării,

Pierdut pe veci, dar veşnic supusă iubirii.

Acum poţi aprinde lumina… dar nu mă vei mai găsi la fel

Eu voi fi în altă parte, departe, purtând un nou tel.

Adierea vântului suavă îmi va ghida în continuare sufletul,

Iar tu îmi vei adăposti în suspine gândul.

(Tania SICOE, clasa a X-a, Colegiul Naţional de Artă George Apostu Bacău)

O companie din cadrul Batalionului 22 Vânători de Munte Cireşoaia ce îşi are garnizoana la Sfântul Gheorghe a participat la sărbătoare şi a încântat cetăţenii oraşului cu o defilare simbolică. „Istoria ne leagă sufleteşte de aceşti minunaţi ostaşi care sunt vânătorii de munte, elita armatei române. Sacrificiul lor în marea bătălie de la Cireşoaia a dus la eliberarea oraşului nostru în primul război mondial şi la creşterea moralului întregii armate române care a reuşit în cele din urmă să câştige marile bătălii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. Trebuie să ne amintim mereu de cei care au căzut atunci şi să le cinstim memoria. Mă bucur că alături de noi sunt astăzi şi ulţi veterani de război, oameni cărora le port un respect deosebit şi la care când mă uit îmi aduc aminte de tatăl meu care a cunoscut ororile războiului şi prizonieratului în Siberia. Mă bucur că alături de noi au venit astăzi foarte mulţi elevi care au ocazie să vadă cu ochii lor pe urmaşii celor care acum 95 de ani au scris o pagină din istoria oraşului nostru”, a spus celor prezenţi Floarea Ivanof. „Suntem mândri să ne aflăm astăzi în oraşul în care înaintaşii noştri au făcut istorie. Este o manifestare de suflet şi în fiecare an ne face o deosebită plăcere să venim la Târgu Ocna pentru a ne aduce cu toţii aminte de marea victorie de la Cireşoaia şi pentru a-i comemora pe cei care au căzut atunci pe câmpul de luptă. Este o mândrie să purtăm uniforma vânătorilor de munte şi să ne prezentăm lumii ca fiind elita armatei române”, a fost cuvântul colonelului Vasile Cristea, comandatul Batalionului 22 Cireşoaia.

La manifestare au participat personalităţi politice locale şi judeţene precum şi un mare număr de veterani de război care la vârsta lor au salutat milităreşte cu emoţie în suflet bravii vânători de munte de la Sfântul Gheorghe care în prezent nu mai dau bătălii memorabile ca cele de la Cireşoaia sau Soveja ci merg în misiuni de menţinere a păcii în Afganistan sau Georgia.

Au fost depuse coroane de flori la monumentul eroilor din centru oraşului Târgu Ocna iar muzica militară a Brigăzii 61 General Virgil Bădulescu Vânători de munte de la Miercurea Ciuc a încântat atmosferă cu melodii ostăşeşti. Defilarea vânătorilor de munte pe bulevardul principal al oraşului alături de muzica militară a fost evenimentul cheie al manifestării care a devenit tradiţie la Târgu Ocna. Vânătorii de munte au străbătut efectiv oraşul şi au fost aplaudaţi frenetic de oamenii care participă an de an în număr tot mai mare la această manifestare unică în Moldova. Cu ocazia zilei vânătorilor de munte primăria oraşului Târgu Ocna a primit din partea conducerii batalionului 22 de la Sfântu Gheorhe o plachetă comemorativă.

Vânătorii de munte

Trupele de vânători de munte au împlinit săptămâna trecută 95 de ani de existenţă glorioasă. Renumele câştigat pe câmpurile de luptă de la Cireşoaia, Coşna şi Târgu Neamţ în primul război mondial precum şi la Stalingrad sau Crimeea în al doilea război mondial i-a determinat pe mulţi dintre specialiştii militari să îi desemneze ca fiind elita armatei române. Trupele de vânători de munte au apărut în România în anul 1916 ca o necesitate a armatei române de a răspunde trupelor similare din armata germană şi austroungară. La 3 noimbrie 1916, Şcoala Militară de Schiori Bucureşti a fost transformată în Corpul Vânătorilor de Munte care a fost organizat în primul război mondial în 3 batalioane care s-au acoperit de glorie în luptele de apărare a Moldovei. Primul comandat al vânătorilor de munte români a fost maiorul Virgil Bădulescu cel care i-a condus pe aceştia la victorie în bătălia de la Cireşoaia. Astăzi numele său îl poartă Brigada 61 Vânători de Munte ce îşi are garnizoana la Miercurea Ciuc. (Marius HERMENIUC)

Ea e reală, e vie, ştie cum să mă poarte pe cele mai înalte culmi şi cum să mă ferească de cea mai de jos treaptă. Am ajuns să o iubesc chiar într-o zi de toamnă, exact ca aceasta, o zi de toamnă în care tot aşa, fugăream o nălucă.

Ce uşor e să te îndrăgosteşti de o fiinţă pe care o crezi perfectă şi care îţi şi demonstrează cât de minunată e. Dar nu asta e povestea mea, nu asta e vraja care a pus stăpânire pe mine. Nu!

Acum nu foarte multă vreme, când alergam printre vise, crezând că tot pământul e al meu, o fantasmă, un curcubeu al dragostei tomnatice mi-a tăiat calea şi m-a scos din visarea mea. Am privit-o şi ea mi-a zâmbit şăgalnic, apoi s-a întors şi a fugit de lângă mine, râzând cristalin. Crezusem până atunci că astfel de fiinţe nu pot trăi în lumea noastră, că nimeni nu le poate vedea dansul, că nimeni nu le poate atinge în timp ce ele culeg frunzele colorate ale copacilor. Însă m-am înşelat.

Poate că doar se juca, furându-mi inima apoi aruncându-mi-o printre frunze în timp ce eu mă străduiam să ţin pasul cu ea. Poate că ei i se părea amuzant să mă vadă roşind ori de câte ori clipea încet din gene, iar buzele ei pline schiţau un zâmbet imperceptibil. Fiind zâna unui teritoriu ce nu putea fi cucerit de oameni, ea nu făcea altceva decât să mă amăgească.

Şi totuşi eu voiam să o reţin, să depun sărutare după sărutare pe trupul ei zvelt, să îi prind toate stelele de pe cer, şi să îi aduc numai coliere din frunzele cele mai minunate. Să prind o rază de soare într-o clepsidră şi să îi arăt că ea e mai frumoasă. Să îi arăt că îmi luminează sufletul mai tare ca orice. Însă ea nu a stat, şi am fugit după ea, ocolind frunzele pe care ea mi le arăta, strigându-i numele şi ascultând-o râzând.

Oare merităm o astfel de tortură din partea unei zâne? Poate, căci numai după năluci am umblat toată viaţa, numai după ele m-am ţinut, pictându-le zâmbetul, scriindu-le cântece pe care nici un alt muritor nu le-ar fi putut scrie, şi totuşi ea mă trata aşa de rece. Îmi umbrea sufletul cu respingere, însă eu continuam să o urmăresc.

Ştiam că se va opri, poate nu atunci, însă o va face, căci această ispită tomnatică nu era ca celelalte. Era umană, era a mea.

(Lorena CHIHĂROI – cls a XII-a, Colegiul Naţional Ferdinand I)

Pământul este singura bogăţie

Comuna Dealu Morii a fost înfiinţată în 1968 prin unirea a două comune mai mici. În prezent comuna este formată din satele: Dealu Morii, Banca, Bălăneşti, Blaga, Baboş, Bodeasa, Bostăneşti, Calapodeşti, Căuia, Dorofei, Ghionoaia, Grădeşti, Neguleşti, Tăvădăreşti. Numărul mare de sate componente implică şi o mare reţea de drumuri comunale excelent întreţinute de primăria comunei care nu a făcut diferenţieri între cei peste 3 000 de locuitori ai comunei. „Am canalizat investiţiile înspre cele mai importante sate dar nu am nedreptăţit nici locuitorii satelor mai îndepărtate. Din păcate multe dintre satele noastre se depopulează şi îmbătrânesc. Oamenii pleacă la muncă în străinătate pentru a putea asigura viitorul copiilor lor. Ne confruntăm şi noi cu acest fenomen periculos al depopulării localităţilor şi spun asta pentru că am ajuns în situaţia să avem în comună sate mai mici în care mai trăiesc doar câteva familii sau chiar un singur om. Viaţa la ţară şi munca la ţară este foarte grea dar nu asta îi sperie pe oamenii de la Dealu Morii ci faptul că munca nu este plătită la adevărata ei valoare şi actualul sistem socio-politic nu îţi oferă niciun fel de perspectivă”, ne-a spus cu amărăciune primarul Vasile Savin. Şi totuşi oamenii îşi muncesc cu grijă pământul pe care îl au deoarece este singura bogăţie a comunei şi investiţii în industrie sau în alte sectoare de activitate aici nu s-au făcut deoarece distanţa faţă de centrele urbane este mare. Primarul ne-a mărturisit că şi el personal lucrează o mare suprafaţă de teren şi chiar în ziua întâlnirii naostre coborâse de pe tractor. „Este mare păcat să laşi pământul nelucrat pentru că oriunde te-ai afla, la Dealul Morii sau în Spania, tot pământul ne hrăneşte pe toţi”, ne-a mai spus Vasile Savin. Am remarcat la acest om o mare putere de muncă şi mai ales o ambiţie demnă de oferit exemplu pentru mai tinerii primari din Moldova care după un mandat două deja se plictisesc şi încep să îşi vadă de interesele personale în loc de binele comunităţii. Vasile Savin are cu ce se mândri. A făcut multe pentru oamenii din Dealul Morii şi înainte de Revoluţie şi după Revoluţie în perioada tulbure când primarii se schimbau ca bujiile la maşină dar şi acum când politica de atragere de fonduri europene pentru comunităţile rurarle este pe primul plan. „Mă uit înapoi cu mândrie şi pot să spun că sunt foarte mulţumit de ceea ce am reuşit să fac în anii aceştia care au trecut pentru oamenii din comuna mea. Pe vremea lui Ceauşescu am reuşit şi am obţinut bani penntru a construi blocuri de locuinţe în centru de comună şi vreau să vă spun că a fost o mare realizare a acelor vremuri. Am reuşit tot în acea perioadă să obţin fondurile şi aprobările necesare pentru înfiinţarea la Dealu Morii a uneia dintre cele mai moderne secţii de vinificaţie. Şi atunci era ca şi acum. Trebuia să ştii ce vrei pentru comuna ta şi să te duci să îţi susţii cauza în faţa celor care aveau banii pe mână. Dacă erai ferm şi hotărât obţineai ceea ce ţi-ai propus dacă nu veneai ca şi acum acasă cu o sacoşă de promisiuni”, ne-a mai declarat primarul Vasile Savin.

La Dealul Morii ca la oraş

Încă de când am intrat în comună am remarcat că toate drumurile principale şi adiacente sunt asfaltate şi au şanţuri betonate. Într-o singură comună am ami întâlnit o astfel de situaţie, la Răuceşti – Neamţ şi l-am întrebat pe primarul Vasile Savin peste ce comoară a dat de a reuşit să strângă bani pentru o asemena investiţie. „Am reuşit să obţinem finanţare la un proiect pe care l-am depus la măsura 3 2 2, o finanţare destul de serioasă de 2,5 milioane de euro pe care i-am foloosit cât mai bine pentru dezvoltarea comunei noastre. Proiectul a cuprins asfaltarea a 8 kilometri de drumuri comunale şi străzi în satul Dealul Morii precum şi amenajarea acestora cu şanţuri betonate. La Neguleşti am asfaltat 2,7 kilomteri de drum pentru că v-am mai spus că încercăm să aducem cât mai aproape de civilizaţie toţi locuitorii comunei nu numai pe cei din satul centru de comună. Am înfiinţat un modern centru de tip after school, am modernizat căminul cultural şi am reuşit să achiziţionăm un buldoexcavator care ne era necesar la lucrările de întreţinere a drumurilor şi mai ales la deszăpeziri. Acest utilaj ne va scuti de multe cheltuieli de la bugetul local şi banii pe care i-am fi dat firmelor de specialitate vor fi folosiţi în scopuri mult mai utile comunităţii noastre. În afară de acest proiect prin care am reuşit să punem la punct o mare parte din drumurile comunei am mai făcut o mare lucrare de pietruire a peste 20 de kilometri de drumuri comunale, drumuri care nu au putut fi prinse în proiectul de asfaltare şi vreau să vă spun că întreţinerea acestora este una din priorităţile administraţiei pe care o conduc. Şcolilor din comună le-am acordat întotdeauna o atenţie deoasebită şi am efectuat la toate lucrări de reabilitare şi modernizare. Am realizat aducţiunea cu apă în satele principale a comunei şi vreau să le spun oamenilor şi pe această cale că mai am de făcut aducţiune cu apă în două sate şi o voi face pentru că niciodată nu m-am înhămat la o muncă pe care nu am putut să o duc la bun sfârşit. Mai sunt multe lucruri de făcut pentru ca Dealul Morii să arate aşa cum aşa dori eu. Mai am două proiecte pentru asfalatarea drumurilor la Căuia şi Calapodeşti, vreau să modernizez trotuarele cu pavele, mai am de extins reţeaua de apă în câteva cartiere din Dealul Morii şi multe alte lucruri pe care sper să fiu sănătos şi să le duc la bun sfârşit. După ce le voi finaliza voi putea spune că sunt un om mulţumit de activitatea mea la primărie”, ne-a mai spus primarul Vasile Savin.

Primar de-o viaţă

L-am întrebat pe Vasile Savin care este secretul său de a reuşit ca timp de 32 de ani să se afle în fruntea comunei şi să spună că încă mai sunt multe lucruri de făcut. „Nu este nici un secret. Trebuie să ştii să asculţi oamenii şi să te adaptezi la tot ceea ce apare nou în viaţa de zi cu zi. Trebuie să ştii că viaţa merge înainte şi nu te poţi eschiva de la elementele de noutate care apar în alte localităţi. Trebuie să cauţi resursele necesare pentru a implementa şi în comuna ta lucrurile bune pe care le-ai văzut în alte părţi. Oamenii te vor respecta şi te vor pune în fruntea lor numai dacă ştii să îi asculţi, să le vorbeşti pe limba lor şi numai dacă eşti harnic şi cinstit. După fiecare mandat îmi fac o analiză a ceea ce am realizat şi mai ales îmi fac noi planuri de viitor pe care le prezint comunităţii. Oamenii apreciază acest lucru şi consideră că trebuie să continuăm împreună. Îmi place mai ales să îi ascult pe cei care mă critică pentru că de la ei am foarte multe de învăţat. Cel care te critică îţi deschide ochii asupra lucrurilor pe care le-ai făcut rău ori ai uitat să le faci. Critica este bună şi mai ales democratică. Eu spun că în perioada cât am fost primar am reuşit să ofer comunei mele şansa de a fi una dintre cele mai frumoase şi mai bine gospodărită localităţi din această parte a ţării. Sunt mulţumit de ce s-a făcut dar voi fi mult mai mulţumit de ceea ce se va face de acum înainte”, ne-a spus în încheiere Vasile Savin, primarul comunei Dealul Morii. (Marius HERMENIUC)

Punctul de plecare în realizarea unui astfel de proiect de istorie orală îl constituie activitatea desfăşurată până în prezent care a arătat interesul crescut al unor elevi în ceea ce priveşte studiul istoriei locale, activităţile având până acum ca temă principală al doilea război mondial dar şi perioada de după război, prin realizarea de interviuri cu veterani sau membrii familiilor acestora. Extinderea cercetării ar putea duce la creşterea interesului pentru studiul istoriei în rândul elevilor proveniţi din oraşe si comune de pe Valea Trotuşului şi pentru istoria locală, dar prin aceasta şi pentru cea naţională şi universală. În argumentul proiectului se arată următoarele: „Evenimentele din istoria noastră, eroii şi personalităţiile locale pot constitui puncte de plecare în pregătirea elevilor şi stimularea interesului pentru istorie. Elevii se vor putea identifica cu comunitatea în care trăiesc, vor putea aprecia contribuţia generaţiilor anterioare la dezvoltarea localităţii şi manifesta recunoştinţă şi respect faţă de eroii locali. Rezultatele în urma aplicarii proiectului vor duce la crearea unei istorii scrise de elevi, pornind de la interviurile luate membrilor familiilor lor sau altor membri ai comunităţii din care fac parte. Studiul istoriei prin activităţi extraşcolare poate determina îmbogăţirea spirituală a celor care participă”.

Obiectivul principal al proiectului este cunoaşterea istoriei locale prin activităţi extraşcolare, bazate în principal pe istoria orală, eliminarea distanţelor dintre generaţii şi eliminarea abandonului şcolar, prin implicarea în activităţi care presupun şi colaborarea cu comunităţile locale, implicit familia.

Rezultatele aşteptate în urma  derulării proiectului sunt: realizarea unei baze de date despre istoria Văii Trotuşului având ca bază interviurile realizate de elevi; întărirea sentimentului de toleranţă şi acceptare între generaţii; dezvoltarea abilităţiilor de comunicare şi de lucru în echipă; îmbunătăţirea colaborării cu diferite instituţii locale.

Parteneri, în prima fază a desfăşurării proiectului, sunt Consiliul Local Comăneşti şi Centrul  de informare Europe Direct Comăneşti, care au sprijinit şi alte activităţi având ca temă istoria. (EL)

Totuşi, asta nu mă face să mă simt tot timpul mai bine. Am şi eu momente, căci lacrimile umanităţii mă pot impresiona şi pe mine. Sunt rece cu cei care nu merită căldură; sunt mânioasă când văd că nici un om nu vrea să asculte glasul meu şi mă înfurii când văd atâta delăsare, dar vocea mea nu îi mai ajunge, iar vântul, prietenul meu, mă consolează mereu în van. Anii trec, dar totul se schimbă în rău.

Povestea mea e mereu alta, de la an la an mai plină de tristeţe, iar eu nu pot nega că exact aşa mă şi simt. Am încercat să ţin jurnale, dar anii mi le-au transformat în praf. Am vrut să fac fotografii, ca şi surorile mele, dar niciodată nu am putut să imortalizez ce mi se părea frumos. Am vegheat peste muritori şi am privit la portretele pe care mi le fac, am ascultat toate fabulele, am răspuns la toate ghicitorile, dar cu ce scop? Mi-am pus mereu întrebarea: Chiar sunt cea mai minunată dintre cele patru fiice ale anului? Parcă nu îmi vine să cred când atât de multe lacrimi îmi picură din ochi neîncetat.

Îmi aduc aminte de vremurile fericite când totul devenea culoare sub atingerea mea, iar suflarea mea, deasupra lucrurilor, le făcea să se încălzească. Aceea e povestea care îmi place cel mai mult. Atunci, de mult, totul era un basm.

Am vorbit cu luna, am stat la taifas cu stelele, am întrebat mările, am plâns alături de păduri, iar la final mi-am întors ochii spre pământul plin de oameni. Nimic nu mă mai încântă aşa cum o făcea odată. Degeaba mi se închină ode; degeaba am tablouri somptuoase; totul e în van când frumuseţea ce sălăşluia în ele e estompată de sentimente din ce în ce mai urâte.

Dar voi uita tot, aşa cum am făcut an de an. Mă voi lăsa legănată pe frunzele mele aurii, voi şopti poveşti amăgitoare oceanelor, voi dormi pe nisipul care mă cheamă de atâta timp;  eu, muza muzelor, crăiasa din palatul de cleştar al lunii, voi comanda păsărilor să îşi cânte ultimele sonete înainte de a pleca spre alte ţări, voi cere copacilor să plângă cu lacrimi multicolore, căci prezenţa mea aici pare a nu mai fi necesară.

Unde e bucuria toamnei, poate veţi întreba. Iar eu voi răspunde din înaltul cerului, de pe meleaguri necunoscute omului că ea va rămâne în ochii, inima şi glasul celor care îşi vor aduce aminte de poveştile mele. Eu voi continua să scriu acele istorisiri pe bucăţi dantelate de timp şi voi aştepta în pace ca cineva să mă strige pe nume.

Povestea mea va continua sau se va sfârşi cu glasul ultimului artist care s-a îndrăgostit de mine.

(Lorena CHIHĂROI – cls a XII-a, Colegiul Naţional Ferdinand I)

Proiect pe măsura 322 care include modernizarea prin asfaltare a două drumuri comunale, unul de aproape cinci kilometri şi al doilea de circa 2 kilometri, un pod peste Trotuş, un centru social pentru copii de tip afther school şi dotarea căminului cultural, bază sportivă modernă utilă pentru şcoală dar şi pentru întreaga comunitate, un pod la Ciotloşeni, regularizarea cursurilor de ape în punctele critice, construcţia cu forţe proprii a cinci poduri, finalizarea şcolii de la Camenca şi acum toate şcolile din comună au încălzire centralizată şi multe alte proiecte care aşteaptă să fie implementate, aşa arată agenda de lucru a primarului comunei Brusturoasa din judeţul Bacău, prima comună de la graniţa Imperiului Austro-ungar care a avut prima şcoală din zonă, primul dispensar şi prima gară numită atunci Ilie Radu, după numele arhitectului care a realizat-o.

„Am aplicat diferite proiecte pentru realizarea principalelor investiţii necesare dezvoltării comunităţii. Am realizat întâi ordinea priorităţilor şi apoi am <<atacat>> pe rând proiectele care ne-au permis realizarea unor obiective importante. Asfaltarea unor drumuri, contrucţia de poduri, modernizarea unităţilor de învăţământ, construcţia bazei sportive, proiect aprobat la finanţare pentru reabilitarea căminului cultural şi un alt proiect pentru amenajare torenţi, toate acestea alături de alte investiţii realizate ori în curs de realizare au fost prioritare pentru comunitate. Uitându-mă acum în urmă pot spune că sunt mulţumit de ce s-a reuşit, dar am şi o mare nemulţumire şi anume aceea că se vorbeşte cum că primarii de la PDL primesc bani, dar nu e adevărat. Dacă de la Consiliul judeţean nu am primit, nici de la Guvern nu ne-au <<înghesuit>> cu banii. Au primit bani mai mulţi primari de la PSD sau PNL”, afirmă primarul Sorin Atonoaie.

„Vom fi ce-am fost şi mai mult decât atât…”

Acesta pare a fi mesajul transmis de comunitatea din Brusturoasa celor ce vin sau sunt doar în trecere prin această zonă deosebit de frumoasă dar puţin accesibilă până nu demult.

A fost prima comună dincoace de graniţa Imperiului Austro-ungar, a avut prima şcoală, prima gară construită după arhitectul Ilie Radu care a construit şi Palatul CEC şi Gara Ghika din Comăneşti, primul dispensar din zonă şi de pe Valea Muntelui, dar o perioadă a fost lăsată în uitare. E vorba de comuna Brusturoasa din judeţul Bacău. După 2008 însă comuna Brusturoasa a renăscut prin proiectele iniţiate de primarul Sorin Atonoaie. Cine ajunge o dată la Brusturoasa, pe Valea Muntelui, sigur vine şi a doua oară, pentru că peisajul, sălbăticia, frumuseţea oamenilor şi vrednicia acestora, alături de procesul de modernizare aflat într-un stadiu avansat atrag ca un magnet. Nu demult la Brusturoasa au fost demarate lucrările într-un proiect mare cu fonduri europene. Acest proiect în valoare de 2,5 milioane euro include modernizarea prin asfaltare a două drumuri comunale, unul la Camenca de 4,9 kilometri şi altul la Hângăneşti de 2 kilometri, construcţia unui pod peste Trotuş, amenajarea unui centru social pentru copii de tip afther school şi dotarea căminului cultural cu costume populare. Sunt vestiţi urşii de la Brusturoasa, dar la fel de vii sunt şi alte obiceiuri în zonă, inclusiv unele produse tradiţionale. Despre eforturile primului gospodar pentru promovarea produselor tradiţionale care pot atrage vizitatori am mai scris însă merită reamintit pentru că e un punct important în strategia de dezvoltare a zonei. Exploatând ce a lăsat Dumnezeu şi ce au moştenit oamenii comunitatea se poate dezvolta. Lucrările în cadrul acestui proiect sunt în plină desfăşurare. Se lucrează la drumuri, dar şi la centrul social. Odată cu modernizarea drumurilor care trec pe malurile apelor se lucrează şi la consolidarea malurilor cu gabioane, astfel încât drumurile să fie solide, iar apele să nu mai provoace necazuri.

Pentru că veni vorba de necazuri provocate de ape, la Brusturoasa şi pe toată Valea Muntelui apele au provocat pagube, dând astfel comunităţii şi primarului Sorin Atonoaie noi responsabilităţi. „Cu forţe proprii am reuşit să regularizăm în punctele critice cursurile de ape şi depunem un proiect pentru amenajarea terenţilor care provoacă pagube. E vorba de torenţii Toderiţeni, Pârâul Ursului, Pârâul Corbului şi Pârâul Toneni. De asemenea, am reuşit să ne gospodărim şi am amenajat cu forţe proprii 5 poduri.

Mai avem un proiect aprobat la finanţare pentru reabilitarea căminului cultural dar şi un alt proiect prin Programul Naţional pentru Dezvoltarea Infrastructurii (PNDI) prin care se va asfalta drumul comunal Şugura pe o distanţă de 2,9 kilometri. Avem şi un proiect pentru alimentare cu apă şi canalizare pentru care căutăm o sursă de finanţare. O altă veste bună e aceea că Grupul de Acţiune Local (GAL) Valea Muntelui devine operaţional în perioada următoare. Prin această organizaţie zona se va dezvolta, pentru că vom promova iniţiative private. Apoi, trebuie să menţionez că pe râul Camenca se vor amenaja 3 microhidrocentrale ceea ce înseamnă un beneficiu pentru comunitate”, a spus primarul comunei Brusturoasa.

Bază sportivă modernă şi şcoli modernizate

Unităţile de învăţământ din comuna Brusturoasa au fost modernizate în ultimii ani şi acum asigură condiţii bune de studiu elevilor. Şcolile au centrale termice, grupuri sanitare în interior şi sunt bine dotate. De asemenea, elevii au la dispoziţie o bază sportivă modernă la şcoala din Brusturoasa. „Vom discuta în Consiliul local unde vom stabili tarife pentru închirierea bazei sportive multifuncţionale şi astfel vom obţine măcar banii necesari întreţinerii acestui obiectiv. La toate şcolile avem săli de calculatoare, iar sălile de clasă asigură condiţii bune de studiu elevilor. Copiii reprezintă viitorul comunităţii”, a mai spus primarul Atonoaie.

Continuând în acelaşi registru trebuie menţionat un proiect mai rar întâlnit în comunităţile locale. E vorba de programul Livada Şcolarului aplicat cu succes în comuna Brusturoasa. Se plantează circa 300 de pomi anul acesta la şcolile din Brusturoasa şi Camenca. Şi cu altă ocazie pomeneam faptul că la iniţiativa administraţiei locale s-au mai plantat pomi la şcolile din comună, pomi ce au fost daţi în grija elevilor. Prin acest program copilul devine responsabil în ceea ce priveşte protecţia naturii, a mediului înconjurător. Altfel spus administraţia locală în colaborare strânsă cu cadrele didactice încearcă să formeze copiii în spiritul responsabilităţii şi al muncii. Dintotdeauna învăţătorul din sat era un model şi învăţa copiii aspecte din viaţa de zi cu zi pentru a-i face oameni vrednici, pregătiţi să preia conducerea şi administrarea comunităţilor. Iată că astfel de tipare, dacă le putem spune aşa, regăsim astăzi în comunităţile unde se lucrează cu pasiune şi bună credinţă.

Nu degeaba spuneam de la început că aici, pe Valea Muntelui, oamenii parcă sunt mai frumoşi la trup şi la suflet. Aici oamenii vor să se implice activ în viaţa comunităţii, fiind conştienţi de rolul fiecăruia.

„Vreau să mai depun un proiect pentru un centru de promovare turistică…”

O altă provocare pentru domnia sa, spune primarul Sorin Atonoaie, este iniţierea unui proiect pentru înfiinţarea unui centru de promovare a zonei. „E o provocare pentru mine acest proiect, dar în acelaşi timp este necesar pentru că vrem şi trebuie să facem cunoscută zona. Aici se poate face un altfel de turism, nu turism „obligatoriu” în aglomeraţie. Aici avem zone frumoase, sălbătice care asigură relaxare, asigură aer curat şi sănătate. Ca turist aflat în concediu, una e să mergi cu maşina bară la bară câteva ore şi apoi să ai un program stabilit, să încerci să te relaxezi în aglomeraţie şi alta e să vii să-ţi aşezi cortul pe munte, să vizitezi o stână turistică şi să consumi produse tradiţionale. Împreună cu Asociaţia crescătorilor de animale amenajăm o stănă turistică şi sunt convins că va avea adresabilitate”, a concluzionat primarul comunei Brusturoasa, Sorin Atonoaie.

Tot ce am auzit am şi văzut la faţa locului. Am văzut drumurile în construcţie, centrul social pentru copii, biserica de la Camenca unde pictori locali desăvârşeau o frumuseţe Dumnezeiască, am văzut baza sportivă modernă, şcolile frumos gospodărite şi totul în jur arăta o comunitate în dezvoltare. Şi era atâta linişte şi frumuseţe în jur încât parcă te obliga să mai stai, să apreciezi, să mulţumeşti fiecărui trecător. Şi peste toate bucuria oamenilor simpli pentru reuşite mai mici sau mai mari. Există frumuseţe mai mare? Există speranţă în alt mod? (EL)

Ziua Recoltei la Plopana

Duminică întreaga suflare a comunei Plopana a sărbătorit Ziua Recoltei, manifestare ce a devenit tradiţională şi a ajuns la a V-a ediţie. Gospodarii din satele Plopanei şi-au expus produsele pe care le-au obţinut în această toamnă bogată iar cei mai vrednici dintre ei au obţinut din partea primarului Gheorghe Andieş, inginer agromon de meseie, a cărui ochi critic a catalogat produsele ca fiind bune sau sub medie, diplome de gospodar care le atestă valoarea şi le sporeşte prestigiul în rândul vecinilor şi pritenilor. La Plopana am putut vedea mere cât bostanii şi bostani cât roata carului, oameni mulţumiţi de toamna bogată şi multă lume înveselită de tulburelul mult şi tare de anul acesta dar şi de spectacolul artistic oferit de primărie. Au evoluat pe scena de la „târgul vechi” formaţii artistice locale dar şi nume mari ale câtecului popular moldovenesc printre care Constantin Bahrin şi George Cojocărescu pe care sătenii de aici îl iubesc şi îl apreciază mai mult decât pe Nicolae Guţă. Oamenii au sărbătorit şi au plecat fericiţi la casele lor cu gândul la recolta de anul viitor care se află în mâinile bunului Dumnezeu. (Marius HERMENIUC)

E teoretic acelaşi lucru: dacă e adevăr  e şi cunoaştere iar dacă e cunoaştere e şi adevăr.

Minciuna sau ocolul fac parte din adevăr.

Adevărul e ceva absolut.

Adevărul e defapt temelia timpului, de aici a pornit totul, căci undeva în timp s-a produs un adevăr, o realitate pe care o poţi atinge, o poţi mângâia uneori…

Mi-a zis mereu că “drumul” a fost creat de oameni simpli, de oameni care nu au avut nimic de cerut unul altuia… totul s-a produs de la sine.

Ori să fi stat şi aici un soi de cunoaştere?…cunoaşterea e adevăr.

Omenirea se împarte în două scene: cea a lumii create de un plin din dorinţe şi cea din calcule şi căutări neprihănite.

Ori omenirea a fost întodeauna muncitoare dar a şi căutat… ce? Nu ştim.

Mi se spunea uneori că sunt un om mic, că nu am ce căuta prin atâtea ecouri, dar au fost cu toţii mici…

Şi mai întâi, ce e omul?

Să facă omul parte dintr-o bucăţică de soare? Nu! Nu cred. Am prăji pământul ăsta rece şi umed, doar prin faptul că suntem… Soarele a fost creat de om. Vântul a fost creat de om, marea a fost creată de om, briza a fost creată de om, plaja a fost creată de om… Deci?

Omul e cel dintâi instrument. Omul e cel ce şi-a însuşit cunoaşterea prin căutări, el a dat voie plajei, brizei, mării, vântului şi soarelui să se numească cumva uneori… Nu omul e adevărul? Nu în el stă absolutul? Lumea a fost creată de oameni simpli, de oameni ce nu-şi cereau nimic unul altuia; sau…? Poate au cerut, de asta ei încă mai au “Soarele”. Vorbeau şi cei dinaintea mea, vor vorbi şi următorii…

Cine a făcut acest impact cu noi înşine de a ne preschimba în ceea ce suntem azi?

Soarele?…

(Daniel SASCĂU, cls a XI-a, Colegiul de Artă George Apostu Bacău)

O investiţie de anvergură a fost dată în folosinţă duminică la Agăş. Este al doilea pod mare construit anul acesta peste Trotuş. Câteva sute de familii de pe partea cealată a Trotuşului au acum o legătură sigură cu restul comunei şi cu drumul naţional. Este a doua mare investiţie dată în folosinţă anul acesta la Agăş, primul pod peste Trotuş fiind finalizat în primăvara acestui an. Investiţia s-a ridicat la circa 22 miliardelei vechi şi a fost realizată cu bani de la bugetul local. Mulţumirea oamenilor s-a evidenţiat prin participarea în număr mare la inaugurarea obiectivului, moment onorat cu prezenţa şi de prefectul judeţului Bacău Constantin Scripăţ, senatorul Gabriel Berca, primarii comunelor vecine Brusturoasa şi Dofteana, consilieri locali şi alte oficialităţi locale şi judeţene. Un sobor de preoţi a oficiat slujba religioasă într-o zi deosebită pentru satul Cotumba, aici fiind şi hramul localităţii. „Suntem la inaugurarea celui de-al doilea pod mare peste Trotuş dat în folosinţă anul acesta. Eu cred că mă ocup numai de poduri, însă fără aceste investiţii dezvoltarea comunei nu există. Când am intrat primar nu aveam niciun pod peste Trotuş, dar a dat bunul Dumnezeu şi am reuşit să realizăm aceste investiţii necesare. Am preluat şi o datorie de 13 miliarde lei vechi, ca să nu mai spun de criza economică mondială, dar cu sprijinul dlui senator Gabriel Berca, preşedintele PDL Bacău şi cu sprijinul Instituţiei prefectului judeţului Bacău, a dlui prefect Scripăţ aici de faţă, cu sprijinul Consiliului Local şi al funcţionarilor din administraţia publică locală şi, cel mai important, cu sprijinul dvs oameni buni, am reuşit să realizăm investiţii necesare comunităţii noastre”, a spus primarul Doru Merluşcă la inaugurarea obiectivului.

A mai apărut un pod pe Trotuş în sus…

A trecut ceva timp de când n-am mai fost pe Valea Muntelui, o zonă care în ultimii ani a cunoscut cea mai puternică dezvoltare din judeţul Bacău şi chiar din Moldova aş putea spune, fapt pentru care am fost atenţionat de gospodarii din această zonă frumoasă. Că acolo sunt oameni muncitori care în ciuda crizei economice mondiale reuşesc să dezvolte investiţii serioase ne-am convins de fiecare dată când am poposit în zonă. De data aceasta ne-am oprit la Agăş, care a devenit o poartă de intrare pe Valea Muntelui, graţie investiţiilor derulate în ultimii trei ani. Aplicând o politică de investiţii bine calculată medicul veterinar Doru Merluşcă, primarul comunei, a reuşit să atragă fondurile necesare dezvoltării comunei Agăş. Nu cât ar fi vrut domnia sa, dar incomparabil mai mult decât înainte de 2008. A preluat o problematică grea la Agăş în 2008, administraţia locală având datorii de peste 13 miliarde lei vechi, la care s-a adăugat şi „răzbunarea” naturii, iar nevoia de investiţii a devenit acută. Încet, încet însă lucrurile au intrat pe făgaşul normal, cel al dezvoltării. Proiecte mai mici sau mai mari s-au derulat şi se derulează la Agăş, însă accentul a fost pus mereu pe investiţii strict necesare. Drumurile dar mai ales podurile peste Trotuş, pentru că majoritatea gospodăriilor sunt de partea cealaltă a Trotuşului, în raport cu drumul naţional, după cum ne-a relatat primarul Merluşcă, au devenit investiţii de primă necesitate. Apele Trotuşului au luat podurile şubrede care existau iar misiunea administraţiei locale a devenit grea. Să contruieşti un pod care costă peste 20 miliardelei vechi utilizând fonduri de la bugetul local pare aproape un vis. Dar şeful administraţiei locale din Agăş a reuşit numai anul acesta să dea în folosinţă două astfel de poduri mari. În primăvară a fost dat în folosinţă podul de la Goioasa iar duminică 16 octombrie a fost dat în folosinţă podul de la Cotumba. Aici sunt câteva sute de familii pe malul celălalt al răului Trotuş, iar investiţia era necesară.

Comunitatea este alături de administraţia locală

Cei care trudesc ştiu să preţuiască valoarea muncii, acesta era mesajul transmis de numărul mare de cetăţeni prezenţi la momentul inaugurării podului de la Cotumba de peste râul Trotuş. Şi pentru că o reuşită trebuie apreciată cum se cuvine, manifestarea de duminică a fost deschisă de un sobor de preoţi. După slujba de sfinţire, preoţii au urat cetăţenilor şi primarului acestei comune multă sănătate şi reuşite tot la fel pentru perioada următoare. „În primul rând vreau să felicit pe dl primar pentru această reuşită. Podul are o semnificaţie spirituală aparte, ne ajută să trecem prin diverse momente cheie ale vieţii. Totodată ne obligă să reflectăm asupra lungimii vieţii. Reuşita acestei investiţii ne arată că nimic nu e întâmplător, că dl primar nu a fost ales întâmplător în fruntea comunităţii. Iată că a reuşit cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru că acesta (podul, n n) e un lucru al lui Dumnezeu, să realizeze acest pod şi alte investiţii de care se bucură toţi”, a spus un preot prezent la manifestare.

„Probleme sunt în toate comunele, dar am reuşit să realizăm această investiţie şi mulţumesc tuturor celor care au fost alături de mine şi celor care n-au fost că poate acum au văzut cine face treabă. Spuneam că probleme sunt peste tot, dar am găsit înţelegere la dl preşedinte Gabriel Berca şi la dl prefect şi iată că astăzi am reuşit să dăm în folosinţă o investiţie necesară. La Mai avem în derulare şi alte investiţii în comună. Avem proiect care a intrat la finanţare, prin programul guvernului pentru modernizarea a 10 000 de kilometri de drumuri, pentru asfaltarea a 7,4 kilometri de drumuri. Mai avem un proiect pentru construcţia a 3 microhidrocentrale pe râul Sulţa şi încă un proiect pentru corectare torenţi. Am încercat să aşezăm investiţiile în ordinea priorităţilor. Podurile peste râul Trotuş reprezentau o prioritate. Apoi avem de lucru la drumuri, dar nici învăţământul sau cultura ori sportul nu au fost uitate. Cel mai important este că mereu am avut sprijinul dumneavoastră oameni buni şi aşa am reuşit. De asemenea consilierii locali şi funcţionarii din primărie merită aprecierile tuturor pentru că s-au implicat activ alături de mine în realizaea investiţiilor necesare”, a mai spus primarul Doru Merluşcă.

„Ştiu prin ce aţi trecut şi cât de greu a fost, dar iată că odată cu inaugurarea celui de-al doilea pod peste Trotuş o parte din probleme s-au rezolvat. Mai sunt investiţii de realizat la Agăş, iar dl primar are sprijinul nostru”, a spus şi senatorul Gabriel Berca.

„Aţi arătat că sunteţi nişte oameni de calitate, oameni gospodari iar noi suntem alături de dumneavoastră şi vom sprijini dezvoltarea comunei atât cât ne va sta în puteri. Mă uit la copiii dumneavoastră cât de frumoşi sunt iar ei merită o viaţă mai bună şi pentru asta luptăm cu toţii”, a spus prefectul judeţului Bacău Constantin Scripăţ.

Duminică 16 octombrie a fost hram la Cotumba şi oamenii erau bucuroşi că sărbătoarea anuală le-a adus şi o investiţie pentru comunitate.

Duminică ningea uşor la pe Valea Muntelui, iar crestele erau albe şi chiar dacă iarna a venit ceva mai devreme oamenii erau bucuroşi. Iar administraţia locală se poate declara mulţumită că peste mai bine de două luni poate face un bilanţ pozitiv pentru anul 2011, chiar dacă nu a fost uşor. Glumind primarul Doru Merluşcă a spus că e primarul podurilor, amintind în acelaşi timp că nici alte investiţii necesare nu au fost uitate. Şi chiar merită această frumoasă comunitate şi zona în general să se dezvolte pentru că prea a stat în uitare. Dar din 2008 încoace situaţia s-a îmbunătăţit vizibil, iar viitorul arată bine… (EL)

(Larisa CONSTANTIN, cls a XII-a, Colegiul Naţional de Artă George Apostu)

Simptomele obişnuite sunt: un spasm – sau încordare – brusc, dureros al unui muşchi, mai ales la picioare; la atingere, muşchiul afectat este întărit; în unele cazuri, distorsiune vizibilă sau răsucire a muşchiului sub piele; în alte cazuri, crampe intense la braţe şi picioare, începând pe neaşteptate şi afectând uneori şi muşchii abdominali; dureri tip crampe intense ale muşchilor abdominali inferiori, care pot să apară o dată cu probleme ale spatelui sau în timpul menstruaţiei.

De la o înţepătură care apare în părţile laterale ale abdomenului în timp ce alergaţi până la durerile în coapsă sau gambă care vă scoală în mijlocul nopţii, crampele musculare pot fi o sursă des întâlnită de disconfort. În mod normal, un muşchi în lucru se contractă, încordându-se pentru a exercita o forţă de tragere, apoi se întinde când mişcarea s-a terminat sau când un alt muşchi exercită o forţă în direcţia opusă. Dar, uneori, un muşchi se contractă cu mare intensitate şi rămâne contractat, refuzând să se mai întindă; aceasta este o crampă musculară.

Muşchii se contractă sau se întind ca răspuns la semnale electrice de la nervi; substanţele minerale cum sunt sodiul, calciul şi magneziul, care înconjoară şi pătrund în celulele musculare, joacă un rol cheie în transmiterea acestor semnale.

Dezechilibrul acestor minerale, ca şi a ale anumitor hormoni, lichide corporale şi substanţe chimice sau disfuncţiile sistemului nervos pot încurca fluxul semnalelor electrice şi pot provoca crampe ale unui muşchi.

Suprasolicitarea fizică scade cantitatea de lichide şi substanţe minerale şi poate duce la aparţia de crampe, mai ales la persoane care lucrează sau fac exerciţii fizice în condiţii care le încălzesc excesiv corpul. Activităţi cum este lucrul în grădină, într-o zi fierbinte de vară, dacă nu aveţi grijă să beţi multe lichide, vă pot provoca crampe de căldură.

Dezechilibrele hormonilor provocate de diabet şi de problemele tiroidiene pot, de asemenea, determina crampe, ca şi alimentarea redusă a muşchilor cu oxigen transportat de sânge. Nivelul oxigenului din sânge acade deseori la fumători, de exemplu, determinând crampe ale muşchilor, mai ales la fumători care se implică în efort fizic intens. Dacă vă mişcaţi în somn, vă puteţi comprima un nerv, semnalând unui muşchi să se contracte şi putând duce la o crampă. Dacă sunteţi predispuşi la crampe de noapte, faceţi exerciţii de extensie înainte de culcare.

CE PUTEŢI FACE ACASĂ:

Pentru a calma o crampă tipică, trebuie să faceţi ca muşchiul să nu se mai contracte – fie prin întinderea sa, fie prin masaj, fie prin ambele metode. Puteţi întinde un muşchi al coapsei prin simpla ridicare pe vârfuri, urmată de coborârea lentă pe călcâie. Pentru o întindere mai mare, puneţi-vă mâinile sau antebraţele pe un perete şi, ţinându-vă tălpile lipite de podea, alunecaţi în spate până când vă depărtaţi de peretele la mai mult de un metru distanţă.

Pentru a calma prin masaj o crampă, apărută într-o poziţie şezând, coborâţi pe podea călcâiul îndreptând degetele piciorului în sus, spre cap şi strângeţi ferm coapsa cu mâna. Începeţi la marginile crampei şi mişcaţi-vă spre centru, cu o presiune blândă. Pentru o crampă rezistentă, scufundaţi muşchiul într-o baie fierbinte, întinzându-l şi masându-l eventual în acest timp.Pentru a trata crampele de căldură, beţi multă apă pentru răcorire. Este şi cea mai bună cale de a preveni crampele de căldură. Beţi o cană de apă rece înainte şi după exerciţiile fizice şi la fiecare 15 minute în timpul lor.

MEDICINA CONVENŢIONALĂ

Nu este necesar nici un tratament medical al crampelor musculare obişnuite. Masarea unui muşchi cu crampe sau consumul de apă pentru calmarea crampelor de căldură sunt, de obicei, remedii suficiente. Pentru crampe frecvente sau intense, medicul va diagnostica şi trata cauza de fond.

MEDICINA ALTERNATIVĂ

FITOTERAPIA:

O infuzie de gingo (Gingko biloba) poate ameliora circulaţia şi calma spasmele piciorului. Turnaţi o cană de apă clocotită peste 2 linguriţe de plantă uscată şi lăsaţi timp de 15 – 20 de minute; beţi de trei ori pe zi. Un fitoterapeut poate prescrie japanesse quince (Chaenomeles speciosa) ca antispastic pentru crampe ale coapselor.

PRESOPUNCTURA:

Dacă aveţi crampe la coapsă, presopunctorii recomandă aplicarea de presiune timp de două sau trei minute la capătul inferior al umflăturii muşchiului coapsei.

HOMEOPATIA:

Preparatele homeopatice eliberate fără reţetă, sub formă de tablete de Cuprum metalicum, supte încet, ar calma spasmul şi durerile.

ALIMENTAŢIA ŞI DIETA

Nutriţioniştii recomandă administrarea de suplimente de vitamină E( 300 UI pe zi), pentru a preveni crampele de noapte. Puteţi găsi uşurarea şi suplimentând consumul de calciu şi magneziu. Surse bune sunt laptele, brânza, iaurtul, legumele cu frunze verzi şi conservele de peşte.

PREVENIRE:

Beţi 6-8 căni de apă în fiecare zi. Adaptaţi-vă la climă  programul exerciţiilor fizice şi activităţile sportive, mai ales la începutul verii. Faceţi regulat exerciţii de extensie musculară, mai ales înainte de culcare.Dacă sunteţi fumător, aderaţi la un program care să vă ajute să vă lăsaţi.

Rubrică realizată de Dr. Miron Ioan, medic primar de familie, doctor în ştiinţe medicale

întinzând o mână, dau să închid visul,

timp în care ceasul o lua razna…

Cu ochii pământii şi aproape treji,

încerc a-ţi mai scrie

cu cerneală pe penel dansând,

un ultim cânt al valurilor,

de pe plajele lumii solare…

Vor mai avea a fi,

odată…

Şi sub streaşina nopţii

când te-oi mai  ţine trează

tu probând alte rochii,

ai să-mi devii mireasă,

De nimeni aleasă…

de prea puţini înţeleasă…

(SASCĂU DANIEL – Colegiul Naţional de Artă George Apostu, Bacău)

Un primar gospodar

Primarul Ionel Turcea a fost ales în fruntera localităţii în urmă cu 12 ani şi de atunci a reuşit să facă o mulţime de lucruri bune pentru oamenii care au avut înceredere în el. „Primul lucru pe care l-am făcut atunci când am început mandatul de primar a fost să-i rog pe domnii consilieri locali să lase politica şi convingerile politice dincolo de uşile primăriei şi să ne canalizăm întreaga energie pentru binele urbei. Mă bucur că am fost înţeles de aleşii cetăţenilor şi pot să să spun că nu am avut niciodată conflicte majore cu membrii Consiliului Local, oameni toţi unul şi unul pe care mă pot baza. Împreună cu ei am reuşit în aceşti ani să facem multe lucruri bune pentru oraşul nostru şi sper ca vremurile să ne permită să facem mult mai multe”, ne-a declarat Ionel Turcea, primarul oraşului Buhuşi.

Administraţia locală condusă de Ionel Turcea a reuşit să se descurce foarte bine în atragerea fondurilor europene pentru dezvoltarea localităţii. „Primul lucru la care am început să lucrez încă de când am fost ales primar al oraşului a fost modernizarea şi reabilitarea reşelei stradale care se afla într-o stare jalnică. Cu înţelegere şi foarte mult ajutor din partea Consiliului Judeţean Bacău am reuşit şi am asfaltat în mai multe etape majoritatea străzilor oraşului. Colaborarea mea cu cei de la Consiliul Judeţean a fost şi este chiar foarte bună şi pe această cale vreau să le mulţumesc. Fără sprijinul lor nu aş fi putut face ceea ce mi-am propus pentrru oraşul Buhuşi”, ne-a mai spus primarul Ionel Turcea. În ultima perioadă în oraş s-au asfaltat mai bine de 17 de kilometri de străzi atât cu bani proveniţi din fonduri europene cât şi cu bani de la bugetul judeţean şi cel local. Pentru primarul Ionel Turcea şi pentru buhuşeni urmează o nouă provocare şi anume înlocuirea în totalitate a vechii reţele de distribuţie a apei potabile în oraş. „Instalaţia a fost introdusă pentru prima dată în Buhuşi în 1932 şi de atunci întregul sistem s-a degradat odată cu trecerea anilor. Avem zone în oraş unde înregistrăm şi 50% pierderi în reţea din cauza instalaţiei învechite ceea ce duce la costuri de întreţinere foarte mari pentru noi şi implicit pentru buhuşeni a căror facturi la apă sunt foarte mari din cauza pierderilor. Pentru a îndrepta această situaţie am întocmit un proiect pe linie de mediu în valoare de 13,8 milioane de euro prin care vom schimba în proporţie de 95 % reţeaua de distribuţie a apei potabile în oraş şi reşeaua de canalizare. Este o investiţie de mare importanţă pentru toţi buhuşenii pe care îi voi ruga să înţeleagă micile neplăceri cauzate de lucrările ce se vor efectua şi aici mă refer la întreruperea în etape a alimentării cu apă sau alte probleme ce nu vor putea fi evitate pe parcursul desfăşurării lucrărilor”, ne-a mai precizat primarul oraşului Buhuşi. Lucrările de înlocuire a sitemelor de alimentare cu apă potabilă şi canalizare vor începe în primăvara anului viitor şi vor fi finalizate în 2013. O altă investiţie extrem de importantă pentru viaţa comunităţii buhuşene a fost reabilitarea celor 11 şcoli din localitate şi dotarea lor cu tot ceea ce este necesar pentru desfăşurarea unui proces de învăţământ modern şi civilizat. „Şcolile au fost întotdeauna prorităţi pe agenda mea de lucru şi am considerat întotdeauna că învăţământul reprezintă un factor cheie în dezvoltarea viitoare a oraşului nostru. Le-am asigurat tot ceea ce le trebuie pentru a putea desfăşura procesul de învăţământ în cele mai bune condiţii şi mă bucur că elevii din Buhuşi au rezultate bune şi chiar foarte bune graţie profesionalismului cadrelor didactice şi condiţiilor de studiu pe care noi le oferim”, a mai spus Ionel Turcea.

Fondurile europene sunt singura şansă de dezvoltare

Una dintre cele mai interesante iniţiative a primarului Ionel Turcea în stimularea buhuşenilor pentru a reabilita din punct de vedere termic blocurile de locuinţe a fost scutirea de la plata impozitului pe locuinţă pe o perioadă de un an şi asigurarea schelelor necesare desfăşurării lucrărilor. „Am rămas plăcut surprins că oamenii au fost foarte receptivi la această iniţiativă şi vreau să vă spun că sunt foarte mulţumit că în prezent mai bine de 60% din totalul apartamentelor din Buhuşi sunt reabiliate termic. Oamenii simt această investiţie în propriul lor buzunar pentru că facturile pentru încălzire au scăzut simţitor şi de ce să nu o spunem aspectul oraşului s-a schimbat mult în bine. Pe viitor vom mai dezvolta astfel de politici prin care vom stimula oamenii să facă investiţii la propriile lor locuinţe”, a mai spus primarul Buhuşului. În ceea ce priveşte asiguarea locuinţelor pentru tineri, primăria oraşului Buhuşi a făcut eforturi considrabile pentru atragerea de fonduri guvernamentale pentru construirea de blocuri ANL, eforturi ce s-au concretizat cu ridicarea a două astfel de blocuri ce vor fi date în folosinţă în perioada imediat următoare. „Sper ca pe viitor să putem să mai construim astefel de locuinţe pentru tinerii din oraşul nostru. Este foarte greu cu atragerea fondurilor dar sper să ne descurcăm pentru că se pare că avem <lipici> la găsirea banilor pentru investiţii. Suntem printre puţinele oraşe din Moldova care am implementat două proiecte majore POS mediu şi PIDU, lucru cu care nu mulţi se pot lăuda. Atragere fondurilor europene reprezintă singura noastră şansă să ne dezvoltăm pentru că altfel nu putem face mari investiţii. Noi ca primărie nu stăm prost cu banii dar tot ce se încasează la bugetul local se duce pe salarii, pe spitalul din oraş şi pe şcoli. Oricum eu sunt un optimist convins şi cred că o să ne fie mult mai bine”, ne-a mai declarat primarul Ionel Turcea.

Încă 20 de kilometri asfaltaţi

În finalul discuţiei noastre l-am întrebat pe primarul Ionel Turcea dacă este greu de administrat acest oraş şi care sunt principalele lucruri bune pe care le-a făcut în cei 12 ani de când este edilul şef al Buhuşului: „Lucruri bune s-au făcut multe şi împreună cu domnii consilieri consider că am reuşit să transformăm oraşul într-o loclitate destul de frumoasă şi bine godpodărită. Primul lucru la care aş vrea să fac referirea este infrastructura care s-a schimbat radical în bine şi care va suferi importante modificări în perioada imediat următoare pentru că până la finalul actualului mandat mai vreau să asfaltez încă 20 de kilometri de străzi în oraş. Al doilea lucru pe care consider că l-am făcut foarte bine a fost actul de administraţie în sine pentru că aşa cum v-am mai spus atunci când am intrat la primărie am lăsat politica la o parte şi ne-am canalizat întreaga energie şi putere de muncă în slujba cetăţeanului. Aş fi făcut mult mai multe dar situaţia economică generală nu a permis. Ce a stat în puterea mea să fac pentru buhuşeni se vede cu ochiul liber şi cel mai important lucru este că ei ştiu şi apreciază asta. În viitorul apropiat voi mai asfalta 20 de kilometri de străzi şi voi construi un bazin de înot foarte modern la colegiul din Buhuşi. Este un vis mai vehi al meu care va deveni realitate”, ne-a spus în încheiere primarul Ionel Turcea. (Marius HERMENIUC)

În judeţul Bacău, singura care nu s-a dat înapoi în faţa aceste provocări a fost Biblioteca Municipală Radu Rosetti Oneşti. Sub motto-ul „Împreună în nocturnă” a pus la punct un program bogat destinat copiilor, tinerilor, adulţilor şi bunicilor, care au venit cu mult entuziasm şi au populat sălile şi holurile bibliotecii încă de la ora 18.

Pâna la ora 20 au avut loc ateliere de şah şi modelaj de baloane, workshop de artă populară, programe precum Schimb de jucării şi Ştafeta lecturii, spectacole pentru pici şi bunici dar şi spectacolul Trupei de teatru pentru copii Alfa.

După ora 20, copiii extenuaţi dar mulţumiţi şi încântaţi peste măsură au lăsat loc tinerilor şi adulţilor care s-au delectat cu diferite concerte ale Coralei Armonia – Ion Cunţan, ale spectacolului ONESTIN, cu programele Biblioteca Vie, Schimb de timbre, Librăria de criză, Cafeneaua cititorului, cu ora de muzică: Audiţie muzicală: Sergiu Celibidache, videoproiecţia Gironde, încheind apoteotic la ora 1 prin Concertul de Jazz Trupa 3 condusă de Florin Bejan, In memoriam Johnny Răducanu.

Pe tot parcursul serii şi respectiv nopţii secţiile de împrumut şi sălile de lectură au fost deschise, iar pe holurile bibliotecii au putut fi vizitate Expoziţia de artă etnografică şi icoane, Expoziţia dedicată zilei naţionale a Chinei, Expoziţia de carte cu autograf şi Memoria documentelor: Biblioteca la 10 ani de la inaugurare.

Fiecare membru al personalul bibliotecii a întâmpinat cu zâmbete calde încă de la intrare fiecare participant, toţi vizibil mulţumiţi de multitudinea curioşilor şi iubitorilor de cultură care şi-au sacrificat ore din propriul timp pentru a fi martorii rezultatelor muncii unor oameni pasionaţi şi dedicaţi. Întreaga atmosferă a fost dinamică dar în acelaşi timp relaxantă, dovadă fiind insistenţa prezenţei în număr mare a tinerilor şi adulţilor până la ore foarte târzii: chiar şi după ora 1 se mai puteau auzi vorbele liniştite ale oamenilor care încă mai admirau expoziţiile ducând fiecare câte un teanc de cărţi în braţe – rezultat al programului Librăria de criză în cadrul căruia s-au dat cărţi gratuit.

Aşa cum s-a sperat, întregul eveniment a fost un succes, ceea ce a dovedit-o şi panoul de impresii de la intrare, care în decursul celor câteva ore s-a umplut de cuvinte de laudă dar şi de mulţumire faţă de inţiativa luată. (Ioana GHERGHEL)

A trecut mult, puţin a rămas, dar lipsa ta o pot măsura doar în secunde chinuitoare, în clipe a căror sfârşit e pierdut în abis.

Îmi este greu, imposibil să renasc, să mă metamorfozez, să declanşez deluminarea.

Aşa cum pe tine te obsedează orice dar nu eu, aşa pe mine obsesia pentru tine mă doboară, mă macină şi mă striveşte în nemurirea sentimentelor pasionale.

Năucitor este totul şi totul a prins mantii de distrugere. E asemenea unei lame înfipte în carnea moale, nepregătită de impactul fatal. Simt cum mă scufund treptat, căci dacă ar fi fost deodată altele ar fi fost aceste cuvinte.

Ai milă şi apasă-mă pe creştet să ating fundul deodată, apa să-mi strivească plămânii, să-mi subjuge inima şi să mor, căci tu eşti nemurirea de a cărui gând mă înfior şi a cărei îmbrăţişare o doresc cu nesaţ.

Dispari şi lasă-mi inima pradă altcuiva!

(Ioana FARŢADI SCURTU, cls a XII-a, Colegiul Naţional de Artă George Apostu din Bacău)

Primăria Comănești a îngropat aproape un kilometru de țevi, în urmă cu cinci ani, care ar fi trebuit să aducă apă caldă și căldură în cartierul Zăvoi. Lucrările de montare a țevilor au costat 6,1 milioane de lei, bani care au venit printr-o hotărâre a Guvernului României. Firma care a executat lucrarea, în urmă cu cinci ani, îl are ca acționar pe fostul prefect al Bacăului, Ioan Silviu Lefter.

Cum au rămas locuitorii din Comănești fără căldură și apă caldă în sistem centralizat, ce se intampla la Uzina Termica Comanesti dar si ce utilitate au tevile puse in cartierul Zăvoi puteți citi în săptămânalul ADS Bacău.

Execuţia a avut loc alături de o lizieră de salcâmi din mărginimea oraşului Buhuşi, lângă şoseaua care şerpuieşte spre marile păduri ale Runcului, unde s-a ctitorit în timpul voievodului Ştefan cel Mare o mănăstire. Aici este o răscruce de drumuri ducând spre ea, precum şi spre mănăstirea de maici de la Ciolpani şi spre localitatea Marginea.

Execuţia din 1939 a fost una dintre cele 254 comandate în toată ţara, în urma asasinării la Bucureşti, de către legionari, a primului ministru Armand Călinescu. Faţă de faptele de bravadă sau cruzime ale unor legionari, s-a răspuns atunci cu represalii generalizate faţă de întreaga Mişcare legionară, dându-se ordin de execuţie a câte trei sau mai mulţi legionari, din fiecare judeţ. Aceasta deşi în cazul asasinării primului ministru Armand Călinescu făptaşii se predaseră şi au fost condamnaţi. Printre victimele ordinului de execuţie dat de Guvern, s-au numărat şi cei trei legionari de la Buhuşi, care au reprezentat lotul judeţului Neamţ (Buhuşiul, în acea perioadă fiind încorporat administrativ teritorial acestui judeţ). Ei au fost arestaţi în schimbul doi, la fabrica de postav din localitate şi transportaţi în câmp, unde fără nicio judecată au fost împuşcaţi. Se numeau: Avădanei Vasile, Mălinici Nicolae şi Puiu Vasile. Din unele mărturii s-a aflat că legionarul Puiu Vasile, deşi rănit sub tirul de gloanţe, fiind un bărbat cu o constituţie fizică atletică şi o trăsătură temperamentală eroică, deosebit de demn şi dârz, a încercat dezarmarea unui jandarm din plutonul de execuţie. Jandarmul, însă, a dejucat o întorsătură de situaţii ce îi putea pune într-un mare pericol pe toţi cei din pluton, în cazul în care carabina ar fi fost capturată de către legionar şi, cu sânge rece, i-a secţionat cu baioneta venele de la mâna stângă, ceea ce a făcut ca legionarul Puiu Vasile să se prăbuşească, fără putinţa de a mai lupta. Potrivit aceloraşi mărturii, se mai presupune că, în chiar momentele când condamnaţii mai sângerau, culcaţi la pământ de rafalele plutonului de execuţie, a sosit cu o maşină o delegaţie a jandarmeriei Bacău, care aducea un ordin de amnistie. A fost însă cu numai câteva minute prea târziu. Dacă este reală această ipoteză, cu atât mai mare este mirarea pentru faptul că cele trei trupuri ucise au fost lăsate mai multe zile sub cerul liber, spre a fi văzute, cu scopul de avertizare, de către localnici. Sunt mărturii despre faptul că au fost aduşi organizat muncitori de la fabrica textilă şi şcolari, pentru a privi cadavrele descompuse şi ciuntite de corbi şi jivine.

În semn de comemorare, în locul în care s-a executat asasinatul, s-a ridicat o cruce, iar reprezentanţii partidului Pentru Patrie fac demersuri de legalitate, pentru construirea unui monument, având, după precizarea lor, permisiunea Consiliului Local exprimată prin primarul aşezării, Ionel Turcea.

Parastasul a fost oficiat de către preotul paroh al parohiei Sf Trei Ierarhi, Florin Pelin. Au fost prezenţi din partea Partidului Pentru Patrie, organizaţia Bacău, foşti membri ai Mişcării legionare Gheorghe Mântulescu şi Petru Velescu, precum şi un reprezentant al aripei tinere a partidului, Ştefan Moisă, fratele preşedintelui de filială Bacău, Mihai Moisă. Ei au transmis mesajul omagiului şi recunoştinţei preşedintelui organizaţiei naţionale a partidului, Gheorghe Iulian. Din partea organizaţiei Buhuşi a Partidului Pentru Patrie au participat G. Ovidiu şi G. Ghirvu. Au participat, de asemenea, simpatizanţi locali.

După serviciul de parastas s-au depănat memorii ale unei epoci în care capitolul care priveşte adevărul istoric despre Mişcarea legionară din România este insuficient şi confuz abordat astăzi. Astfel, fostul legionar, Gheorghe Mântulescu, în vârstă de 90 de ani, a rememorat anii de puşcărie politică „nedreaptă şi inumană”, după propriile-i mărturisiri, între anii 1941-1964. El a fost arestat când era licean, fiind pus în libertate la vârsta deplinei maturităţi, după douăzeci şi trei de ani de pedeapsă, pentru motivul că a activat în cadrul Frăţiei de Cruce. Celălalt fost legionar, acum la vârsta senectuţii – 87 de ani – Petru Velescu este fratele liderului legionar Viorel Velescu, cel care, spune Petru Velescu, în anul 1945 a instrumentat printr-un memoriu înaintat Tribunalului de la Nurenberg, cererea de exonerare a vinei Mişcării legionare din România, pe baza căreia s-a admis acţiunea şi s-a constatat nevinovăţia. Faţă de acest act, în măsura în care este real se probează oarecum confuzia şi neştiinţa, ori într-o mai mică sau mai mare măsură, lipsa de responsabilitate ori chiar comportamentul tendenţios, dacă unii edili înţeleg să răspundă prin deplină neutralitate acestor acţiuni de recomemorare a unor momente ale istoriei, pe care, vrând, nevrând, prin forţa împrejurărilor, naţiunea trebuie să şi le asume. De asemenea, ele se cer dezbătute şi dezvăluite, cu atât mai mult cu cât adevărul despre Mişcarea legionară din România continuă să rămână, ca atâtea adevăruri istorice, dincolo de marea cortină a cenzurii…! (Ioana Gherghel)

Nu era cu nimic mai diferit de cele câteva miliarde de fârmituri de lumină şi întuneric, de răceală şi căldură de dinaintea lui, şi totuşi, acest micuţ lucruşor colorat în auriu marca o altă zi. O altă zi pe care o petrecusem urmărind cum se strecoară printre porţile înguste ale clepsidrei. O altă zi nenorocită care se terminase şi mă aducea mai aproape de moarte.

Timpule! Timpule de ce m-ai sechestrat aici, atât de departe de lumea exterioară ca să urmăresc cum îmi expiră viaţa? De ce nu m-ai lăsat, aşa răzvrătită împotriva ta cum eram, într-o lume de eretici? De ce a trebuit să mă iei de lângă ai mei şi m-ai pus în faţa acestui lucru imens? De ce trebuie să conştientizez că nu mai am nici un fel de libertate pe pământ şi că toate depind de numărul de licurici pe care îi bagi în fiecare clepsidră, individualizat la fiecare om în parte?

Degeaba te întreb, iar durerea e prea mare ca eu să mă mai gândesc la asta.

Îmi aşez capul înapoi pe perna moale din puful alb al lebedelor care zboară fără nici un impediment pe cerul vieţii. Aş vrea să evadez, dar picioarele mele cară anii  pe care i-am petrecut până acum, şi mi-ar fi imposibil să mai plutesc spre pământ.

Un alt grăunte, roşiatic precum florile de cireş, îmi zâmbi din vârful clepsidrei, gângurind promisiuni deşarte, căci ştie că el e ultimul care va pica peste movila consistentă de dedesubt. Mi-e frică de viitor, dar, aflându-mă aici, îmi dau seama cât de efemer e totul, cât de repede trec toate şi că doar timpul va continua să curgă.

Când am ajuns prima dată în această împărăţie, îmi amintesc şi acum, am fost curioasă şi exaltată. Totul era nou şi, spre deosebire de ceilalţi muritori, eu puteam să tot întorc timpul, deşi, după cum am realizat aproape imediat, granulele nu se mai mişcau, strălucind a moarte şi deşertăciune de după sticla lor murdară. Ba am încercat să le şi şterg, să le redau strălucirea adevărată, dar s-au zgâit la mine, iar clepsidra nu s-a curăţat.

Acum ştiu: totul aici are un singur sens, deşi el continuă să navigheze când înainte când înapoi. El e Timpul, un soi de Cronos al mitologiei greceşti, numai că existenţa lui e extrapolată la toate galaxiile şi toate planetele. Mi-a arătat atât de multe lucruri încât aş putea să îi întrec pe toţi învăţaţii lumii mele, dar nu am cum să folosesc nimic din ce ştiu. Sunt abandonată printre năluci şi umbre, printre stihii de vreme uitate. Toate sunt însă strânse aici de către Timp, alături de gândurile oamenilor ce se adună în nişte cutii gigantice, iar apoi încep să se deterioreze, fiind trecute la alte categorii.

Fâş! Fâş! Fâş! Poc!

Un alt grăunte cade, implacabil, în mormanul de dedesubt. Am enunţat demult să îi mai număr, ochii mei obosiţi, înroşiţi de plâns şi disperare fiind aţintiţi asupra acelei ultime petale care îmi marchează sfârşitul. şi un sfârşit în compania Timpului sună atât de rău încât fiori reci îmi zguduie trupul.

Îmbătrânesc,  granulele continuând să cadă, impasibile, apatice în faţa suferinţei mele. şi ce dans frumos au acolo, în burta bestiei care îmi marchează viaţa.  Mă înfurii, poate pentru a mia oară, numai că acum totul trebuie să înceteze. Nebunia mă încercuieşte cu mantia ei ciudată şi îmi şopteşte lucruri imposibile în ureche. Trebuie să scap de chinul acesta!

Cum de nu pot să fiu şi eu ca eroii din basme, perfectă, gata să înfrunt orice? Cum de las soarta, care e dictată de acest personaj nemuritor, să îmi spună ce să fac? Nu-mi aparţin eu oare?

Mă ridic, tremurând din toate mădularele, simţind cum mi se încreţeşte pielea de spaimă şi aştept încordată ca ceva să mă oprească. Cum nimic nu o face, îmi iau avânt şi mă arunc în clepsidra mea.

Simt sticla cedând. Surprinzător de uşor, chiar! În secunda următoare înot printre spiriduşii aceia lucitori, paznicii mei şi mă simt, în sfârşit, liberă.

În timp ce ei evadează, îmi dau seama că totuşi, mai e cineva lângă mine. Chiar înainte ca totul să dispară, iar corpul meu să se transforme în cenuşa ce mai apoi va alcătui un nou spiriduş pentru clepsidrele diavoleşti ale Timpului, îmi întorc capul şi văd petala aceea roz. O zână micuţă care clatină din cap.

Îmi atinge fruntea înfierbântată, iar luminile dispar. Timpul probabil că nu îmi va simţi lipsa, dar eu sper să o facă. Sper să simtă şi el disperarea mea, să simtă că… să simtă că nu mai are timp.

(Lorena CHIHĂROI – cls a XII-a, Colegiul Naţional Ferdinand I)

Medicii de la Unitatea de primiri Urgente Bacãu nu mai fac faţă fără instrumentarul necesar: lipsesc seringi, acele pentru cusut răni, dar şi medicamentele.

“Atâta timp cât nu avem seringi de 2 ml, nu avem seringi de 5, nu avem cearşafuri de unică folosinţă, de fapt cearşafuri nu avem deloc în UPU, este jenant să vină un pacient şi să-l aşezi pe un cearşaf pe care au mai stat încă 50 de oameni + lucrăm în condiţii foarte grele, să nu se ceară mai mult decât putem”, a declarat Liliana Petrescu, medic UPU Bacău:

Pentru administratorii unităţii, problemele nu sunt grave, iar lipsa instrumentarului se rezolvă cu improvizaţii.

Direcţia de Sănătate Publică Bacău spune că suma de bani pe care a primit-o unitatea a fost stabilită de comun acord, iar cei de acolo ar fi trebuit să ştie să-şi gestioneze banii.

Cei de la Direcţia de Sănătate Publică Bacău vor face zilele viitoare un control la Unitatea de Primiri Urgenţe, pentru a vedea cum s-a ajuns în această situaţie.

Obloanele-mi cad, rămân fără urmă
Stingher, solitar…ca şi de o muză
De unde-oi fi oare? rămân întrebat
Şi fără răspuns, cu cap aplecat…

Sunt zaua din geam,
Rămas fără rame
Am sticlă în ochi
Şi-i fără de rame…

(Daniel SASCĂU, cls a XI-a, Colegiul Naţional de Artă George Apostu Bacău)

Scrisă de dramaturgul suedez August Strindberg în 1888, piesa propune o disecţie lucidă cu amprentă severă a creatorului său despre relaţia femeie-bărbat. Concepută cu mai mult de un secol în urmă este totuşi o poveste incredibil de actuală despre înmugurirea aspiraţiei spre emancipare în inima femeii, a pasiunii arzătoare şi a dorinţei de a fi iubit.

Rod al perioadei realist-moderne, piesa expune complexitatea umană şi a relaţiilor prin intermediul a trei personaje, interpretate de Eliza Noemi Judeu, Anca Bucşă şi Bogdan Buzdugan, în regia dlui Dumitru Lazăr Fulga şi scenografia realizată de Cristina Ciobanu. Această simplitate a distribuţiei este unul din motivele pentru care piesa este o provocare atât pentru actori cât şi pentru regizor, iar vechimea de peste 30 de ani nu împiedică permanenta noutate a teatrului să îi atingă corzi interioare nedescoperite încă.

Dovedind aceeaşi sensibilitate izvorâtă din implicarea totală în tot ceea ce înseamnă această piesă cu înţelesurile şi subînţelesurile ei, fuzionată cu experienţe personale anterioare revelatoare, actorii au încearcat să surprindă în cuvinte cât mai simple dragostea, aşa cum este ea prezentă şi în piesa Domnişoara Iulia: “Eu nu cred în dragoste, dar iubirea este copilul teribil al vieţii” (Eliza Noemi Judeu); “Dragostea poate să-l distrugă pe cel pe care-l iubeşti” (Anca Bucşă); “Dacă dragoste nu e şi simţi că ai totul, cu siguranţă nu ai nimic” (Bogdan Buzdugan).

În ciuda perioadei dificile prin care trece Teatrul Bacovia, stagiunea este pe cale să înceapă şi să inspire minţi şi să încălzească suflete, toate astea prin eforturi semnificative realizate de personalul teatrului; cu atât mai mult teatrul vă invită pe 25 septembrie să fiţi martorii unui traseu cu meandre subtile a ecuaţiei veşnic subiect artistic – dragostea. (Ioana GHERGHEL)